CFE: A creşte în iubirea reciprocă

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 3
A creşte în iubirea reciprocă
Text de bază: 1In 4,7-16

Dragi prieteni,

Folosesc cuvintele lui Isus adresate apostolilor, nu pentru că eu m-aş simţi Isus în mijlocul vostru, ci pentru că în mod nevrednic sunt chemat să-l reprezint prin preoţia mea, pentru a vă transmite şi pentru a redescoperi acel raport profund care există între noi în numele Său. Ne regăsim aici pentru a încerca să ascultăm ceea ce ne spune El.

Până acum aţi făcut invocaţiile de laudă, l-aţi invocat pe Spiritul Sfânt, v-aţi împărtăşit propriile mărturii de viaţă, ce-a făcut Isus pentru voi, ce-aţi făcut voi pentru Isus. Dar oare aţi avea dispoziţia să ascultaţi acum ce vrea Isus să ne spună fiecăruia personal? Dacă Domnul mi-ar vorbi în acest moment, ce mi-ar spune? Există un cuvânt care e cu siguranţă cuvântul Său. Pentru aceea, în spatele vorbelor pe care preotul le proclamă, se află desigur cuvintele lui Isus. Da, avem această certitudine. De fiecare dată când răsfoim o pagină biblică, noi ştim că este Domnul care ne vorbeşte, că este cuvântul său viu, nu e o explicare a cuvântului, este cuvântul său viu, iar cuvântul preotului eventual mă ajută să îl aprofundez, să-l gust, să-l actualizez; însă găsim o trăsătură a cuvântului care e doar a sa.

Să ascultăm lectura propusă pentru această seară. Este Isus cel care vrea să ne vorbească.

Îl luăm din prima Scrisoare a Sf. Ioan, cap. 4, vers. 7-16.

Să-l ascultăm pe Domnul care vorbeşte pentru mine. Aceasta este optica cea mai potrivită.

7 Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu. 8 Cine nu iubeşte, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. 9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul Său, unicul născut, ca să trăim prin El.
10 În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea Lui în noi este desăvârşită.
13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El în noi: ne-a dat din Spiritul Său. 14 Iar noi am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.

Da, Domnul ne-a vorbit, Domnul ne vorbeşte, prin acest text biblic. În continuare vom încerca să vedem care este cel de-al doilea scop al Comunităţilor Familiale de Evanghelizare. Vă amintiţi că ne-am propus în aceste întâlniri să redescoperim scopurile CFE, pe care, fără a ne-o propune în mod explicit, le aprofundăm în drumul creşterii în CFE. Vă amintiţi ceea ce v-am prezentat ultima dată, A REDESCOPERI ŞI A TRĂI PREZENŢA DOMNULUI.

În această seară, cu acest cuvânt al lui Dumnezeu pe care l-am ascultat, aş vrea să vă ajut să vă îndreptaţi atenţia spre celălalt scop al CFE: A CREŞTE ÎN IUBIREA RECIPROCĂ. Este o experienţă pe care aţi făcut-o deja cu toţii. Aţi făcut-o în momentul în care aţi intrat pentru prima dată în CFE. Unii dintre voi aţi făcut-o în timpul Şcolii de Evanghelizare sau în alte împrejurări, o faceţi pe parcursul vieţii în Comunitate. Vă regăsiţi împreună pentru a trăi un raport mai profund, o sensibilitate mai aparte, trăind experienţa de a dori binele unor persoane pe care înainte nu le cunoşteaţi absolut deloc, despre care nu ştiaţi nimic şi v-aţi dat seama că se nasc ori s-au născut prietenii, relaţii care vă surprind; a avut loc o primire afectuoasă, o capacitate de a construi o prietenie neaşteptată.

Acest lucru reprezintă deja a trăi în CFE. Acesta este deja rodul CFE. Fiind uniţi în numele Domnului, apare între noi o unitate diversă, uniţi între noi îl experimentăm pe Dumnezeu şi experimentându-l pe Dumnezeu, prezenţa Sa, transpare între noi o unitate diferită. De mai multe ori, fiind împreună la rugăciunea de laudă, în rugăciunea de mulţumire, la rugăciunea de invocare a Spiritului, în rugăciunea asupra fraţilor, aţi făcut un pas înainte, v-aţi dat seama de prezenţa Domnului. Şi tocmai această experienţă a prezenţei Domnului face să se nască iubirea şi în acelaşi timp iubirea ne face să trăim şi mai intens prezenţa lui Dumnezeu.

