Autor: pr. Dave Dwyer
Traducere: Radu Capan
Sursa: Mass Class. Your Questions Answered
9. În ce moment devin pâinea și vinul Trupul și Sângele lui Cristos?
Știu că înainte de Sfânta Liturghie avem pâine și vin, iar când ajungem la împărtășanie acestea devin Trupul și Sângele Domnului. Dar în ce moment al Liturghiei are loc de fapt această schimbare? (Jerry din Cockeysville, Maryland)
În unele competiții sportive, diferența dintre cel mai bun din lume și locul al doilea poate fi adesea de o sutime de secundă. Ne place să urmărim reluarea cu încetinitorul și să înghețăm exact cadrul în care înotătorul atinge peretele sau alergătorul rupe banda de la finalul cursei. Da, datorită tehnologiei moderne, putem obține o precizie infinitezimală în multe lucruri. Dar nu sunt atât de sigur că prezența miraculoasă a lui Cristos în Euharistie ar trebui să fie unul dintre ele.
Una dintre cele mai clare amintiri ale mele de când eram în anii de seminar este aceea că profesorul ne sublinia nouă, viitorilor preoți, că întreaga Liturghie este cea care îi permite Domnului să fie cu adevărat prezent la Împărtășanie. Cu siguranță, cuvintele rostite de Isus la Cina cea de Taină („Acesta este Trupul Meu, care se jertfește pentru voi”) sunt indispensabile, dar la fel de crucială este și acțiunea Duhului Sfânt pe care preotul o invocă în mod deschis în timpul unei rugăciuni numite epicleză („Duhul Tău să binevoiască a sfinți aceste daruri”), și chiar și răspunsul și aclamațiile adunării credincioșilor sunt necesare. Cristos devine prezent în mod sacramental în timpul celebrării Sfintei Liturghii, a întregii Liturghii. Într-un anumit sens, ar fi o greșeală să căutăm un moment mai precis, deoarece am putea fi tentați să limităm valoarea Sacramentului la o mică parte a Liturghiei sau să confundăm anumite texte cu o incantație magică, una care atunci când este rostită îl cheamă pe Dumnezeul nostru din ceruri. Acest Sacrament este puternic și misterios, dar nu este un film cu Michael Keaton, în care personajele spun „Beetlejuice” de trei ori și… voila, el apare!
De fapt, realitatea este că, chiar și într-o situație de urgență, cum ar fi aceea de a rămâne fără ostii consacrate, nici un preot sau Episcop sau chiar Papa nu poate să fugă rapid înapoi în sacristie și să mai consacre altele prin simpla repetare a unei părți din Rugăciunea Euharistică. Nici măcar nu se poate celebra în mod legitim doar a doua jumătate a Liturghiei care începe după omilie. Totul este la pachet!
Acestea fiind spuse, aveți dreptate: înainte de Liturghie sunt doar pâine și vin, dar când ne împărtășim este vorba de Prezența reală a Domnului. Este corect să vrem să restrângem puțin „fereastra” de timp. Să ne concentrăm atunci asupra unui gest din timpul Rugăciunii Euharistice. După cuvintele instituirii (aceleași cuvinte pe care Isus le-a rostit la Cina cea de Taină și despre care noi credem că au instituit acest Sacrament), „Luați și mâncați din aceasta toți: acesta este Trupul Meu, care se jertfește pentru voi”, preotul ține ostia ridicată și apoi îngenunchează în semn de adorație. Face același lucru și cu potirul, după ce pronunță cuvintele lui Cristos despre Sângele Său. Imaginea cu preotul ce se oprește în tăcere pentru a înălța ostia și apoi potirul, împreună cu gestul său profund de a îngenunchea imediat după aceea, indică în mod clar că Domnul nostru este acum prezent în mod sacramental în Euharistie. La urma urmei, preotul nu ar îngenunchea în fața unei simple pâini sau a unui simplu vin. Așadar, putem concluziona că, la un moment dat, între cuvintele „Duhul Sfânt să binevoiască a sfinți aceste daruri” (epicleza) și actul de îngenunchere, a avut loc transsubstanțierea.
