CFE: Cuvântul lui Isus ne înrudeşte cu El

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 45
Cuvântul lui Isus ne înrudeşte cu El
Text de bază: Mt 12, 46-50

Dragi prieteni,

Am dori să supunem atenţiei în această reflecţie Cuvântul lui Isus, pe care vrea să ni-l transmită fiecăruia dintre noi ori de câte ori ne regăsim în comunitate, în comunitatea familială, în casele noastre, Cuvântul lui Isus care ne face consangvini cu El.

Să reflectăm asupra faptului că i-am adus laudă Domnului, am început cu lauda, mulţumirea şi binecuvântarea adusă Lui, care face totul pentru noi. Am scos în evidenţă apoi ce a făcut Isus pentru mine, ce am făcut eu pentru El, ce vrea să spună, ce dialog s-a stabilit cu El de-a lungul unei săptămâni, ce iniţiative a întreprins pentru a-mi spune iubirea Sa. Cum am încercat eu să mă comport pentru a corespunde acestei iubiri a Lui, ce am făcut pentru El?

După aceste premise se percepe însă foarte clar că momentul culminant este a-l auzi vorbind. E ca şi când am spune: „Isuse, eşti în mijlocul nostru, ţi-am înălţat rugăciuni de laudă, de mulţumire, ne-am povestit lucrurile pe care Tu le-ai făcut şi ai stat aici în mijlocul nostru, tăcut, fără a vorbi.” Momentul învăţăturii înseamnă a-l lăsa pe Isus să vorbească. „Isuse, Tu ce ai de spus în această seară? Ce vrei să ne spui? Despre ce vrei să ne vorbeşti în seara aceasta?” Iată de ce momentul culminant este a-l auzi vorbind, a-l auzi vorbind în mod direct.

În Cuvântul Bibliei este Isus care vorbeşte în transmisiune directă, prin Cuvântul Său vrea să intre în inima noastră. Cuvânt la care preotul îi rosteşte ecoul, pentru a auzi timp şi mai îndelungat Cuvântul Său. Nu vă gândiţi la cuvântul meu, cuvântul preotului are menirea de a sublinia, de a evidenţia, de a rosti ecoul, de a scoate în evidenţă o nuanţă, ceva frumos, pentru a primi ceea ce Isus face să vibreze prin Cuvântul Său, dar în centru se află Cuvântul Său.

Să ascultăm deci acest Cuvânt al lui Isus, citindu-l împreună. Îl luăm din Evanghelia lui Matei, cap. 12, vers. 46-50.

46 Pe când mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să-i vorbească. 47 Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii Tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească „j. 48Dar El i-a răspuns celui care îi vorbise: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” 49 Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii Săi, a spus: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 50 Căci oricine face voinţa Tatălui Meu din ceruri acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.

Ce ne spune acest cuvânt? Înseamnă că Cuvântul lui Isus ascultat, citit, meditat, gustat, repetat, ne înrudeşte, ne face consangvini cu El, ne pune în contact personal cu El, imediat, în mod direct. De aici importanţa faptului de a-l asculta, de a-l repeta. Poate nu aţi făcut niciodată exerciţiul foarte simplu de a lua o frază din Evanghelie şi de a o tot repeta, o frază care v-a plăcut în mod deosebit şi să o repetaţi. De exemplu: „Cine este mama Mea? ” „Cine este mama Mea?” Permiteţi să vă intre înăuntru, ca o hrană gustoasă, ca o prăjitură savuroasă, ca mierea, lăsaţi să vă intre în inimă, în suflet! Încercaţi să faceţi această experienţă şi vă veţi da seama de diversitatea substanţială a Cuvântului lui Dumnezeu faţă de oricare alt cuvânt. Vă veţi da seama că e un Cuvânt care ne pătrunde în interior, Cuvânt care hrăneşte, Cuvânt care se reţine. Cuvântul ne uneşte strâns cu Isus, ne leagă de El prin sânge, e mult mai puternic decât transfuzia de sânge, pentru că în timp ce aceasta are loc doar pentru o perioadă de timp determinat, ascultarea Cuvântului ni-l lasă înăuntru, ne face consangvini, ne înrudeşte cu El.

