CFE: Pâinea vieții

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 104
Pâinea vieții
Text de bază: In 6,22-29

Dragi prieteni,

Ascultăm din nou Cuvântul lui Isus. Un cuvânt care ne marchează întotdeauna inima. De fiecare dată când ne apropiem de El, ne oferă acea apă vie în stare să ne potolească setea. Vrem să îl ascultăm pe El, pe Isus, care vrea să ne vorbească din nou inimilor. Ascultăm cuvântul Său din Evanghelia după Ioan, capitolul 6, versetele 22-29.

22 A doua zi, mulțimea care stătea pe țărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă și că Isus nu plecase în barcă cu discipolii Săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Așadar, când a văzut mulțimea că nici Isus, nici discipolii Lui nu sunt acolo, s-au urcat și ei în bărci și au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe țărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a răspuns și le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. 27 Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe El l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul Său.
28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns și le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeți în cel pe care l-a trimis El”.

Să observăm atitudinea lui Isus în acest pasaj din Evanghelie. Isus nu pierde din vedere lucrurile, am putea spune astfel, nici nu vrea să fim superficiali, ci ne aduce în mod constant la esența lucrurilor, să-l observăm în aceste împrejurări. Există nenumărate motive pentru a sărbători, tocmai ce a înfăptuit înmulțirea pâinilor, mulțimea este exaltată datorită celor petrecute. El ar putea să fie încântat de mulțimea din jurul Lui care se bucură pentru un dar, pentru un cadou pe care l-a făcut, pentru acea pâine. Chiar și Isus ar fi putut gusta succesul, sau, am spune noi, ar putea construi relații pozitive cu acești oameni care se atașează de El pentru minunea pe care au văzut-o, pentru pâinea pe care au mâncat-o.

Isus spune: „Voi mă căutați pentru pâinea pe care ați mâncat-o”. Mă căutați pentru că ați văzut acest fapt deosebit. Adică mă căutați pentru că v-am dat ceva, mă căutați pentru ceea ce Eu vă pot da. Nu pentru că nu ar vrea să ne-o dea, nu e vorba că nu ar vrea să le dea pâinea, a făcut aceasta. Însă remarcați faptul că Isus nu vrea să fie căutat pentru pâine, nu vrea sa fie căutat pentru minunea, pentru semnul pe care l-a făcut. Este frumoasă și surprinzătoare această manieră de a se comporta al lui Isus și de asemenea ușor de înțeles.

Pe bună dreptate, un soț i-ar putea spune soției sale: „Nu vreau să mă iubești pentru lucrurile pe care ți le ofer, pentru cadourile pe care ți le fac”. Ce trist ar fi să ai lângă tine o soție care te iubește pentru cadourile pe care i le faci, să ai lângă tine un soț pe care să îl iubești pentru cadourile pe care ți le face. Ce trist! Sau să ai alături o soție care stă cu tine pentru că știe că poate primi cadouri. Ce iubire lamentabilă ar fi! Ce trist! Nu-i așa că înțelegem toți aceasta?! Când cineva stă în preajma ta doar pentru că știe că poți să-i oferi ceva, îți arată prietenia doar pentru că știe că poate să obțină ceva. Nu-i așa că e trist?! Și e ceea ce spune simplu Isus mulțimilor: „… voi mă căutați pentru pâinea pe care ați mâncat-o, nu mă căutați pentru că sunt Isus!”

Tu mă iubești pentru ceea ce îți dau sau ți-am dat, ori mă iubești pentru că mă iubești? Isus cere dragoste pentru dragoste. Isus cere iubire pentru El, nu pentru darurile pe care ni le poate da. Aceasta e ceea ce ne repetă în acest moment. E riscul de a-l căuta pe Dumnezeu pentru darurile pe care poate să ni le facă, a-l căuta pe Dumnezeu pentru darurile pe care ni le poate da, a-l căuta pe Isus pentru ceea ce poate să ne dea. Dar El parcă ne spune: „Iubește-mă pe Mine, nu darurile pe care ți le fac, iubește-mă pe Mine, nu lucrurile pe care le poți obține de la Mine! Te rog…!” Înțelegeți atunci expresia finală a acestui pasaj din Evanghelie? Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, să credeți, să vă abandonați, să credeți că aici e vorba de iubire nu doar de minuni sau daruri.