Catehismul Bisericii Catolice pare, de asemenea, să lase întrebarea oarecum deschisă. Într-un loc pare că oferă exactitate: „Prezența euharistică a lui Cristos începe în momentul consacrării și durează atât timp cât subzistă speciile euharistice” (CBC 1377). Cu toate acestea, când vorbește mai pe larg despre Liturghie, declară: „În centrul celebrării Euharistiei se află pâinea și vinul, care, prin cuvintele lui Cristos și prin invocarea Duhului Sfânt, devin Trupul și Sângele lui Cristos.” (CBC 1333). Acest lucru pare să întărească faptul că atât epicleza, cât și cuvintele instituirii sunt responsabile pentru transsubstanțiere. Chiar și primul dintre aceste două pasaje permite o oarecare ambiguitate, deoarece Catehismul nu definește care este de fapt „momentul consacrării”. Este vorba de prima silabă a narațiunii instituirii? Ultima? Este un moment scurt? Unul lung, care a început la epicleză? Poate.
Haideți să ne opunem înclinației noastre moderne pentru o sincronizare precisă, cadru cu cadru, și să lăsăm loc pentru misterul lui Dumnezeu în timpul Liturghiei. Tot ce trebuie să știm cu adevărat este că, în momentul în care ne aflăm în rândul făcut pentru primirea Împărtășaniei, Cristos este cu adevărat prezent în Euharistie – Trup, Sânge, Suflet și Divinitate. Răspunsul nostru atunci când preotul spune „Trupul lui Cristos” nu este: „Hei, Isus! Când ai ajuns aici?”, ci „Amin” – „Eu cred”.
11. Cât timp după consacrare rămâne Trupul și Sângele lui Cristos în pâinea și vinul consacrate?
Vorbeam cu un prieten care nu era sigur cât timp durează efectele consacrării. Așadar, părinte Dave, cât timp rămân pâinea și vinul Trupul și Sângele lui Cristos? (Hilary din Rapid City, Dakota de Sud)
Este o schimbare permanentă. Alte tradiții creștine (protestante) au o credință cumva similară cu a noastră, potrivit căreia pâinea se transformă în prezența Domnului, dar numai atât timp cât acea adunare particulară a credincioșilor este încă adunată în biserică. Din punctul lor de vedere, atunci când oamenii se dispersează după încheierea slujbei, aceasta redevine pâine. Noi însă credem că odată ce elementele sunt consacrate, ele rămân schimbate (vezi CBC 1377).
Amintiți-vă că doctrina noastră catolică a transsubstanțierii înseamnă că, în timpul Rugăciunii Euharistice, a avut loc o schimbare fundamentală în însăși esența a ceea ce a fost odată doar pâine. Această schimbare este perpetuă – chiar mai permanentă decât un tatuaj, deoarece dacă regretați cu adevărat, cerneala de pe braț poate fi îndepărtată. Nu poți folosi însă un laser pentru a transforma Euharistia din nou în a fi doar pâine; ceea ce este făcut este făcut!
Noi susținem că Prezența reală a lui Cristos rămâne. De aceea avem tabernacole în bisericile catolice, deoarece credem că trebuie să continuăm să arătăm respect și reverență față de Trupul lui Cristos, păstrându-l într-un loc special (observați că nu se întoarce în dulapul din sacristie, alături de ostiile neconsacrate, care sunt depozitate în cutii sau vase). Instrucțiunea Generală a Misalului Roman dispune ca „Preasfântul Sacrament să se păstreze în tabernacol, în acea parte a bisericii care este de cea mai mare cinste, importanță, la vedere, împodobită cum se cuvine și adaptată pentru rugăciune” (nr. 314).