Să reluăm un fragment din Cuvântul pe care ni l-am propus: „12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea Lui în noi este desăvârşită. 13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El în noi: ne-a dat din Spiritul Său”.

Adică dacă trăim reciproc iubirea, intrăm în comuniune cu Dumnezeu. Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi. Observaţi frumuseţea acestui pasaj. Domnul vrea să ne spună că, atunci când noi trăim reciproc iubirea, îl experimentăm pe Dumnezeu. Nu înseamnă că îl vedem cu ochii, ci înseamnă că îl simţim cu inima. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu este între noi, iubirea lui Dumnezeu se află între noi, mai mult, El ne conduce spre creştere, spre desăvârşire. De aceea, dacă o CFE vrea să crească, este chemată să crească în iubire reciprocă, pentru că aceasta ne va da înţelepciunea pentru a înţelege încă şi mai mult cuvintele Domnului. Cine iubeşte îl cunoaşte pe Dumnezeu.

Să reluăm primele două rânduri din fragmentul pe care l-am ascultat: „Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu”.

Adică drumul cunoaşterii lui Dumnezeu este iubirea, nu este capul. Dacă eu vreau să pătrund misterul lui Dumnezeu care este iubire, trebuie să vorbesc limbajul iubirii, trebuie să am o atitudine de iubire. Pentru a merge în China şi pentru a vorbi cu chinezii trebuie să cunosc puţin limba chineză, sau trebuie să am un translator care să-mi traducă chineza. Dacă eu vreau să pătrund misterul lui Dumnezeu, trebuie să cunosc limbajul iubirii, al iubirii reciproce, sau trebuie să am pe cineva care trăieşte atât de intens iubirea reciprocă, încât să o facă pe „translatorul” în faţa lui Dumnezeu pentru mine.

„Cine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu”.

Dacă voi, în acest moment, privind împrejur trăiţi iubirea, sunteţi gata să iubiţi profund persoanele pe care le aveţi lângă voi, veţi constata că în voi intră un spirit nou. „Ne-a dat din Spiritul Său”. Tocmai făcând experienţa iubirii suntem introduşi în Spiritul Său, mai mult, ne dăm seama că, atunci când iubim la acest nivel, nu o mai facem cu iubirea noastră, pentru că realizăm că lângă noi se află o persoană pe care nu o cunoşteam, sau una despre care aveam prejudecăţi, realizăm că avem de-a face cu persoane despre care nici măcar nu ştim de unde vin, şi realizăm că le iubim cu o iubire mai intensă, ne dăm seama că am realizat o prietenie strânsă cu persoane care ne erau necunoscute. De ce se întâmplă aceasta? Pentru că Domnul ne ajută să ne iubim cu iubirea Sa, ne ajută să intrăm în experienţa Sa, de aceea între voi reiese o unitate diferită, apare o fraternitate, o iubire fondată pe iubirea Domnului; aceasta este diferenţa faţă de oricare altă formă de grup existentă.

Nu ne aflăm împreună pentru că ne cunoaştem bine între noi, pentru că este deja o trăire între noi, nu suntem împreună pentru că aşa ne simţim bine, nu ne facem un cuib. Suntem într-adevăr împreună pentru a ne iubi în numele Domnului, care mă ajută să fac experienţa iubirii, a iubirii Sale. Nu mai iubesc cu inima mea, ci iubesc cu inima lui Dumnezeu. Aceasta este experienţa pe care toţi suntem chemaţi să o facem. Dacă eu iubesc acea persoană doar pentru că merită, rămân mic, nu cresc, chiar dacă este o persoană excepţională. Sunt chemat să-l iubesc chiar şi pe Papa cu inima lui Dumnezeu, nu doar pentru că este bun. A iubi cu inima lui Dumnezeu, dincolo de acele bariere infinite pe care le creăm. Am putea considera: iubesc pentru că aşa simt, iubesc pentru că este simpatic, iubesc pentru că înţelege, iubesc pentru că este inteligent, iubesc pentru că mă ascultă – dar nu, iubesc pentru că iubesc cu inima lui Dumnezeu, eu am intrat deja în misterul lui Dumnezeu.

