Autor: Radu și Oana Capan
Am intrat în al nouălea an de când ne ocupă cu cateheza de la copii la adulți într-o parohie greco-catolică clujeană. În tot acest timp întâlnirile noastre au început și s-au sfârșit cu rugăciuni, au fost uneori despre rugăciune, au căutat să încurajeze rugăciunea… fără să simțim vreodată că am reușit să facem tot ce trebuia la acest capitol. Am experimentat diverse formule, mai ales după ce „Tatăl nostru” la început și „Născătoare de Dumnezeu” la sfârșit au devenit un automatism care se cerea clar schimbat. A nu se înțelege că nu mai folosim aceste rugăciuni importante! Dar patrimoniul de rugăciune este atât de bogat și invită să fie explorat! Iată câteva idei care sperăm să fie de folos grupurilor parohiale, ba chiar și familiilor, căci multe idei se pot aplica și acasă.
1. Inspirație de la sfinți
Aruncați o privire pe calendarul de perete și vedeți ce sfânt este pomenit astăzi (dacă sunteți greco-catolic vedeți și calendarul romano-catolic, și invers) sau săptămâna aceasta. Poate este Sfântul Vasile cel Mare, sau Sfântul Francisc de Assisi, sau Fericita Tereza de Calcutta, sau Sfântul Efrem Sirul… și am putea continua pe multe rânduri. Există novene sau alte devoțiuni speciale la diferiții sfinți, și mulți au compus ei înșiși rugăciuni deosebit de frumoase, pe care le putem găsi în cărțile pe care le avem acasă, ori căutând pe internet. Putem astfel marca pomenirea unui sfânt cu o rugăciune de-a sa. Sau cel puțin să cerem mijlocirea lor, după „specificul” fiecăruia.
2. Alinierea la viața Bisericii
Momentele de rugăciune pot fi excelente ocazii de aliniere la viața Bisericii. Poate Vaticanul a declarat un an special sau se organizează un eveniment foarte important; sau poate Papa pleacă ori este într-o călătorie prin lume; sau poate Episcopii noștri sunt reuniți în Conferința Episcopală; și din nou exemplele pot continua pe multe rânduri, privind spre Biserica Universală, dar și spre Biserica locală, desigur și spre parohie. Dacă introducem aceste momente în rugăciune, dincolo de informarea despre evenimentele respective mai important este că trăim după pulsul Bisericii, nu ca o comunitate izolată. [Dacă vă ocupați de un grup dintr-o parohie atunci este recomandat să urmăriți viața Bisericii, iar Catholica.ro vă poate ajuta în acest sens.]
3. Mai multe rituri = bogăție
În România există trei rituri catolice: cel romano-catolic, cel greco-catolic și cel armean. Și totuși, adesea ne comportăm în rugăciune ca și cum ar exista un singur rit – al nostru. Greco-catolicii își pot îmbogăți viața de rugăciune de exemplu cu frumoasele Litanii romano-catolice. Și invers, romano-catolicii pot să guste Acatistul Maicii Domnului sau Canonul Domnului nostru Isus Cristos. Și, desigur, se pot căuta și rugăciuni ale altor rituri din Biserica Catolică… iar cu mare, mare atenție chiar și rugăciuni ale altor confesiuni creștine. O recomandare poate fi și cartea „Cuvinte de har. Rugăciuni din literatura universală”, apărută la ARCB acum mulți ani.
4. Delegarea rugăciunii
În special dacă vorbim de grupuri de vârste mai mari (de la adolescenți în sus), apelați cu încredere la delegarea rugăciunii. Cereți ca rugăciunea să fie asigurată prin rotație tot de o altă persoană. Astfel realizați mai multe lucruri deodată: vă degrevați de o sarcină, concentrându-vă mai mult pe întâlnirea în sine, dar mai ales dați pe rând membrilor grupului ocazia să „sape” după rugăciuni, deschizând cărțile de rugăciune de acasă (unii le vor găsi pline de praf… alții s-ar putea atunci să caute să își cumpere) sau căutând pe internet. Indicați desigur o lungime minimă și maximă pentru rugăciune, poate o temă, poate ceva resurse pentru a evita texte care se pretind rugăciuni fără să fie de fapt rugăciuni. Dacă vorbim de o grupă mică e mai greu să pregătească ei rugăciunea, dar puteți pregăti niște cartonașe cu rugăciunile mai cunoscute, iar ei să aleagă una dintre ele.
