Autor: Radu și Oana Capan
Sursa: revista „Viața Creștină”, nr. 10 din 2022
Una dintre experiențele comune în familie este cina, în a cărei structură putem în principiu identifica trei etape: (1) înainte să ne reunim la cină, cineva gătește, aranjează masa, iar cu toții ne pregătim de exemplu prin spălarea mâinilor; (2) așezați la masă, după o zi în care am fost împrăștiați în diverse direcții, împărtășim întâmplări de peste zi, aflăm vești unii despre alții, iar părinții au ocazia să comunice lucruri ce ne privesc pe toți; în fine, (3) facem o rugăciune împreună (de ex: „Tatăl nostru”) și apoi mâncăm, după care plecăm fiecare să ne continuăm activitățile până la culcare.
În mod similar, Sfânta Liturghie are trei părți. Prima, numită Proscomidie, este ascunsă (cum ascunsă a fost și prima parte a vieții lui Isus – cei 30 de ani), în care preotul se pregătește pe sine, prin rugăciuni și prin îmbrăcarea veșmintelor liturgice, dar pregătește și „bucatele” (pâinea și vinul – cinstitele daruri) cu care își va hrăni apoi familia spirituală pe care o păstorește. Și noi ne pregătim, curățindu-ne sufletele de păcate de moarte, prin Spovadă. Dacă ne gândim la ospețe mai importante decât cina în familie, atunci cu siguranță putem adăuga și îmbrăcarea unor haine mai festive, așa cum facem și duminica pentru Liturghie.
A doua parte a Liturghiei este numită Liturghia Cuvântului și, ca la cina familială, aflăm vești, doar că nu orice vești, ci Vestea cea Bună, cea mai bună din toate timpurile (această parte corespunde anilor activității publice a lui Isus, când a predicat despre Dumnezeu Tatăl)! În lectura din Apostol și din Evanghelie avem fericita ocazie să ascultăm despre El, pe El și de El! Biserica, Mamă înțeleaptă, a compus o „programă” de lecturi, astfel încât pur și simplu mergând la Liturghie duminică de duminică și ascultând ce se citește parcurgem mesajul esențial al Domnului. Mai mult, lecturile sunt „reglate” după timpul liturgic. Cu trei săptămâni înainte de Postul Mare lecturile ne pregătesc pentru această perioadă. Apoi lecturile din Postul Mare în sine sunt astfel gândite încât să ne ajute să ne pregătim pentru Săptămâna Mare. După Înviere, prima lectură este din Faptele Apostolilor, o invitație la a trăi și noi asemenea primilor creștini… Și ca să înțelegem ceea ce ascultăm din Scripturi, primim un ajutor important: comentariul părinților noștri spirituali, adică al preoților, care ne ajută să vedem cum se încadrează cele auzite în istoria mântuirii, dar și cum se aplică ele vieților noastre.
În fine, a treia parte a Liturghiei este numită Liturghia Euharistică. După ce ne-am rugat „Tatăl nostru”, ca la cina familială, are loc hrănirea noastră, însă nu cu orice, ci cu ce are mai bun Domnul să ne ofere: pe Sine însuși – Trupul, Sângele, Sufletul și Dumnezeirea lui Isus Cristos (acum suntem orientați spre misterul pascal: pătimirea, moartea, Învierea și Înălțarea la cer). Sf. Ioan Maria Vianney spunea acest lucru astfel: „Nu este nimic mai măreț decât Euharistia. Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva mai prețios, ni l-ar fi dat.” Amintiți-vă că de la început Dumnezeu s-a îngrijit să avem ce mânca: Adam și Eva au fost puși într-o grădină plină de roade hrănitoare! Când evreii erau în pustiu, le-a dat mană și prepelițe în fiecare zi! Dar El nu se limitează la a ne hrăni trupurile și nici noi nu ar trebui să o facem. Fiind trup și suflet, avem nevoie să ne hrănim și sufletele, lucru pe care îl facem prin rugăciune, adorație, fapte bune și altele, dar mai presus de toate primind noua mană, Euharistia. Și mâncăm nu pentru a subzista, nici de dragul actului de a mânca, ci pentru a avea forța spirituală necesară misiunii noastre în lume.
Într-un fel, putem vedea Liturghia Cuvântului ca hrănind mintea, iar Liturghia Euharistică hrănind inima. Liturghie de Liturghie participăm la un dublu ospăț! Dar separarea aceasta are și o nuanță de artificialitate. La urma urmei, dacă cuvintele ascultate rămân doar în minte și nu coboară în inimă, Liturghia Cuvântului este doar un exercițiu intelectual. Iar când consumăm Euharistia, devenim ceea ce consumăm și aceasta, în timp ce se petrece gradual (o! de-am deveni instant asemenea lui Cristos!), are loc la nivelul întregii noastre ființe – altfel spus, începem să avem nu doar inima lui Cristos, ci și mintea Lui. Este important să subliniem dubla noastră hrănire pentru că noi, catolicii (și ortodocșii la fel), avem uneori ispita de a considera că Euharistia este cea care contează cu adevărat, lecturile fiind doar un… aperitiv, eventual bun pentru cei ce nu se pot împărtăși. Să ne amintim că Biserica „a venerat întotdeauna dumnezeieștile Scripturi, după cum a venerat și însuși Trupul Domnului, neîncetând, mai ales în liturgia sacră, să primească Pâinea vieții atât de la masa Cuvântului lui Dumnezeu cât și de la aceea a Trupului lui Cristos și să o dea credincioșilor” (Dei Verbum 21).
Ca la cina familială, ospățul Liturghiei ne-a apropiat mai mult între noi, a sporit comuniunea dintre noi. Iar acum, terminat fiind, ieșim cu energii proaspete în lume. Nu oricum, ci – sunt cuvintele noastre! – „întru numele Domnului”. Așa să ne ajute Dumnezeu!