Partea 162 din 176 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org
Cateheza 162
De la mica familie la marea familie: de la sămânță la arbore
Text de bază: Mc 3,13-19.31-35
Dragi prieteni,
Avem din nou bucuria de a putea să ascultăm un Cuvânt care, oricât de cunoscut ni s-ar părea, ne revelează întotdeauna lucruri noi. E ca în dragoste, ca în viața unui cuplu. Chiar și după ani împreună, un simplu cuvânt ar putea să descopere o inimă mult mai mare decât am putea să ne imaginăm. Un simplu cuvânt arată un adevăr care, în ciuda faptului că îl cunoaștem, nu ni se pare că l-am savurat îndeajuns. Astfel, dorim să ascultăm acest Cuvânt pe care Domnul ni-l dăruiește în acest moment. Îl luăm din Evanghelia lui Mc 3, 13-19.31-35:
13 Apoi s-a urcat pe munte și i-a chemat pe cei pe care i-a voit El, iar ei au venit la El. 14 A constituit doisprezece, pe care i-a numit și apostoli, ca să fie cu El, să-i trimită să predice 15 și să aibă puterea să scoată diavoli. 16 Așadar, i-a constituit pe cei doisprezece: Simon, căruia i-a pus numele de Petru; 17 Iacob, [fiul] lui Zebedeu, și Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnă fiii tunetului. 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, [fiul] lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul 19 și Iuda Iscariot, care l-a și trădat.
31 Au venit mama și frații Lui și stând afară, au trimis la El ca să-l cheme. 32 Mulțimea era așezată în jurul Lui și i-au spus: „Iată, mama Ta și frații Tăi te caută afară!” 33 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” 34 Și, rotindu-și privirea peste cei așezați în jurul Lui, a spus: „Iată mama Mea și frații Mei! 35 Oricine face voința lui Dumnezeu acela îmi este frate și soră și mamă”.
Să observăm ceea ce se întâmplă în aceste două fragmente din Evanghelia lui Marcu. A constituit doisprezece apostoli. Cei doisprezece, pe care Isus îi alege, formează familia Sa. Știm că unii dintre cei aleși de Isus erau căsătoriți. Trebuie să subliniem că, prin alegerile pe care le face, Isus nu creează o contrapoziție prin chemarea celor aleși dintre cei care aveau o familie naturală, chemați dintre cei căsătoriți. Mai mult decât atât, urmează calea naturală, înflorirea, creșterea și roadele, cu scopul de a face o familie mai mare. E ca și cum ai spune că mica familie reprezintă începutul unei familii mai mari. E asemenea unui arbore care răsare dintr-o sămânță. Asemenea unei semințe care deja conține arborele. Să vedem mai atent ce dorește să ne spună Isus!
O familie naturală are la bază unitatea dintre soț și soție, tată și mamă. Cu cât este mai frumoasă această unitate dintre soț și soție, tată și mamă, cu atât mai frumoasă este și familia pe care o alcătuiesc. Noi știm ce semnificație capătă pentru familie frumusețea unității care există între soț și soție, între tată și mamă. Chiar și Isus fondează noua familie, comunitatea Sa, pe un tip de unitate mai presus de unitatea dintre soți. Mai presus de unitatea care există în familia naturală, dar care nu anulează ci împlinește, desăvârșește. Formează această unitate familială cu un singur Spirit făcând în așa fel încât oamenii să fie una cu El.
Pentru a reuși să înțelegem bine acest lucru, trebuie să ne referim obligatoriu la Euharistie. E adevărat, o familie se bazează pe unitatea dintre soț și soție, tată și mamă. Dar familia mai mare, cea care se reunește în jurul altarului duminica – pe ce se bazează? Pe un alt tip de unitate, aceea a lui Isus care, în Euharistie, se face Una, se face un Trup, cu fiecare persoană. Pe de o parte, în familie avem unitatea dintre soț și soție, care creează familia. În Biserică, unitatea dintre Isus și Trupul Său mistic este ceea ce creează, face Biserica. În familie unitatea se exprimă prin îmbrățișarea dintre soț și soție, dintre bărbat și femeie. În Biserică nu există o îmbrățișare a lui Isus cu fiecare dintre persoane. Aici există o unitate fizică: să ne gândim la Isus-Euharisticul primit de noi. În Isus, noi formăm o unitate care este superioară celei dintre soț și soție, dintre tată și mamă.