Gândiți-vă, prin urmare, cât de mare este iubirea celui care nu primește daruri! A celui care aparent crede că nu este ascultat de Dumnezeu, dar totuși îl iubește, îl iubește. Gândiți-vă la cel care nu crede că este ascultat de Isus, pentru că Isus nu face ceea ce el îi spune, dar îl iubește și este iubit de Isus. Să crezi în iubirea Lui; prin urmare a crede înseamnă a se abandona. Aceasta înseamnă că El e iubit pentru că este Domnul, nu pentru cadourile pe care le face. Se vorbește de un Dumnezeu gelos, pe care îl interesează doar inima, care vrea esența lucrurilor și dorește să primească un răspuns real, profund, nu un răspuns materialist. Și de aici vine urmarea: „Lucrați nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care durează pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului”.

„Lucrați nu pentru lucrările lui Dumnezeu, ci pentru Dumnezeu însuși, care durează pentru viața veșnică. Lucrați nu pentru minunile pe care le face Isus, ci pentru Isus însuși, care rămâne pentru viața veșnică. Pentru că un picior vindecat, îndreptat, poate dura pentru viața aceasta, nu însă și pentru viața veșnică!” Un lucru aranjat, pus la punct, durează pentru viața aceasta, nu însă și pentru viața veșnică. Vindecarea unei boli durează pentru viața aceasta, nu și pentru viața veșnică. „Procurați-vă ceea ce nu se diminuează niciodată, procurați-vă relația cu Mine”, spune Isus. „Procurați-vă legătura cu Mine, pentru că aceasta durează pentru viața veșnică, procurați-vă mâncarea care nu piere!”

Observăm deci aici frumusețea și darul oferit vouă tuturor celor care ascultați acest cuvânt. Pentru toți aceia dintre voi care sunteți reuniți în comuniune fraternă pentru a trăi prezența lui Isus. Vă procurați cuvântul care durează pentru viața veșnică. Vă procurați nu un aliment de pus în frigider ori în congelator, care va ține o zi, o lună sau un an, vă procurați cuvântul care transcende moartea, trece dincolo de mormânt. Nu vă procurați darurile lui Dumnezeu, darurile lui Isus, ci vă procurați faptul de a fi cu Isus în această întâlnire, în acest moment. Stați cu Isus, anticipare a faptului de a fi cu Isus dincolo de moarte!

„Procurați-vă mâncarea care nu piere!” Gândiți-vă la Euharistie, la Adorație, când mergeți la Liturghie. Gândiți-vă la valoarea faptului de a fi în comunitate, de a fi în comunitatea familială pentru a sta cu Isus. „Procurați-vă mâncarea care nu piere!” Auziți cum este descrisă ceea ce e inima unei întâlniri a comunității familiale. A fi cu Isus, a-l lăuda, a împărtăși ceea ce Isus a făcut și face, pentru a restabili legătura cu El. Da, ne bucurăm de asemenea și de darurile pe care ni le face, dar aceasta pentru că vrem să fim împreună cu El, să-l recunoaștem pe El, să-l iubim, să ascultăm cuvântul Său și să vedem ce ne spune personal acest cuvânt.

„Procurați-vă hrana ce nu piere!” Atunci când, fiind în comunitate, vă întâlniți cu El, vă întoarceți acasă cu o hrană pentru inimă care nu mai piere, care nu putrezește, care nu se descompune. Am putea spune că vă duceți la supermarketul lui Isus, care vă oferă ceva ce durează pentru totdeauna. „Procurați-vă mâncarea care nu piere”, aceea de a fi cu El! Așadar înțelegem mesajul principal al acestui pasaj evanghelic, al acestui discurs al lui Isus. „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!”

Mulțimea din jurul Lui l-a întrebat: „Ce trebuie să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu”, să facem fapte care durează, să facem lucruri care au valoare extraordinară? – Lucrările lui Dumnezeu…! Gândiți-vă bine! Ce trebuie să facem nu pentru a construi o casă, nu ca să facem un lucru bun, o acțiune caritabilă, ci ce trebuie să facem pentru a împlini lucrările lui Dumnezeu?!

Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: Să credeți în El!” Să credeți în Isus, să credeți în Acela care m-a trimis, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!” Cu alte cuvinte, Isus le spune că tot ceea ce a făcut Dumnezeu e pentru ca „să-l cunoască pe Isus”, pentru ca sa creadă în Isus. Gândiți-vă la toate lucrurile care au fost create: cerul, pământul, soarele, luna, munții, florile, oceanele, frumusețea. Totul a fost creat pentru ca să ne conducă la El, la Isus.

