CFE: Să contemplăm misterul Naşterii: Cum e posibil?

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 20
Să contemplăm misterul Naşterii: Cum e posibil?
Text de bază: Lc 1,26-35

Dragi prieteni,

Rugăciunea de laudă, care tocmai s-a încheiat, a reînsufleţit în fiecare dintre noi sentimentul prezenţei vii a lui Isus între noi, a prezenţei Sale pline de mister, El care nu are nevoie de spaţiu pentru a se face prezent, dar are nevoie de inimi, asemenea munţilor care, doar făcând ecou, revelează frumuseţea unui glas, a unei melodii cântate. La fel este şi Isus în mijlocul nostru. Isus e prezent, Isus este întotdeauna prezent, dar depinde de inima noastră dacă devine loc primitor, vibraţie care poate percepe Cuvântul Său capabil să vorbească inimii.

Suntem în perioada Crăciunului, prosternaţi ca şi păstorii în faţa acestui Copil care s-a născut în peştera din Betleem şi am dorit a intitula reflecţia noastră tocmai astfel: CONTEMPLAREA MISTERULUI NAŞTERII. Doar contemplând acest mister apare inevitabil surpriza, exclamarea, întrebarea: „Cum e posibil să se întâmple?”

Să ascultăm un fragment din Cuvântul lui Dumnezeu, unde această exclamaţie tocmai răsună pe buzele Mariei. În Evanghelia lui Luca, cap. 1, vers. 26-35 citim:

26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria.
28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.
30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. 31 Vei primi în sân şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl Său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia Lui nu va avea sfârşit”.
34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

Cum e posibil? Aceasta este exclamaţia pe care noi o citim pe buzele Mariei. Cum e posibilă această împreunare a lui Dumnezeu cu o fragilă creatură umană? Cum e posibil ca o creatură să dea naştere Creatorului? Cum e posibil ca pământul să genereze cerul? Cum e posibil? Dar acest mod de a spune, această exclamaţie, această surpriză o putem repeta şi în faţa ieslei din Betleem, în faţa acelui Copil. Cum e posibil un Dumnezeu Copil, infinitul în parte, puterea în fragilitate, cum e posibil?

Dar să ascultăm cum continuă această întâmplare:

10 Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. 12 Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”.

Cum e posibil, putem repeta încă o dată, un Mântuitor Copil? Ce putere se poate ascunde în acest Copil? Cum e posibil? Cel care salvează omenirea se naşte firav şi sărac ca orişice copil, vulnerabil la cel mai mic frig, vulnerabil pentru că depinde de puţină hrană pentru ca să nu-i dispară viaţa. Mântuitorul lumii, Cristos Domnul, un Copil. Poate trebuie să mă obişnuiesc cu aceste surprize, e imposibil…!

Apoi, dacă prelungesc privirea mea asupra modului în care Isus a vrut să continue acest miracol care s-a întâmplat – cum a vrut Isus să continue această surpriză – şi opresc privirea mea asupra Ostiei consacrate, asupra Euharistiei, atunci şi mai mult îmi vine să strig uimirea: cum e posibil? Mântuitorul, într-un fragment de creaţie, Mântuitorul, se arată aproape invizibil! Creatorul cerului şi al pământului aproape de nerecunoscut, cum e posibil?

Şi acest „cum e posibil” care îmi tresaltă în inimă devine o veste frumoasă, o extraordinară noutate! Da, eu, cu sărăcia mea, cu micimea mea, cu fragilitatea mea, eu, mai firav decât un fragment de ostie, eu, mai gingaș decât un copil, eu, mai slab decât orice altă realitate, sunt chemat să mă unesc cu Dumnezeu, sunt chemat să mă hrănesc cu însuşi Trupul Său. Ia şi mănâncă, acesta este Trupul Meu! Da, fragilitatea îşi atinge culmile, însă în aceeași măsură puterea iubirii Sale atinge culmile. Pot să şi strig: „Cum e posibil?” Cum e posibil ca Dumnezeu să vrea să întreţeasă viaţa Sa cu viaţa mea? Cum e posibil să vrea să întreţeasă speranţa Sa cu disperarea mea? Cum e posibil să vrea să întreţeasă realitatea Sa de Treime plină de iubire cu realitatea mea plină de singurătate, cu micimea mea? Pot să spun, pot să strig: „Cum e posibil?!”

Dar nu doar cum e posibil să ia trup Cuvântul în sânul Mariei, ci şi cum e posibil să continue Cuvântul să se întrupeze în viaţa mea, în istoria mea, într-o zi din viaţa mea obişnuită? Răspunsul de astăzi este acela de atunci: Spiritul Sfânt se va coborî peste tine. Finitudinea (caracterul a ceea ce este finit) e învinsă, singurătatea e depăşită, disperarea e învinsă. Nu mai există nici o persoană care să rămână singură. Dacă mă iubeşte cineva, Eu şi Tatăl vom veni la el şi vom locui la el. Spiritul Sfânt mă face apt de a intra în interiorul Preasfintei Treimi, în iubirea absolută. Atunci, păcatul cel mai mare este să refuzi această prezenţă, să refuzi a-i deschide uşa lui Dumnezeu. La fel cum mântuirea a intrat prin DA-ul Mariei, mântuirea va intra în mine dacă spun DA.

Şi astăzi Domnul ne repetă şi nouă, fiecăruia dintre cei prezenţi în parte, în jurul acestei mese ne repetă: „Vreau să intru în casa ta, vreau să vin să mănânc la tine acasă, vreau să stau cu tine, îmi deschizi? Pot să intru?” Şi apoi, murmurându-ne la ureche, ne repetă acea vorbă pe care i-a spus-o lui Petru: „Mă iubeşti?” Pentru a sublinia că acea relaţie pe care El o stabileşte cu noi e o relaţie de iubire.

Două libertăţi ce se întâlnesc: Dumnezeu, care în infinitatea libertăţii Sale se adresează singularităţii fiecărei persoane, şi de asemenea eu, care în libertatea mea totală, pot să deschid ori să nu deschid şi pot să decid să spun: DA, Doamne, ascult Cuvântul Tău, îţi deschid, intră, cinează cu mine, vino în casa mea, vreau să încep să împărtăşesc viaţa mea cu Tine, pentru că am experimentat că Tu ai voit să împărtăşeşti întreaga Ta viaţă cu mine. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru naşterea Ta la Betleem, mai mult, îţi mulţumesc pentru naşterea Ta în casa mea!

toată seria aici (ca fişiere Word)