Partea 144 din 176 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org
Cateheza 144
Diferența se manifestă doar prin Spiritul Sfânt
Text de bază: In 16,12-15
Dragi prieteni,
Dorim chiar de la început să nu pierdem niciun cuvânt din cele pe care Domnul dorește să ni le dăruiască, deoarece despre acestea este vorba, nu de cuvinte obișnuite ci de cuvinte care vin de la Dumnezeu; de cuvinte care aduc cu sine o diferență pentru că sunt încărcate de Spirit Sfânt. Dorim să auzim cum Isus se face cunoscut. Fragmentul evanghelic îl luăm din Evanghelia lui Ioan cap. 16, vers. 12-15:
„12 Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta. 13 Însă, când va veni El, Spiritul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni. 14 El mă va glorifica pe Mine pentru că dintr-al Meu va lua și vă va vesti vouă. 15 Toate câte le are Tatăl sunt ale Mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al Meu și vă va vesti.”
Este o pagină bogată în perspective, deoarece Isus Domnul ne arată cum diferența se manifestă doar cu Spiritul Sfânt, doar prin intermediul Spiritului Sfânt: creștinul, persoana umană poate să facă saltul calitativ; doar prin puterea Sa, doar prin prezența Sa. Doar Spiritul Sfânt ne poate face capabili să surprindem diferența între a ști câte ceva și a ști adevărul complet. Am citit în Evanghelie: „când va veni El, Spiritul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul„… Vrea să spună că oricât ne-am da silința să devenim înțelepți, inteligenți, vicleni, iscusiți etc, nimeni nu ne poate face să ajungem la adevăr complet, posibil omului, fără Spiritul Sfânt.
Să încercăm să ne gândim bine. Eu pot să fac toate cursurile de teologie pe care le doresc sau pot să studiez toate cărțile de științe umane, pot să am chiar 90 de ani de viață umană bogată în experiențe… dar oare ce mă va conduce la adevărul complet, la plinătatea adevărului, la plinătatea adevărului despre mine, ca om, la plinătatea adevărului despre cuplul de soți… ce este bărbatul, femeia…; la plinătatea adevărului despre viață… Unde ating eu plinătatea adevărului? Doar Spiritul poate să ne conducă la adevărul complet. Ar fi trist să trecem prin această viață fără a surprinde adevărul de a fi. Să trecem prin această viață aproape asemenea animalelor care pasc iarba dar nu își dau seama nici cum ia naștere acea iarbă sau în ce fel de lume trăiesc. Ce mă conduce sau cine mă conduce la adevărul complet: doar Spiritul Sfânt! Aici se vede diferența.
Iarăși, celălalt element pe care doar prin Spiritul Sfânt reușim să îl înțelegem este diferența între a ști lucrurile umane și a ști lucrurile lui Dumnezeu. Am auzit ceea ce spune Isus: Spiritul „dintr-al Meu va lua” de la Tatăl. Noi suntem într-un pericol constant de a reduce totul la noi, la „adevărurile” noastre, la măsurile noastre: „eu știu cum merg lucrurile, pentru că așa s-a întâmplat… eu știu cum ar trebui să meargă…” Însă doar Spiritul reușește să ne facă să intrăm înlăuntrul realității divine, nu suma „adevărurilor” noastre sunt cele care îl fac pe Dumnezeu. Pe de o parte e Spiritul Sfânt care poate să ne facă dumnezei fii ai lui Dumnezeu, ne poate face să respirăm ca fii ai lui Dumnezeu, poate să ne facă să simțim libertatea fiilor lui Dumnezeu. Pe de altă parte, de multe ori, este presupunerea celui care se umflă în pene crezându-se dumnezeu, crezându-se mai presus de Dumnezeu, aproape ținându-i predică.
De câte ori riscăm să fim noi cei care îi ținem predică lui Dumnezeu. V-ați dat seama vreodată?! Ar trebui ca lucrurile să meargă așa; eu aș face altfel. De câte ori nu conștientizăm prezența lui Dumnezeu și felul Său de a vorbi și credem că știm noi cum ar merge lucrurile lui Dumnezeu. Doar Spiritul este Cel care poate să ne dăruiască lucrurile lui Dumnezeu. Noi putem să auzim o mulțime de lucruri, atâtea predici, dar ceea ce ne face să intrăm înlăuntrul misterului lui Dumnezeu este doar Spiritul Sfânt. Observați chiar în acest moment… voi ascultați, într-o mică comunitate – cuvinte. Dar ce vă face să surprindeți diferența, știind că nu este preotul cel care vă vorbește, ci dincolo de cuvintele preotului este un Dumnezeu care dorește să se împărtășească. Dincolo de cel care deschide gura este Isus care dorește să vorbească cu tine.