Toată frumusețea din jurul nostru e ca și când ne-ar da adresa! Știi unde trebuie să ajungi? Nu la cea mai frumoasă floare, nu la cea mai frumoasă plantă din grădină, nu la cel mai savuros aliment, nu la vinul cel mai bun, nu la haina cea mai frumoasă! Toate acestea ne dau adresa pentru a ajunge la Isus. Munții înzăpeziți sunt o adresă pentru a ajunge la Isus; cele mai frumoase plaje sunt o adresă pentru a ajunge la Isus; florile cele mai frumoase sunt o adresă pentru a ajunge la Isus; casele cele mai frumoase sunt o adresă pentru a ajunge la Isus. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu! Acesta este punctul de sosire! Totul a fost creat pentru a ajunge aici, pentru a ajunge la Isus, pentru că în El găsim totul!

Prin urmare, ce anume e cel mai important lucru pe care aș putea să îl fac eu pe lume, dacă nu să conduc pe cineva să-l recunoască, să-l descopere pe Isus? Ce este mai important pentru o persoană, să-i faci cadou o casă sau să-l aduci la Isus? Ce este mai important înaintea lui Dumnezeu, cea mai mare lucrare înaintea lui Dumnezeu ar fi să construiești o biserică sau să conduci pe cineva să-l descopere pe Isus? Nu există o realizare mai mare în lume, nu există nici un lucru mai important în lume – Dumnezeu a spus acest lucru, Isus l-a spus – decât acela de a-l descoperi, de a-l recunoaște pe Isus. Vreți verificarea acestui adevăr? Doriți dovada adevărului pe care vi-l spun? Iată, e un fragment din Evanghelie în care Isus spune: „Nu există bucurie mai mare în cer decât atunci când un păcătos se convertește”. Adică nu există mai mare bucurie în cer ca atunci când cineva îl descoperă pe Isus ca Domn.

Gândiți-vă ce înseamnă, în fața lui Dumnezeu, dacă eu conduc o persoană la Isus!? Puteți, de asemenea, confirma aceasta și voi! Spuneți-mi care a fost momentul în care ați simțit cea mai mare bucurie în comunitatea voastră, dacă nu atunci când cineva a intrat pentru prima dată?! Bucuria cea mai mare e aceea de a vedea un frate nou care intră în comunitate, căruia îi poți împărtăși bucuria de a-l lăuda pe Isus, de a împărtăși credința. Spuneți-mi dacă nu ați experimentat bucuria cea mai mare atunci când ați auzit mărturia unui frate care – întorcându-se de la un curs de exerciții spirituale sau de la oricare alt gen de acțiune spirituală – a mărturisit bucuria de a-l fi descoperit pe Isus!? Spuneți-mi, ce a trezit in inimile voastre?

Ca urmare, nu există lucrare mai mare decât să conduci pe cineva la Isus, evanghelizarea, a fi atenți cu cei din jur. Extindeți-vă atenția, căutați cu privirea pe toți cei pe care îi întâlniți, nu neglijați nici casiera de la supermarket, nu neglijați persoana care trece pe lângă voi, nu neglijați persoana care așteaptă la rând cu voi să intre la medic, nu neglijați persoana care v-a făcut un bine, nu neglijați nici un client, nu neglijați pe nici unul care trece pe lângă voi, pentru că astfel aveți posibilitatea de a îndeplini lucrarea cea mai mare!

Și toate acestea cum se petrec? Vă reamintesc: să vă rugați pentru acele persoane, să le slujiți, să le arătați chipul iubirii în slujirea voastră față de ele, să le povestiți ce a făcut Isus pentru voi și apoi, da, și să le invitați. E ultimul cartuș de folosit, dar doar după ce le-ați epuizat pe toate celelalte, și care va ajunge direct la inimile lor. Aceasta este lucrarea cea mai mare!

Amintiți-vă, faceți atât de multe lucruri minunate, dar care este cea mai importantă lucrare? Este aceasta, să-l cunoașteți pe Isus, să stabiliți o relație cu El. Cea mai mare realizare din aceasta seară este că noi, eu, l-am descoperit pe Isus. Și în cele din urmă lucrarea cea mai mare a lui Dumnezeu este să îi ajut și pe alții să-l descopere, să-l cunoască pe Isus.

toată seria aici (ca fişiere Word)