Autor: Episcopul Robert Barron
Traducere: Radu Capan
Sursa: WordOnFire.org, 5 iulie 2022
De-a lungul anilor, am prezentat ceea ce consider a fi elementele de bază ale evanghelizării. Proclamarea Veștii Bune ține în esență de proclamarea Învierii lui Isus din morți, a faptului că Isus este divin, celebrarea umanismului profund al creștinismului și, în fine, insistența asupra caracterului indispensabil al Bisericii ca Trup mistic al Domnului. În acest articol aș dori să reflectez, chiar dacă pe scurt, asupra unor simple strategii practice de evanghelizare, lucruri pe care le puteți face pentru ca Vestea cea Bună să ajungă la oameni.
1. În primul rând, aprofundați-vă cunoștințele despre tradiția catolică. Un sondaj recent a arătat că, dintre diferitele grupuri religioase, tinerii evrei au cel mai slab simț al propriei moșteniri religioase, dar pe locul doi după evrei în acest top nedorit se află tinerii catolici. Acest lucru este de-a dreptul tragic. Avem o tradiție extrem de inteligentă, bogată și profundă, incluzând neprețuitele Scripturi, comorile teologiei, spiritualității, artei, arhitecturii, literaturii și mărturia inspiratoare a sfinților. A cunoaște această tradiție înseamnă a intra într-o lume de înțelesuri profunde și iluminatoare; a nu o cunoaște te privează de bucurie spirituală și, poate chiar mai regretabil, te face incapabil să explici credința catolică celor care caută să o înțeleagă mai bine.
Cei mai mulți catolici și-au întrerupt educația religioasă formală în clasa a opta, sau poate în ultimul an de liceu. Nu e de mirare astfel că suntem evanghelizatori relativ slabi. Hotărâți-vă așadar în acest an să citiți o carte bună și serioasă de teologie, poate o lucrare clasică precum „Confesiunile” Sfântului Augustin sau „Muntele cu șapte trepte” a lui Thomas Merton. Faceți un efort în acest an pentru a aprofunda un mare maestru al literaturii catolice, cum ar fi Dante, G.K. Chesterton sau Flannery O’Connor. Sau studiați picturile lui Caravaggio și Michelangelo, precum și sculpturile și arhitectura lui Bernini. Intrați în lectura în rugăciune a Bibliei. Într-un cuvânt, aprofundați tradiția creștinismului catolic, pentru a o putea transmite mai bine altora.
2. În al doilea rând, invitați o persoană pe care o cunoașteți să se întoarcă la biserică. Evanghelizarea se poate concentra pe convertirea națiunilor sau pe catolicizarea ne-catolicilor, dar se poate concentra, de asemenea, în mod mult mai restrâns, pe reactivarea catolicilor inactivi. Toți cei care citesc aceste cuvinte cunosc pe cineva – un prieten, un coleg de serviciu, un membru al familiei, poate chiar un fin sau o fină – care a încetat să mai participe la Liturghie sau la Sacramente. Hotărâți-vă ca în anul ce vă stă înainte să trimiteți acelei persoane un bilet, să îi dați un telefon, să stați de vorbă cu ea și să o îndemnați să revină acasă, la biserică. Această deschidere s-ar putea să vă coste; s-ar putea dovedi puțin incomodă sau jenantă. Evanghelizarea implică întotdeauna un risc. De dragul sănătății spirituale a acelei persoane, asumați-vi-l!
3. În al treilea rând, lăsați ca limbajul credinței să fie natural pe buzele voastre. Mulți dintre noi, catolicii – în mod conștient sau inconștient – ne cenzurăm propriul discurs cu privire la tot ceea ce miroase a convingerile noastre religioase. Învățăm de timpuriu eticheta unei societăți pluraliste: nu este politicos să vorbești în public despre politică sau mai ales despre religie. Cu siguranță, nu ar trebui să fim niciodată agresivi sau autoritari în ceea ce privește credința noastră, dar nu ar trebui să acceptăm niciodată convențiile sociale care impun o reducere a religiei noastre la sfera privată.
Credința noastră trebuie să fie atotcuprinzătoare, invadând și influențând fiecare dimensiune a vieții noastre, publică și privată, personală și profesională. Astfel, la locul de muncă, la întâlnirile sociale, între prieteni, permiteți convingerilor dumneavoastră catolice să se exprime verbal. Și non-verbalul poate fi la fel de important: puneți un crucifix sau o imagine a unui sfânt favorit în biroul dumneavoastră; aranjați ca un citat biblic să fie screen-saver-ul computerului dumneavoastră. Dacă acest lucru stârnește o reacție sau o întrebare, cu atât mai bine pentru scopurile evanghelice. Câte persoane din cercul dumneavoastră de cunoștințe sau de la locul de muncă știu măcar că sunteți catolic? Aș spune că, dacă răspunsul la această întrebare este de la puțini la nici unul, atunci ați fost prea reticenți în evanghelizarea pe care suntem chemați să o facem de zi cu zi.
4. În al patrulea rând, nu vă fie teamă să vă rugați în public. De câte ori v-ați așezat cu familia sau cu prietenii catolici la un restaurant și v-ați aruncat pur și simplu asupra mâncării, fără să spuneți înainte o rugăciune de mulțumire? Din nou, nu trebuie să fiți ostentativi, dar o rugăciune simplă, spusă în public, poate fi o mărturie puternică pentru cei din jurul dumneavoastră. Vă amintiți acel tablou sentimental, dar de efect, al lui Norman Rockwell, care înfățișează o femeie în vârstă și nepotul ei plecându-și capul în rugăciune înainte de a lua masa într-un local? Mi-au plăcut întotdeauna privirile de admirație nedumerită de pe fețele celor aflați acolo. Nu subestimați puterea evanghelizatoare la a vă demonstra credința în public.
Isus le-a spus ucenicilor Lui să proclame Evanghelia la toate neamurile. Această chemare s-a adresat nu doar liderilor Bisericii de atunci și de acum, ci tuturor, tuturor celor botezați, fiecăruia dintre membrii poporului lui Dumnezeu. Nu ratați ocazia de a fi un înger al lui Dumnezeu, un purtător al veștilor incredibil de bune.