Şi pentru a explica, a manifesta şi a evidenţia şi mai mult acest rezultat al Cuvântului care ne înrudeşte, să vedem cum este descris acest rezultat în alte pasaje biblice. De exemplu, Cuvântul ne face să trăim în El, nu doar ne înrudeşte, dar ne face să locuim împreună, în casă, cu Isus. Ascultaţi ce spune Sf. Ioan la cap. 14, vers. 23: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi lăcaş la el ne vom face”; deci cine ascultă Cuvântul locuieşte împreună cu Isus, trăieşte în acelaşi apartament, trăieşte în aceeaşi casă. Dacă ascult, Isus locuieşte în casa mea, locuieşte în mine, locuieşte cu mine.

Mai există o expresie care confirmă acest mod de a vedea lucrurile, în Apocalipsă la cap. 3, vers. 20: „Iată stau la uşă şi bat, dacă mă ascultă cineva, voi intra şi voi cina cu el”. Să încercăm deci să repetăm Cuvântul pentru a-l asculta: „Dacă mă ascultă cineva, acela îmi este frate, şi soră, şi mamă”. Încercaţi să repetaţi aceasta, încercaţi să-l scrieţi pentru a-l avea înaintea ochilor, a-l privi mereu şi a-l asculta şi vă veţi da seama de intrarea lui Dumnezeu în sufletul vostru, pentru că El vine să locuiască, stă, intră şi cinează cu noi.

Tot pentru a arăta frumuseţea pe care o provoacă acest cuvânt care ne face consangvini cu Isus există un alt pasaj foarte frumos care ne este prezentat de Ioan. Cuvântul pronunţându-l, ascultându-l, citindu-l, ne purifică în interior. E ca şi când ar avea loc o spălare a sângelui, se îndepărtează impurităţile, ies din noi gândurile rele, ies din noi gândurile de teamă, de dezamăgire, de tristeţe şi intră această pace, această mângâiere, această uşurare, nu dispare crucea, dar Cineva se află lângă mine pe cruce. E un Cuvânt care purifică.

Ascultaţi cum spune Isus chiar cu cuvintele Sale: „Voi sunteţi deja curaţi prin Cuvântul pe care vi l-am vestit”, adică dacă aţi ascultat Cuvântul, sunteţi purificaţi. Şi tot pentru a descrie puterea acestui Cuvânt care ne înrudeşte cu Isus şi, prin urmare, ne face mai puternici, mai rezistenţi, să ascultăm o altă expresie a lui Isus: „Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi voi şi vi se va da”.

„Cine e mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Cine ascultă Cuvântul Meu e mamă.” Când lăsăm ca al Său Cuvânt să pătrundă înăuntrul nostru, îl contemplăm, îl gustăm. În faţa lui Isus aflat în Preasfânta Euharistie să luăm un cuvânt, să-l gustăm, să-l repetăm, să-l medităm, să-l preamărim. „Când cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi voi”. De ce? Pentru că în această situaţie este Isus care se roagă în noi, e ceva ce s-a transformat în inima noastră.

Vedem apoi o altă noutate legată de acest Cuvânt, rodul faptului că ne face consangvini, înrudiţi cu Isus: Cuvântul produce bucurie, care nu înseamnă a începe să dansezi, să strigi, e vorba de acea bucurie care înseamnă pacea inimii, seninătate. Ascultaţi cum se exprimă direct Isus în Evanghelia lui Ioan, cap. 15: „Acestea vi le-am spus pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină”. Vorbeşte pentru ca în noi să intre Dumnezeu, să intre pacea, să intre bucuria. Noi nu cunoaştem încă puterea misterioasă a Cuvântului lui Dumnezeu. Din păcate, pentru mulţi dintre noi a rămas o carte, a rămas obiectul predicilor preoţilor, a rămas ceva ce slujeşte pentru a introduce ori a încheia un discurs, dar nu a devenit sângele nostru. Să încercăm să ne apropiem astfel de Cuvântul lui Dumnezeu.

Există o ultimă expresie care mi-a venit în inimă tot pentru a arăta puterea acestui Cuvânt, care ne face consangvini, înrudiţi cu Isus: Cuvântul hrăneşte credinţa. Adesea noi simţim slăbiciunea credinţei noastre, oboselile noastre, Cuvântul ne hrăneşte credinţa. Să ascultaţi cum explică aceasta Sf. Pavel creştinilor din Roma: „Credinţa vine din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu”. Adică ascultând Cuvântul, purtând în interior înrudirea cu Isus, consangvinitatea, în mine creşte credinţa. Cu cât mă hrănesc mai mult din Cuvântul Său, cu atât sporeşte în mine credinţa. Gândiţi-vă ce-ar fi dacă am lua 1-2-3 doze din Cuvântul lui Dumnezeu în timpul zilei, foarte simplu: dimineaţa, la amiază şi seara. Fără a deschide din când în când o cărticică cu Evanghelia, fără a ne hrăni sufletul cu acest Cuvânt, cum vom creşte în credinţă?

