Partea 161 din 176 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org
Cateheza 161
Cuvântul dă naștere cuvântului, doar viața dă naștere vieții
Text de bază: Mc 3,7-12
Dragi prieteni,
Avem din nou bucuria de a putea să-L ascultăm pe Isus așa cum ne vorbește prin intermediul Evangheliei lui Marcu 3, 7-12:
7 Isus a plecat împreună cu discipolii Săi lângă mare și [îl urma] o mulțime numeroasă din Galileea. Chiar și din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tirului și Sidonului, o mare mulțime, care auzise câte a făcut, a venit la El. 9 Apoi, din cauza mulțimii, ca să nu-l strivească, El le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. 10 Deoarece vindecase pe mulți, toți cei care aveau vreo suferință se îmbulzeau ca să-l atingă. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în fața Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar El le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Observați cât de interesant este acest Cuvânt! În acest scurt fragment evanghelic ne sunt prezentate două scene. Pe de o parte Isus, care dă viață, care îl face pe om să fie bine și de aceea toți îl caută, pentru că dă viață. Evanghelistul Marcu are grijă să spună că veneau din toate părțile lumii – am spune noi astăzi -, din toate părțile care înconjurau acel ținut. Ni se prezintă imaginea unei mulțimi atât de mari încât ar fi putut să-L strivească pe Isus. Atât de căutat era Isus! Mai departe ni se spune că toți cei care sufereau din cauza vreunui rău se aruncau spre El ca să-L atingă. Observăm un Isus care face bine pentru că îl face pe om să se simtă mai bine, pentru că îi redă condiția demnă, pentru că vindecă și pentru că atinge umanitatea care-L împresoară. Vedem că toți se îndreaptă către El. Observăm că întreaga mișcare a mulțimii îl are în centru pe Isus. Aceasta este prima scenă.
În cea de a doua scenă, prezentată în ultimele versete, vedem că spiritul rău, spiritul necurat, cel viclean, demonul – de ce este interesat? Îl interesează să descopere oamenilor cine este Isus! Este interesat să spună adevărul! Observați că diavolul spune adevărul: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Să reflectăm puțin. Înainte de toate, observăm că diavolul știe adevărul și totuși rămâne un demon! Nu-l ajută cu nimic că știe adevărul. Pe el îl interesează să spună adevărul. Fiți atenți! Chiar și diavolul poate să vestească adevărul, Evanghelia! Acest lucru mă cutremură! Chiar și diavolul poate să vestească Evanghelia!
Oare de ce Isus le poruncește demonilor să nu vorbească? De ce strigă la ei și nu dorește ca demonii să vorbească? Isus îi mustră și le impune să nu vorbească deoarece adevărul fără viață este mort! Aici observăm diferența dintre cele două scene. Pe de o parte Isus care dă viață, îi redă omului bunăstarea fizică. Un Isus care aproape că e strivit de umanitatea care caută la El binele. Isus transmite, comunică binele. Nu doar spune adevărul, El face binele, iubește persoanele. Pe de altă parte, pe demon îl interesează să spună adevărul. Observați că spune purul adevăr. De această dată nu e mincinos, ci spune purul adevăr.
Să vedem ce stă în spatele acestui mesaj. Vom descoperi că are o putere extraordinară. Dumnezeu este viață. Dumnezeu este relație de iubire. Dumnezeu este Iubire-Viață. Dumnezeu este Cuvânt-Trup, este Cuvânt-Iubire, este Cuvânt-Faptă, este Cuvânt-Întâlnire, este Cuvânt-Îmbrățișare. Un Dumnezeu care este viață, trup, faptă, îmbrățișare nu se poate comunica fără iubire. Fără să fie construită o relație pozitivă. Dumnezeu „se seamănă”, nu se bârfește. Dumnezeu nu „vorbește”, El se arată, se face văzut: în trup, în gesturi și în comportament! A desprinde adevărul de viață echivalează cu a-i lăsa spațiu de acțiune diavolului, care presupune că mântuiește spunând adevărul! Care presupune că spunând adevărul ne atrage de partea sa.
Câtă ură în numele adevărului! Câte familii separate în numele adevărului! Câte justificări în numele adevărului! Oare în Dumnezeu există adevărul fără dragoste?! Vă repet deoarece este foarte important să asimilați acest concept! Oare în Dumnezeu există adevărul fără dragoste?! Există adevărul fără viață? Dumnezeu nu poate fi împărțit, nu poate fi rupt în jumătăți! Pe de o parte este adevărul despre Dumnezeu, iar pe de altă parte e viața lui Dumnezeu. Nu există un Dumnezeu al adevărului, pe de o parte, și un Dumnezeu al vieții, pe de altă parte. Dumnezeu este Adevăr-Viață! Dumnezeu este Cuvânt și Viață în același timp!
Acest lucru ne face să înțelegem în ce tabără suntem. Pentru mine primează să spun adevărul sau să exprim dragostea? Ce prefer să spun? Este mai ușor să spui: „Vino la CFE! Vei vedea că este o experiență foarte frumoasă!” Dar e mai greu să faci gesturi de iubire către acea persoană o săptămână, două, o lună sau trei! Cuvântul devine doar haina cu care, la un moment dat, concretizez mărturia mea de viață! Și noi aruncăm cu ușurință cuvintele. Din păcate, cuvintele ne fug întotdeauna înaintea vieții.
Acest lucru vi-l mărturisesc eu, preotul, care, prin mandatul pe care l-am primit trebuie să predic! Mă îngreunează mult să predic știind că viața mea este mult în urma Cuvântului pe care îl vestesc! Să nu credeți că nu îmi dau seama! Viața mea e mult în urma, e foarte departe de Cuvântul pe care îl vestesc. De fiecare dată când vestesc Cuvântul trebuie să mă judec și să mă condamn prin ceea ce spun! Dar e de datoria mea să vestesc Cuvântul. În același timp însă trebuie să fiu conștient de starea în care sunt!