Cine ne face capabili să surprindem această diferență? – doar Spiritul. Pentru că prin puterea Spiritului eu reușesc să conștientizez ceea ce fac în acest moment. Datorită puterii Spiritului eu reușesc să înțeleg persoanele care se roagă împreună. El va lua – spune Isus – din cele ce sunt ale Mele, ale Tatălui Meu, vă va spune lucrurile pe care le-a auzit de la Tatăl Meu. Este o ultimă diferență care este evidențiată de prezența Spiritului Sfânt: este diferența între lucrurile actuale, trăirea de astăzi, și lucrurile viitoare. El, Spiritul – spune Isus – va spune tot ceea ce a auzit va face cunoscute lucrurile viitoare. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Spiritul este uneori și profeție de aceea ne dă să intuim ceea ce poate să fie viitorul unei persoane sau unei situații.
Putem să spunem, cu siguranță, că nu este acesta rolul principal al Spiritului Sfânt. Acest lucru poate să se întâmple într-o oarecare circumstanță particulară, dar rolul cel mai profund al Spiritului Sfânt în a anunța lucrurile viitoare este acela că face pentru noi real viitorul astăzi, cotidianul, ne deschide astăzi lucrurilor viitoare, ne face să ne dăm seamă că momentul pe care îl trăiesc trebuie confruntat cu faptul că această viață nu se termină aici și de aceea în acest moment nu fac altceva decât să construiesc relația – cu Dumnezeu, cu Domnul – care va dura pentru totdeauna, dincolo de sfârșitul vieții mele. Eu conversez cu acela cu care voi trăi pentru eternitate, caut să îmi fac inima să îl iubească pe Domnul, Care va fi Cel cu care voi locui în viața mea definitivă.
Trăiesc un element de fraternitate, de prietenie cu ceilalți frați și surori în numele Domnului, lucru care este o anticipare a vieții viitoare, deoarece în viața viitoare vom fi frați și surori care trăiesc aceeași unică, infinită iubire. Mă face să anticipez lucrurile viitoare și mă face să trăiesc în această perspectivă a lucrurilor viitoare și nu gândindu-mă că totul se reduce la aici. Câți dintre creștini trăiesc cu gândirea că totul se reduce la aici, totul se reduce la această casă în care locuiesc, această casă pe care mi-am făcut-o, această pensie pe care mi-am câștigat-o. Totul se reduce la aici și la satisfacția pe care reușesc să o storc din aceste puține zile ale vieții mele. Totul se reduce la bucuria de a mânca ceva special, trăind vreun eveniment particular – totul se reduce la aici, la aici – este aproape o minte ca se revarsă asupra ei însăși, care te împiedică să-ți ridici privirea către cer și să spui: acest orizont nu are sfârșit și de aceea măsura vieții mele este eternitatea.
Viața mea este orientată într-acolo, către totdeauna, eu trăiesc o viață care va dura o veșnicie. Acestea sunt măsurile pe care ni le dictează Spiritul Sfânt. În schimb, măsurile pe care dictăm noi sunt măsurile mormântului nostru: 2 m lungime 1 m lățime și 1, 8 adâncime – acestea sunt măsurile pe care le ia trupul nostru. În timp ce, dacă luăm măsurile cu Spiritul Sfânt nu va exista un spațiu în care să pot fi conținut, deoarece sufletul meu se va elibera în cer. Spiritul Sfânt mă deschide viitorului. Cât și cum îmi valorific viața? Cum înțeleg viitorul sau limitez totul doar la aici. Limitez totul la o tristețe cauzată de ceva ce nu merge bine, sau sunt cuprins de o nestăvilită exaltare deoarece, în sfârșit, ceva îmi merge bine.
Acum înțeleg cu adevărat că doar Spiritul Sfânt poate să realizeze planul lui Dumnezeu. Diferența în toate se manifestă doar împreună cu Spiritul Sfânt. De exemplu, există riscul să faci o biserică și să predici o Evanghelie fără Spiritul Sfânt. A se aduna doar de dragul de a se întâlni: această întâlnire din această seară am putea să o facem deoarece ne place să stăm împreună, pentru că ne găsim prieteni, pentru că ne găsim într-o relație caldă, prietenoasă sau putem să ne întâlnim în numele Domnului. De aceea, începând această întâlnire ne dăm seama că am depășit acest a sta aici: deja suntem dincolo. Conversația noastră este cu Domnul și noi toți îl lăudăm pe Domnul și ne spunem unul altuia unde l-am întâlnit de-a lungul săptămânii și cum ne-am simțit înălțați de El pentru a lucra cu El și pentru El, ce am făcut pentru El în această săptămână și astfel ascultăm Cuvântul Său, deoarece știm că are un gust cu totul diferit față de cele ascultate în afara întâlnirii.