Să-i mulţumim deci lui Isus pentru că în acest moment a vrut să ne spună de ce ne vorbeşte. Isus ne vorbeşte în fiecare comunitate familială. Îşi face timp pentru a ne vorbi El însuşi, în mod direct, prin Cuvântul Său. Şi a vrut să ne-o spună chiar El cât e de mare acest moment, a vorbi cu El. Şi apoi, utilitatea momentului succesiv, ecoul; de ce facem ecoul Cuvântului? Pentru că e atât de frumos să scoatem în relief ce mi-a spus Isus mie! Pentru că a spune celorlalţi că acesta mă umple de entuziasm înseamnă că eu am intrat în contact cu Isus, am ascultat Cuvântul Său, era ceva deosebit ce mi-a spus şi vreau să vă fac şi pe voi părtaşi, pentru că Isus e aici! El este cel care ascultă, eu îi confirm: „Da, Isuse, ştii ce mi-ai spus, ştii ce am înţeles, aceasta am înţeles şi o spun fraţilor mei.”

Este minunat acest mod de a arăta prezenţa vie a lui Isus! Arătaţi prezenţa vie a lui Isus care vorbeşte şi arătaţi ce v-a spus şi veţi realiza că veţi ieşi din această încăpere îmbogăţiţi, în mod extraordinar îmbogăţiţi. Isus nu e mort, e viu în mijlocul nostru. A identifica ceea ce Isus mi-a spus mie în această seară este perla mea preţioasă. De ce să ies din această încăpere fără perla mea preţioasă? Şi a face să circule aceste perle preţioase între voi înseamnă a întări, a confirma ceea ce vi s-a spus. „Doamne, Isuse, îţi repet cu voce tare, am înţeles aceasta, aşa e drept.” Prin urmare, a spune cu voce tare înseamnă a confirma ceea ce El ne-a spus.

Aş vrea să reiau invitaţia pe care v-am făcut-o după prezentarea acestei învăţături şi să vă sugerez importanţa faptului de a citi Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi câte puţin, a-l relua. Sau chiar acest Cuvânt pe care-l primiţi în comunitatea familială, reluaţi-l în timpul adoraţiei, în timpul săptămânii. Scrieţi-l în vreun colţişor din casă pentru ca să fie Cuvântul, El, această transfuzie de sânge, permanentă. Şi aici vreau să vă propun şi să vă vorbesc despre importanţa cursului „Emaus”. Ce semnificaţie are? Isus explica pe ascuns celor doi discipoli Cuvântul şi ei nu l-au recunoscut, dar simţeau inima arzând la acele explicaţii şi aceasta am vrea să se repete. Cei care au făcut cursul Emaus au repetat această experienţă, au simţit inima arzând pentru acest cuvânt. Vă invit deci, dacă aveţi posibilitatea, să exploataţi din plin acest curs.

Cuvântul lui Dumnezeu este substanţa vieţii noastre creştine. Trebuie să recuperăm decenii de îndepărtare de Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, cine are timp şi posibilitate minimă, faceţi-vă timp, faceţi acest curs pentru că veţi realiza ce posibilitate extraordinară este de hrănire, de creştere, de viaţă, de credinţă, ce se poate obţine prin acest Cuvânt.

V-aţi gândit vreodată cât de mult doreşte Isus să vorbească cu fiecare dintre noi? Cât de mult doreşte să întreţină un colocviu dincolo de comunitatea familială? Cât de mult vrea să ne introducă în secretele locuinţei Sale, făcându-ne să trecem dintr-o cameră în alta, de la cea a bucuriei la cea a adierii parfumate a contemplaţiei? Câte vrea să ne înveţe? Calea transformării lucrurilor…! Dacă vrea să ne înveţe, să nu-i spunem nu. Să-i îngăduim să ne vorbească, iar Spiritul Sfânt, care e prezent şi în această întâlnire, şi în acest Cuvânt, să vă dea confirmarea a tot ceea ce în numele Domnului v-am vestit.

toată seria aici (ca fişiere Word)