De aceea mă regăsesc înaintea persoanelor din CFE ca unul care vrea să cunoască cu iubire, nu din curiozitatea minţii, ci cu acea cunoaştere a inimii. Îi accept pe ceilalţi nu doar pentru că trebuie. Ne gândim acum, fiind în această cameră: „Cum să nu ne acceptăm şi să nu ne surâdem?” Însă am o inimă care este largă ca şi paradisul, nu ca şi această cameră. De aceea nu-i accept doar pe cei ce sunt aici, ci acceptându-i pe cei ce sunt aici aş vrea să-i primesc pe toţi cei din acest oraş, aş vrea să-i primesc pe toţi necredincioşii, pe toţi nepracticanţii. De ce? Pentru că Domnul mă face să iubesc cu iubirea Sa.

Cine iubeşte este născut din Dumnezeu; descoperim un alt grad de rudenie, un alt tip de cunoaştere, un alt tip de experienţă. Şi atunci ştiu să accept la fel ca Dumnezeu, ştiu să cunosc la fel ca Dumnezeu, ştiu să ascult la fel ca Dumnezeu, ştiu să ajut, să fiu aproape. Astfel intru în această alchimie extraordinară a unei cunoaşteri care este transformată în iubire, într-o iubire care se transformă în cunoaştere.

Şi în această misterioasă îmbrăţişare se află rolul cuplului responsabil, care este aici pentru a mărturisi această iubire care se naşte din Dumnezeu. Cuplul responsabil garantează, prin Sacramentul Căsătoriei, prezenţa lui Isus care iubeşte, a lui Isus care vrea să facă alianţă, a lui Isus care devine Mirele tuturor, îl garantează pe acest Isus viu, care vrea să se răspândească prin iubire. Cuplul este aici ca semn al iubirii care vrea să se răspândească, reprezintă familia, marea familie care se lărgeşte, care primeşte, care adoptă. Câţi dintre voi ca şi persoane puteţi adopta, persoane, prieteni, dar o adopţie adevărată, care nu judecă, care acceptă, care nu se mai uită la nimic. Orice cuplu responsabil este ca şi când ar adopta continuu alte persoane. De ce se întâmplă toate astea? Doar pentru a ne închide într-o încăpere cu acest cuplu responsabil? Nu, ci pentru a pleca mai apoi, pentru că oricine dintre voi poate deveni cuplu responsabil, care întemeiază o familie. Fiii nu sunt destinaţi să-i creştem în casă pentru a-i ţine închişi în casă, ci pentru a ieşi, pentru a întemeia o familie, la fel şi voi.

Fiecare dintre cei prezenţi sunteţi chemaţi să gustaţi din plin ce înseamnă a întemeia o familie în numele Domnului, cu această iubire nouă şi extraordinară, pentru a fi capabili apoi de a întemeia familii afară, în propriile case şi a multiplica aceste CFE pentru că sunt mulţi fii de adoptat, sunt mulţi fiii de care să ne îngrijim. Să ne gândim la atâţia necredincioşi din parohia noastră, la atâţia nepracticanţi, la atâţia care au pierdut entuziasmul credinţei. Orice CFE este chemată să se extindă. Dacă nu se extinde, înseamnă că în mod substanţial nu trăieşte profund acest ideal, înseamnă că nu este pasionată de un Dumnezeu care a venit să iubească pe toţi, înseamnă că nu este pasionată de Euharistia care s-a vărsat şi s-a dat pentru voi şi pentru toţi.

Iată deci la ce suntem chemaţi: să trăim experienţa fraternităţii, experienţa iubirii reciproce în numele Domnului, experienţa creşterii în iubirea reciprocă, pentru a deveni cu toţii o iubire care se răspândeşte asemenea parfumului pe care oricine ne întâlneşte îl simte.

toată seria aici (ca fişiere Word)