Fiecare dintre noi, unindu-se cu Isus în Euharistie, formează cu Isus o unitate mai puternică – repet – mai puternică decât cea care există între bărbat și femeie. Dacă din frumusețea unității dintre un soț și o soție, dintre un tată și o mamă, se naște o familie – pe de altă parte – din unitatea pe care Isus o realizează cu fiecare persoană se naște o familie extraordinară. Astfel înțelegem și legătura care există între cele două tipuri de familii. A-ți fixa privirea doar către propria familie e ca și cum ai împiedica o sămânță să încolțească. În momentul în care sămânța stă să încolțească, din ea va ieși o plăntuță foarte frumoasă pe care o împiedicăm să crească. De ce? Deoarece fiecare familie este destinată să formeze o familie mai mare. Fiecare familie este un mugur, este un început, nu este împlinirea – repet – este începutul.
Fiecare familie – ni se spune în cea de a patra rugăciune de binecuvântare din ritualul roman al Sacramentului Căsătoriei – este sămânța Împărăției, este sămânța Bisericii. Fiecare familie este sămânță unei familii mai mari. Când eu nu îmi conduc familia către familia mai mare, blochez creșterea familiei mele. Scopul este acela de a-i oferi familiei creștine posibilitatea de a crea marea familie. Scopul meu nu este doar acela de a crea o familie formată dintr-un bărbat, o femeie și copii! Scopul meu este ca, prin intermediul familiei mele, să pot să dau naștere familiei lui Dumnezeu. Să pot să dau naștere unei mari familii. Ce bine ar fi dacă toate familiile creștine ar ști acest lucru! Fiecare familie este construită, este făcută pentru a „produce”, pentru a genera familii ale fiilor lui Dumnezeu, pentru a genera o mare familie.
Gândiți-vă ce mare greșeală e să limitezi familia la propriile granițe, la propriul orizont existențial, la propria casă, fără ca aceasta să înflorească într-o familie mai mare! Ce frumos și măreț plan stă în spatele fiecărei familii! Acela de a putea să genereze, să dea naștere, să se deschidă, să facă să înflorească, să facă să încolțească marea familie, familia fiilor lui Dumnezeu. Voi dați naștere unității de cuplu și unității voastre cu copiii, iar aceasta la rândul său dă naștere unei familii mai mari, familiei lui Dumnezeu.
În acest context, se întrezărește Comunitatea familială. CFE reprezintă experiența unor familii în creștere. Fiecare Comunitate familială este nucleu de la care pornește crearea marii familii. Există un cuplu de soți care deține harul Sacramentului Căsătoriei. Dar în momentul în care Comunitatea familială se adună, se experimentează familia în creștere, familia care se îndreaptă către crearea marii familii. Priviți în jur, există un punct de plecare. Există un cuplu de soți care spune: „Aici este Isus”. Faptul că acest cuplu nu se oprește la propriii copii, la propriile interese, ci se deschide – spune multe: „Nu mă limitez doar la familia mea. Eu sunt pentru a face marea familie!”
Fiecare CFE este începutul marii familii. Încep să îi primesc ca pe fiii mei pe cei care îmi calcă pragul, pentru a împărtăși credința și a asculta Cuvântul. Încep să creez acea mare familie care își găsește identitatea în jurul altarului, Bisericii, în cadrul Liturghiei duminicale, mâncând aceeași Pâine! Acea mare Biserică care a început drumul către paradis. Câțiva care fac parte din marea noastră familie au și ajuns acolo! Să ne gândim la cei care făceau parte din CFE și ne-au lăsat! Au intrat în marea familie! Noi, aici, în acest moment, suntem o mare familie care deja are pe cineva acolo!
Observați că atunci când o familie se închide în ea însăși, devine asemenea unei semințe încolțite care nu reușește să iasă la lumină. Este o sămânță încolțită care nu ajunge să-și reveleze frumusețea. Și noi trebuie să putem spune că trăim un tip de fraternitate – priviți-vă bine în ochi – trăim un tip de fraternitate, de prietenie, de împărtășire, care se înrudește cu cerul, cu Dumnezeu! „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Oricine face voința lui Dumnezeu acela îmi este frate și soră și mamă”. Ascultați cum, în acest moment, Isus prezent în mijlocul vostru, vă întreabă: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” Oare doar familia care ne găzduiește în această seară – soț și soție? Nu! Aceștia sunt doar începutul!
Pornind de aici ne dăm seama că familia mea este formată din cei care împărtășesc credința, ascultă Cuvântul și trăiesc fraternitatea împreună cu alte mici familii. Să stăm împreună și să descoperim frumusețea faptului că unitatea noastră nu mai este generată de un oarecare. Unitatea noastră este generată de Spiritul Sfânt. Acesta este începutul paradisului, al unui alt mod de a ne privi! Mai mult, astfel, toți sunt inspirați de Spiritul să se privească cu ochii lui Dumnezeu! Încercați să vă priviți, în acest moment, cu ochii lui Dumnezeu! Cum îl vede Dumnezeu pe fiecare dintre cei prezenți? Cum îl privește Isus pe fiecare dintre cei prezenți? „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” Cine ascultă Cuvântul în aceste momente îmi este frate; aceasta o spune Isus! Cine se străduiește să facă cât mai mult bine acesta este fratele Meu!