Ne împărtășim intimitatea, adică ceea ce Isus îmi spune mie cu acest Cuvânt. Așa se face Biserica! Pentru că eu cred în Spiritul Sfânt, fac ceva diferit. Nu vă mai mulțumiți, frați și surori, dragi prieteni, nu vă mulțumiți să petreceți timpul făcând reuniuni. Eu ca preot de-a lungul anilor vă mărturisesc că am pierdut mult timp cu reuniuni care nu foloseau la nimic și azi după 10, 20, 30, 40 de ani nu îmi mai aduc aminte persoanele cu care am făcut acele întâlniri. Aș dori ca fiecare întâlnire să fie o întâlnire a paradisului – adică o întâlnire a Bisericii unde se vorbește despre Dumnezeu, se dă din Dumnezeu iar Dumnezeu este oferit reciproc – o întâlnire care are deja aroma paradisului.
Există riscul să faci Biserică fără Spiritul Sfânt, fără Dumnezeu. De aceea, pentru a-L primi pe Spiritul Sfânt pentru a se pune în sintonie cu El, știm toți care sunt condițiile: rugăciunea, purificare și ascultarea Cuvântului. În ceea ce privește rugăciunea nu sunt necesare comentariile: încercați să stați puțin în adorație în fața Preasfântului Sacrament; încercați puțin să citiți Evanghelia lăsându-vă citiți de Dumnezeu. În timp ce citiți Evanghelia lăsați-L pe Dumnezeu să vă citească prin intermediul acelor cuvinte. Purificarea este un alt mod de a-L primi pe Spiritul Sfânt: să încercăm să ne abatem privirea de la vârful picioarele noastre. Până când privim la vârful picioarele noastre nu putem să vedem acvila care zboară. Reușiți să faceți acest lucru? Și dacă privirea mea se limitează la această zi pe care o trăiesc – ce trebuie să spun, ce trebuie să fac, cum să fac să meargă toate lucrurile – este dificil să văd acvila care zboară.
A se purifica înseamnă să o lași mai moale nu să nu faci acele lucruri, nu trebuie să te implici cu sufletul în așa fel încât să fi absorbit de lucruri! Câți dintre noi sunt lucrurile pe care le fac – eu sunt mașina de spălat, eu sunt bucătăria, eu sunt mâncarea pe care o mănânc, eu sunt călătoria pe care o fac, eu sunt munca pe care o fac. Sunt atât de implicat nici încât măcar sufletul nostru nu se mai dezlipește de țărână. În măsura în care în lumina, în puterea Spiritului, privind acea acvilă, îmi deschid brațele, merg, lucrez, inima mea stă într-o altă parte, stă în Dumnezeu, privirea noastră este astfel purificată.
Astfel putem să îi facem loc Spiritului Sfânt și mai simplu, să-L invocăm pe Spiritul Sfânt în orice circumstanță, să-i cerem să ne transforme; acel Spirit care prin puține cuvinte transformă acea pâine și acel vin în Trupul și Sângele lui Cristos, oare acel Spirit nu poate să ne transforme constant viața noastră în fiecare clipă?! Să-L invocăm pe Spiritul Sfânt, să-L invocăm frecvent. Doar în Spiritul Sfânt putem să fim una cu Isus, să fim, să spunem așa, „contemporani”. Isus este cu mine tot timpul, aici, azi, acum, doar Isus oferă șansa acestei „contemporaneități”, acestei simultaneități – Isus și cu mine.
Fără Spiritul Sfânt sfârșim prin a percepe Evanghelia asemenea unei cărți de povești – a fost odată Scufița Roșie, a fost odată Isus care a făcut aceste lucruri. O, dacă am asculta învățămintele din Scufița Roșie, câte lucruri frumoase am face chiar și astăzi nu am fi atacați de lup… Acest lucru este doar o simplă ideologie religioasă care nu are nimic de-a face cu trăirea noastră aici, deoarece Isus este viu, nu ne aducem aminte că a fost odată.
toată seria aici (ca fişiere Word)