5. Din când în când… celebrări!
Rugăciunea de început încredințează întâlnirea Domnului și cere asistența Spiritului Sfânt. Rugăciunea de final de regulă mulțumește pentru cele realizate, înțelese, obținute în întâlnire. Dar sunt momente oricum scurte. Este de aceea recomandat ca, urmând o anumită frecvență, să aveți și celebrări, adică momente de rugăciune mai lungi. Poate fi vorba de o Adorație Euharistică, de o înnoire a promisiunilor de la Botez sau altele. Pentru copii și tineri – dar chiar și pentru adulți – deschiderea cu o procesiune, folosirea lumânărilor, a icoanelor, a crucii sau a unor obiecte simbolice poate să ajute foarte mult la rugăciune, la o experiență de neuitat.
6. Cine cântă…
… se roagă de două ori. Știți, sigur știți aceasta. Și din fericire sunt atâtea cântece frumoase care pot fi folosite ca rugăciuni. Și greco-catolicii și romano-catolicii au cărți care colecționează zeci de astfel de cântece. Grupurile care au un chitarist ca membru sunt avantajate, dar și fără nu ezitați să apelați la cântece. Căutați periodic să adăugați noi cântece în „repertoriu”. Puteți alege și numai refrenul unui cântec frumos pentru a deschide sau a închide momentul rugăciune. La grupurile de cateheză de care ne ocupă noi în parohie, chiar și la cei mai mici, de un succes aparte se bucură cântecele de la Taize, cu câteva versuri repetate de mai multe ori (Laudate Dominum, Jubilate Deo, Ubi Caritas ș.a.)
7. Rugăciunea liberă
Numerotarea ideilor nu înseamnă un top al lor. În fapt noi punem accent mult pe rugăciunea liberă. Și totuși uneori – sau la unele grupe – insuficient. Cândva am încheiat o întâlnire a grupei de 6-9 ani cu o rugăciune liberă. La final una dintre fetițe a spus: „Dar de rugat nu ne rugăm?” Ne-am mirat: „Păi… tocmai ne-am rugat!” Ea ne-a asigurat categoric: „A, nu! Aceasta nu a fost rugăciune. Rugăciune este Tatăl nostru și altele asemenea.” Și așa gândesc mulți, chiar și adulți, obișnuiți doar cu rugăciunea cu texte „fixe”. Și totuși, cât de important este să vorbim liber cu Dumnezeu, exprimându-ne propriile gânduri, frământări, așteptări, recunoștințe… Pentru aceasta rugăciunea liberă trebuie încurajată de la vârste mici. Le spunem celor mici: „Cum ar fi să vorbești cu mama doar folosind versuri din poeziile învățate, fără să folosește cuvintele tale?” Brrr…
8. Rugăciunea concluzivă
Un motiv pentru care rugăciunea liberă este excelentă e pentru că permite tragerea de concluzii. Discuția de la întâlnire a alunecat spre tema sărăciei? La final ne putem ruga pentru cei săraci. Tema avortului? Ne rugăm pentru viață. Ș.a.m.d. Folosim structura „clasică” ce începe cu „Pentru…” și se încheie cu „…Domnului să ne rugăm”, iar cu toții răspundem cu „Doamne, îndură-te spre noi”. Se poate adapta după rit, după sensibilități, după tipul de rugăciune (ex: „…de la Domnul să cerem / Dă-ne Doamne”). Obținem astfel o rugăciune care îi implică pe participanți, le cere să reflecteze asupra celor tocmai discutate, să tragă niște concluzii personale și să le formuleze ca rugăciuni. Desigur, la început va fi tăcere mare, conducătorul de grup va spune singurele intenții de rugăciune, apoi se mai adaugă unul-doi. Ajută folosirea unei cruciulițe (sau a unui alt obiect religios) care să fie trecute din mână în mână. Noi facem așa în special la cei mici (6-9 ani) și fiecare spune ceva, chiar dacă uneori copiind sau reformulând ce a spus cineva înainte.
9. Un loc special
O ultimă idee: este bine ca pentru rugăciune, în sala de întâlnire, ca și acasă, să existe un colț special. Acest aspect este foarte important pentru cei mici în special. Încercați să aveți o măsuță pe care copiii o pot pregăti pentru momentul de rugăciune, așezând pe ea ce obiecte aleg ei dintr-un sertar în care să se găsească o Biblie, lumânări, cruciulițe, iconițe… Se pot implica pe rând în amenajarea colțului de rugăciune, apoi să se facă acolo rugăciunea. Dacă este vorba de grup de tineri sau de adulți, care discută într-o sală poate din casa parohială sau de la demisolul bisericii, rugăciunea este frumos să se facă în biserică.
Succes!