Autor: Stephen Beale
Sursa: CatholicExchange.com, 18 mai 2015
Isus
Multe sunt personajele care îl prefigurează pe Isus în Vechiul Testament – Adam, David, şi Moise ne vin în primul rând în minte – dar însăşi istoria fundamentală a lui Isus este adânc întipărită în Vechiul Testament. Se regăseşte în figura misterioasă a Înţelepciunii, care apare personificată în Cartea Proverbelor, Iov, Cartea Înţelepciunii şi în Cartea lui Ben Sirah. În Proverbe 8: 27-30 , se spune:
Înţelepciunea a fost cu Dumnezeu la crearea lumii:
Când a întemeiat cerurile, eu eram acolo;
Când a stabilit bolta deasupra abisului,
Când a întărit norii deasupra
Şi când a fixat izvoarele abisului ,
Când a pus mării o limită
Ca apele să nu treacă peste porunca lui,
Când a hotărât temeliile pământului,
Eu eram lângă el de încredere, preferată zi de zi,
Bucurându-mă înaintea lui tot timpul.
La fel, în Cartea Înţelepciunii 7,21, Înţelepciunea este considerată ca „artizanul a toate” iar în Cartea Proverbelor 3,19 se spune: „Domnul a întemeiat pământul prin înţelepciune”. În Cartea lui Iov 28,27, în Cartea lui Ben Sirach 24,9, în Cartea Proverbelor 8,22, în toate se afirmă clar că Înţelepciunea a fost o fiinţă care a preexistat în crearea tuturor celorlalte lucruri, ceea ce pare logic, fiindcă dacă Înţelepciunea l-a asistat pe Dumnezeu în creaţie, desigur că ea a fost cea dintâi.
Înţelepciunea a fost la început şi, împreună cu Dumnezeu, a făcut toate lucrurile. Vi se pare cunoscut? Aşa ar trebui. În Evanghelia Sfântului Ioan 1,1-3, se afirmă: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin El şi fără El nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există.”
Cu cât citim mai mult, cu atât apare mai mult că Înţelepciunea în Vechiul Testament se aseamănă relatărilor din evanghelii despre Cristos. Iată doar câteva exemple:
– Cuvântul Domnului: în Cartea lui Ben Sirah 24,3 se spune că Înţelepciunea „a ieşit din gura Celui Preaînalt şi ca un nor a acoperit pământul”. Aceeaşi imagine se află în Cartea profetului Isaia şi se referă la Cuvântul lui Dumnezeu. Iar Evanghelia Sf. Ioan afirmă că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, care s-a făcut trup.
– Domnind împreună cu Dumnezeu: în Cartea lui Ben Sirah se afirmă: „Eu am locuit întru cele de sus şi tronul meu este în coloana de nor”. În Faptele Apostolilor, 7,55, Isus este înfăţişat stând la dreapta lui Dumnezeu.
– Cerul deasupra abisului: în Cartea lui Ben Sirah, Înţelepciunea spune: „Eu singură am înconjurat bolta cerului şi am umblat în adâncul abisului”. Cine altcineva decât Cristos coboară în abis şi se înalţă la ceruri ? În Efeseni 4:9 se spune: „Dar ce înseamnă că ‘s-a ridicat’ dacă nu că a şi coborât în locurile cele mai de jos ale pământului?”
– Respingerea învăţăturii: „Ai părăsit izvorul înţelepciunii!” strigă Baruh în 3,12. Înţelepciunea este de asemenea respinsă în Cartea Proverbelor 1,23. Învăţătura lui Isus a fost respinsă de evrei (de majoritatea dintre ei, cel puţin înaintea morţii Lui). Aşa cum afirma Ioan, în 1,11, El „A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit”.
– Va revărsa spiritul Său asupra noastră: „Iată, voi revărsa duhul meu asupra voastră”, spune Înţelepciunea în Cartea Proverbelor 1,23. În Ioan, 20,22, Isus suflă Duhul Său asupra discipolilor.
– Caută să locuiască împreună cu noi: Înţelepciunea, în Cartea lui Ben Sirah 24,7, caută un loc de odihnă printre noi: „Am căutat odihna la toate acestea şi în moştenirea cui voi poposi?” În Isus, Cuvântul creator al lui Dumnezeu, Înţelepciunea Sa, a poposit la noi: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In 1,14)
– Strigă la noi: „Înţelepciunea strigă pe stradă, în pieţe îşi înalţă glasul”, se spune în Cartea Proverbelor, 1:20. Oare nu este acesta chiar portretul lui Cristos pe care ni-l oferă evangheliile – Dumnezeu întrupat, care ne cheamă ? „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28)
– Pâine şi vin: în Cartea Proverbelor, 9,5, Înţelepciunea spune: „Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu, pe care l-am amestecat!” Oare nu ne aminteşte aceasta de Sfânta Euharistie?
Dacă aceste paralele încă nu ne-au convins îndeajuns, iată că evangheliile îl identifică în mod clar pe Isus cu Înţelepciunea. Isus este identificat cu Înţelepciunea în Mt 11,19 şi există un consens între exegeţi că primele 18 versete din Evanghelia lui Ioan reiau povestea Înţelepciunii din Vechiul Testament, ca istorie personală a lui Isus (de altfel, multe din citatele de mai sus sunt din Evanghelia lui Ioan).
Toate acestea pot fi foarte interesante, dar de ce sunt şi importante? Faptul că povestea Înţelepciunii se aplică perfect lui Isus nu este întâmplător. De-a lungul timpului, au existat numeroase cărţi, scrise de autori diferiţi. Faptul că întreaga istorie a lui Isus este atât de adânc codificată în ţesătura Vechiului Testament trebuie să ne spună ceva despre rolul lui Dumnezeu ca autor suprem al Scripturii şi, în plus, trebuie să indice faptul că Isus este cu adevărat Cel trimis de Dumnezeu.
În Vechiul Testament, prin Înţelepciune au fost create şi aduse la viaţă toate. Dacă Isus este într-adevăr Înţelepciunea, adică este Creatorul tuturor lucrurilor – al galaxiilor şi super-stringurilor, al minţii şi sufletelor noastre, venit să locuiască între noi, să ne mântuiască şi să ne conducă pe calea unei vieţi îmbelşugate. Desigur, ştim deja toate acestea prin însuşi faptul că Isus este Dumnezeu. Dar este necesar uneori să ne reamintim adevărul. A-l contempla pe Isus ca Înţelepciune ne ajută să înţelegem mai profund motivul real al venirii Sale la noi.