Avem nevoie de mai mulți catolici evanghelizatori

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Episcopul William A. Wack
Traducere: Radu Capan
Sursa: America Magazine, 29 aprilie 2022

Duhul Sfânt este viu și activ, înnoind Biserica în fiecare epocă. Nu este ceea ce ne-am putea aștepta să auzim, în lumina provocărilor, a diviziunilor și a vitriolului care sunt atât de evidente în lumea noastră și în Biserica Catolică. Dar sunt convins că Dumnezeu ne conduce înapoi în inima Evangheliei. Deși nu este deloc o noutate pentru Dumnezeu, s-ar putea nouă să ni se pară radical.

Sfântul Papă Paul al VI-lea a scris: „Biserica există pentru a evangheliza”. Aceasta este rațiunea noastră de a fi (raison d’être). Dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce această misiune pare atât de revoluționară? Oare nu facem acest lucru de 2.000 de ani? Ei bine… da și nu. Au existat perioade de mare fervoare misionară în istoria Bisericii noastre, dar în ultimele câteva secole s-ar părea că poporul lui Dumnezeu a ales în mare parte să se concentreze mai mult pe construirea și menținerea frumoaselor noastre instituții. Realitatea crudă este că, dacă am fi evaluați în funcție de fidelitatea noastră față de Marea Trimitere în misiune, s-ar putea să nu primim o notă bună nici măcar pentru efort.

Acest lucru nu înseamnă că am neglijat Evanghelia. În numele lui Cristos și inspirată de Duhul Sfânt, Biserica lui Dumnezeu a proclamat Evanghelia în ținuturi îndepărtate, a înființat parohii și școli în fiecare parte a lumii și a înființat spitale, clinici și centre de îngrijire pentru surorile și frații noștri aflați în nevoie. De asemenea, trebuie afirmat (și proclamat): prin fiecare celebrare a Euharistiei, milostivirea și pacea lui Dumnezeu coboară în orice inimă umană de pe fața pământului.

Deși este vocația fiecărei persoane botezate să proclame Vestea Bună, mandatul lui Isus este destul de specific. El nu i-a însărcinat pe Petru și pe ceilalți apostoli „să construiască și să întrețină”, ci „să fie pescari de oameni”. Apostolii, plini de Duhul Sfânt, au predicat cu îndrăzneală mesajul Evangheliei. Ca urmare, mari mulțimi au venit la ei și au fost botezate – 3.000 într-o singură zi! Aceștia, la rândul lor, l-au vestit pe Cristos altora, adunând tot mai mulți în turmă. Ei nu puteau – și nu doreau – să fie opriți. Era la fel de elementar ca aerul pe care îl respirau. Sfântul Paul a scris: „Nu am voit să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit” (1Corinteni 2,2).

Ne-am pierdut acest zel? Aș spune că da, în mare parte. Poate că de-a lungul secolelor am ajuns să ne complăcem în situația în care suntem. Astăzi, se aude chiar vorbindu-se despre o Biserică mai mică și mai credincioasă, ca și cum aceasta ar fi de preferat în locul unei mulțimi mari, „pe care nimeni nu putea să o numere” (Apocalips 7,9). În loc să ieșim în lume, noi, creștinii, ne petrecem mult timp încercând să ne consolidăm structurile, iar luptele interne și diviziunile sunt constante. Într-adevăr, cele mai dure atacuri împotriva Bisericii și a liderilor ei vin destul de des din interior în aceste zile.

Cum arată evanghelizarea în 2022? În primul rând, înainte de a putea împărtăși profunzimea credinței noastre cu alții, este absolut vital să creștem în conștientizarea iubirii pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi. Catolicii nu s-au simțit întotdeauna confortabil să vorbească despre „o relație personală cu Isus Cristos”. Dar chiar dacă acesta nu este limbajul nostru preferat, știm clar că aceasta este ceea ce Dumnezeu dorește pentru noi. Cu toții putem începe prin a-i cere lui Dumnezeu să ne ajute să creștem în relația noastră cu Isus în Duhul Sfânt.

Dacă fiecare dintre noi ar fi convins de iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu pentru noi, nu ar exista nimic ce să nu putem face, nici vreo situație pe care să nu o putem depăși. Așa cum spune psalmistul: „Cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri” (18,30). Unul dintre noile mele pasaje preferate din Biblie este Zaharia 8,23. Profetul a trăit și a slujit în vremuri de luptă și confuzie – o epocă nu foarte diferită de a noastră. El avea credința că planul lui Dumnezeu era să aducă mântuirea tuturor. Una dintre profețiile sale se încheie cu o mare așteptare și speranță în venirea lui Cristos. „În zilele acelea, se vor întări zece oameni dintre toate limbile neamurilor și se vor prinde de poala hainei unui iudeu, zicând: «Vrem să mergem împreună cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»”

Ce-ar fi dacă ne-am trăi credința în fiecare zi în așa fel încât oamenii din jurul nostru să fie constrânși să spună: „Nu știu ce este cu el/ea, dar vreau să simt la fel”? Oamenii nu vor să ne audă vorbind despre credință; ei vor să îl experimenteze pe Isus.

Cum vom vorbi și cum vom acționa astfel încât să facem discipoli? Sfântul Paul a scris tocmai despre acest lucru într-o scrisoare adresată noilor botezați: „Ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, îmbrăcați-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și răbdare” (Coloseni 3,12). Altfel spus, apostolul ne îndeamnă să ne afișăm credința. Îl iubim pe Domnul? Atunci să ne iubim aproapele. Am experimentat milostivirea lui Dumnezeu? Atunci să fim milostivi și răbdători cu ceilalți. Suntem convinși că Isus Cristos a murit și a înviat pentru ca noi să fim într-o zi în paradis? Atunci să lăsăm această bucurie să influențeze modul în care interacționăm cu cei din jurul nostru.

O modalitate de a-i atrage pe oameni este să îi întrebați despre experiența lor cu Dumnezeu. „Povestește-mi un moment din viața ta în care ai știut că Dumnezeu era cu tine.” După ce le ascultați povestea, împărtășiți-le de ce credința voastră catolică este importantă pentru voi. Un alt exercițiu ușor este să întrebați pe cineva: „Cum mă pot ruga pentru tine?” Sau invers: cereți-i să se roage pentru voi. Interacțiunea cu oamenii pe rețelele de socializare într-un stil pozitiv oferă numeroase oportunități de evanghelizare.

Papa Francisc are în mod clar dreptate atunci când ne îndeamnă să mergem la oamenii de la marginea societății. Da, acest lucru înseamnă să îi slujim pe frații și surorile noastre care sunt flămânzi, fără adăpost și suferinzi. În același timp, oamenii de la margini sunt astăzi cei care au părăsit Biserica dintr-un motiv sau mai multe, precum și cei care caută un sens în viață.

Mergeți la ei. Nu vă fie teamă să le împărtășiți iubirea Domnului. Mergeți!

Posted in Biserică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.