Datoria fiecărui creștin este să predice cu viața, să fie cuvânt-viață, cuvânt-trup, cuvânt-parabolă! Adică trebuie să povestească cu viața parabola dragostei! Să povestească prin trăirea sa parabola Dumnezeului milostiv! Să-L povestească prin modul său de viață pe Isus care s-a făcut trup! Să-L povestească prin modul său de viață pe Isus care spune: „Luați și mâncați”. Să-L povestească trăind: „Acesta este Sângele Meu”. Trăind să spună: „Vino și tu în casa mea!” Aceasta este Evanghelia pe care trebuie să o vestim, aceasta este noutatea. Aceasta este – să spunem așa – ceea ce facilitează venirea la credință!
De creștinism gol sunt pline bibliotecile, sunt pline o groază de unghere parohiale! Câte discursuri despre Dumnezeu! De aici și titlul pe care l-am dat acestei cateheze: „Cuvântul dă naștere cuvântului”. Cuvântul poate să dea naștere unui răspuns, bârfa naște bârfă. Bârfele nu dau naștere vieții. Doar viața dă naștere vieții! Gândiți-vă că atunci când suntem invitați să vorbim trebuie să o facem trăind: cu Spiritul în mine! Spiritul mă trimite să vorbesc! În numele Spiritului vorbesc! În numele Spiritului îți spun! În numele Spiritului vestesc! Astfel tot ceea ce fac și spun este întotdeauna viață. Viața dă naștere vieții!
Astfel înțelegem etapele evanghelizării, pe care deseori vi le repet! Prima etapă v-o aduceți aminte? După ce am individualizat anumite persoane pe care aș putea să le evanghelizez, cărora aș putea să le dăruiesc vestea cea bună, Evanghelia, nu mă duc să le spun: „Vino la Biserică, Isus este Fiul lui Dumnezeu!” Nu spun așa ceva, deoarece sunt cuvinte goale, ca și cele ale demonilor! Mă interesează să spun adevărul! Care este primul pas? Vă aduceți aminte? Primul pas este să te rogi! Să te pui înaintea lui Dumnezeu! Să te rogi pentru persoanele care dorești să se convertească! Pentru persoanele cărora eu doresc să le vestesc Evanghelia! Să ne rugăm pentru că în primul rând noi avem nevoie să ne convertim. Avem nevoie de o viață în stare să-L împărtășească pe Dumnezeu. În același timp trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să convertească inima acelor persoane. Observați că primul pas trebuie făcut în smerenie, știind că nu stă în puterea noastră, că vestirea Evanghelie nu se face prin cuvânt și bârfă.
Aduceți-vă aminte cel de al doilea pas, foarte important și determinant, peste care de multe ori se sare. Cel de al doilea pas este slujirea, iubirea, a oferi gesturi care să fundamenteze o relație. E necesar să punem accentul pe umanitatea relațiilor noastre cu ceilalți. Să facem să se vadă conduita noastră din gesturi simple, nu opulente. Să facem în așa fel încât să crească intensitatea relației cu acea persoană: slujirea, spălarea picioarelor, amabilitatea, atenția, să facem cadouri, să fim disponibili și ascultători. Într-un cuvânt: slujire, pentru ca astfel să-l împărtășim pe Dumnezeu care e iubire.
Vestirea nu constă în a spune: „Vino în Comunitate!” Iubirea devenită faptă este vestirea lui Isus! Când eu iubesc, sunt alături de cel pe care îl iubesc, îmi pasă de acea persoană. Nu fac lucrurile în grabă, imediat. Sunt stăruitor cu acea persoană: o lună, două, trei, un an, doi… Aceasta este predicarea! Vestirea durează atâta timp cât iubesc nu atâta timp cât îi spun persoanei: „Vino!” Vestirea durează atâta timp cât iubesc, deoarece Dumnezeu este iubire! Vestea cea bună este Cuvântul făcut Trup, Cuvântul în trup omenesc! Când iubesc, slujesc, când sunt amabil, când răspund cu grijă, când sunt ospitalier, când iert, atunci vestesc, predic! Dacă nu, facem asemenea demonilor, pentru care primează să spună adevărul! „CFE e treabă bună! Vino în Comunitate!” Câte vieți sunt pierdute deoarece nu a existat o adevărată vestire!
În concluzie, am putea să spunem că, pentru a face din fiecare dintre noi persoane capabile să evanghelizeze, ar trebui să spunem: „Mergeți și faceți pe cineva să fie bine, să descopere adevărata bunăstare!” Întâlnind pe cineva pe stradă, oferind un zâmbet, reușim să facem acea persoană să se simtă mai bine. Când intrăm într-o casă, modul în care salutăm să fie o posibilitatea de a-i face pe cei care locuiesc acolo să se simtă mai bine! Cineva se va simți mai bine întâlnindu-vă, pentru că v-a ascultat, v-a simțit prezența, sau pentru că a primit un telefon de la voi, a simțit că faptele voastre se identifică cu predicarea Evangheliei. Aceasta înseamnă să fii de partea lui Isus. Chiar și pentru voi ar trebui să fie așa când întâlniți o persoană. Aceea ar trebui să se simtă bine când vă stă alături! În ciuda crucii pe care o are, în prezența voastră se simt mai bine, simt că acea cruce este împărtășită! Vreți să știți câte persoane ați evanghelizat? Faceți lista tuturor celor pe care îi faceți să se simtă puțin mai bine! Aceasta este evanghelizarea!
toată seria aici (ca fişiere Word)