În El regăsesc puterea, pecetea unei alte familii. Isus îi conduce pe apostoli, ne conduce pe noi pentru ca, pornind de la familiile noastre, să realizăm marea familie. Și în acest context fiecare persoană are un rol! S-ar părea că atunci când vorbim despre cuplu, despre familie, i-am exclude pe cei singuri sau pe cei separați, pe văduvi, pe cei abandonați… Nu, dimpotrivă! Scopul nostru este acela de a le spune tuturor acestora că suntem deja pe calea cea bună! Suntem deja pe calea către paradis, deoarece acesta este paradisul, acest tip de familie mare!
Desigur, încă este săracă și îngreunată de pașii noștri, de trupul nostru, de judecățile noastre… este încă o familie care se mișcă greu! Dar deja este familia fiilor lui Dumnezeu! Trebuie să strigăm către toți: „Aici este familia, aceasta este familia care te unește cu soțul sau cu soția ta care deja este în paradis!” Această familie de aici te unește și te ajută să înțelegi un lucru: în ciuda faptului că nu te căsătorești tu ai totuși o familie! Chiar dacă rămâi singur ai o familie! Chiar dacă ai falimentat în familia ta, nu ești un falit deoarece alta este familia ta! Înaintea lui Dumnezeu nu există un om falit! Sunt persoane care declară că alții sunt faliți, dar nu Dumnezeu! Nimeni nu este falit în familia fiilor lui Dumnezeu! Suntem aici pentru a afirma că există o mare familie a fiilor lui Dumnezeu!
Înțelegeți ce potențial există în fiecare CFE?! Acela de a răsturna lucrurile, judecata lumii și modul de gândire al lumii și chiar al multor creștini! Aceasta este adevărata familie, aceasta este familia fiilor lui Dumnezeu! Funcționarea micii familii capătă o semnificație globală doar dacă această mare familiei funcționează! Sunt familii cărora le merge bine, dar care nu sunt altceva decât o trădare a Evangheliei! Vă spun doar: har Domnului că natura acelor familii – formate din bărbat și femeie – e un lucru bun! Dar de multe ori nu revelează icoana, chipul Bisericii definitive, al familiei definitive.
Această familie definitivă devine cuvânt de consolare pentru cine este singur, pentru cine este separat, pentru cine este divorțat, pentru cine este văduv sau pentru cine încă nu are o familie! Această familie devine o consolare chiar și pentru multe familii care nu pot să trăiască perfecțiunea aici pe pământ deoarece el sau ea sau fiii sau munca creează probleme! Familii perfecte în care domnește fericirea desăvârșită nu există! Dar dacă eu știu încotro conduce familia mea, către care familie se îndreaptă și că scopul meu este acela de a da naștere familiei fiilor lui Dumnezeu lucrurile se schimbă!
În acest moment CFE reproduc acest ideal la scară mică, dar îl reproduc! Puțini sau mulți, prezenți la Liturghia duminicală, sunt acolo pentru a da naștere unei familii! Ce bine ar fi dacă noi, ca parohie, am înțelege aceste lucruri! Sau dacă familiile ar înțelege cum s-ar schimba orizonturile noastre de viață, s-ar schimba modul nostru de a privi și de a gândi! Astfel am îndepărta din inima noastră toate acele judecăți, toate acele cuvinte de condamnare, toate acele lucruri pe care ni le punem în cârcă. De multe ori mârâim și devenim agresivi asemenea unor câini când ne raportăm la frații noștri! Aruncăm cuvinte care să ne mulțumească, care să ne facă să ieșim în față și care să ne dea percepția că suntem încă vii.
Mai bine ar fi să profităm de faptul că acela pe care îl disprețuim este de fapt un fiu al lui Dumnezeu care are multe de oferit, chiar dacă „miroase”! Am un fiu al lui Dumnezeu alături, chiar dacă nu împărtășim aceleași păreri! Am un fiu al lui Dumnezeu alături chiar dacă eu cred că el are ceva cu mine! Aceasta înseamnă să gândești „a la Dumnezeu”! În aceasta constă să faci parte deja din familia fiilor lui Dumnezeu! Dumnezeu, prezent în mijlocul nostru, să ne ajute să construim această familie iar astfel vom găsi ceva ce de pe acum reprezintă anticiparea cerului!
toată seria aici (ca fişiere Word)