De ce să citim Vechiul Testament?

Autor: Kristin Towle
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: CatholicExchange.com, 4 martie 2015

Când în toamna trecută predam cursul despre Biserică (unui grup minunat de tineri care studiau să devină diaconi permanenţi), am înţeles că este absolută nevoie să adaug ceva pe lista noastră de lecturi: Vechiul Testament! Urmăream să înţelegem cum anume Biserica intră în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Încercam să înţelegem preoţia lui Cristos şi preoţia tuturor credincioşilor. Vroiam să înţelegem ce anume însemna pentru Sf. Paul expresia că toţi creştinii sunt „temple ale Duhului Sfânt”. Cum am putea să înţelegem aceste lucruri? Aveam nevoie să ne întoarcem la rădăcini, la rădăcinile noastre evreieşti, aşa cum se manifestă în Vechiul Testament. Pentru că în Vechiul Testament Dumnezeu începe să îi înveţe pe copiii Lui despre o serie de realităţi, precum mântuirea, preoţia şi templul.

Vechiul Testament poate părea misterios, chiar straniu pentru cei care încep să îl parcurgă – la fel ca pădurile lui C.S. Lewis, cu zăpada lor liniştită şi ciudată, sau ca peşterile gnomilor din munţii lui J.R.R. Tolkien, cu potecile lor sumbre. Cine ştie ce se poate găsi în Vechiul Testament: profeţi vorbind în parabole, miracole stranii, bătălii sângeroase, porunci aspre, chiar şi adultere, profeţii, intrigi şi asasinate. Un măgar vorbitor, urşi mâncători de oameni, o femeie transformată în stâlp de sare. Ce înseamnă oare toate acestea? De ce ar fi făcut Dumnezeu toate lucrurile pe care le-a făcut în Vechiul Testament? Şi de ce există acolo istorisiri despre oameni care trăiesc nebuneşte sau în păcat?

În istoria Bisericii primare, în secolul al II-lea, un episcop numit Marcion a considerat că Vechiul Testament trebuie respins în întregime. El spunea că există un Dumnezeu al Vechiului Testament, care era un Dumnezeu mai mic decât Dumnezeu al Noului Testament. El trăsese concluzia, din Vechiul Testament, că Dumnezeul Israelului era mânios şi neiertător. Pe de altă parte, afirma că Dumnezeu din Noul Testament, Tatăl lui Isus Cristos, care era un Dumnezeu bun şi milostiv, este cel care a înfiinţat Biserica.

Biserica Catolică a respins ca erezie învăţătura lui Marcion despre Vechiul şi Noul Testament şi a afirmat că există numai un Dumnezeu, care este Dumnezeul Israelului, al Vechiului Testament şi Dumnezeul lui Isus Cristos, al Noului Testament. Dar marcionismul nu a murit: chiar şi astăzi există persoane care consideră că Dumnezeu cel din Vechiul Testament este cel are judecă şi urăşte şi nu se aseamănă deloc cu acel Dumnezeu pe care Isus Cristos îl predică în Noul Testament. Noi urmărim să evităm această idee, a separării între Testamente – ideea că Dumnezeu este aspru în Vechiul Testament şi bun în Noul Testament. Nu dorim sub nici un motiv să lunecăm în marcionism şi să îl respingem pe „Dumnezeu cel din Vechiul Testament”.

Dacă citim Biblia, vom vedea că marcionismul nu „merge” deloc nici cu Vechiul, nici cu Noul Testament. Daca parcurgem locul acela misterios, numit Vechiul Testament, vom vedea că Dumnezeu este aspru, într-adevăr, şi că uneori este „mânios” şi chiar aşa şi este, dar vom găsi şi numeroase poeme de iubire de la Dumnezeu către Israel, soţia sa; vom găsi îndemnurile Tatălui către copiii Lui, să se întoarcă înapoi la El; şi vom găsi promisiuni – frumoase, uluitoare făgăduinţe – de fericire, numai dacă alegem să urmăm poruncile lui Dumnezeu şi să fim credincioşi Creatorului şi lui Dumnezeu Mântuitorul, Dumnezeul lui Abraham, Isaac şi Iacob.

De asemenea, dacă citim Noul Testament, vom vedea că Dumnezeu nu este numai miere. Se relatează şi despre mânia lui, despre corectarea rapidă şi fermă a păcătoşilor (a se vedea Faptele Apostolilor, 5). Nici Isus nu este amabil faţă de acei farisei şi scribi ipocriţi, pe care îi numeşte „morminte văruite” (Mt 23:27).

Dar să revenim la Vechiul Testament. De ce ar trebui să îl citim? În primul rând, fiindcă vrem să evităm erorile grave ale lui Marcion. Dar sunt şi multe alte motive, în afară de acela de a evita erezia menţionată, care ne determină să intrăm în „pădurile” şi „peşterile” Vechiului Testament. În continuare, iată 8 motive ca să citim Vechiul Testament, care mi-au venit în minte în calitate de soţie şi mamă catolică şi de teolog.

8. La fiecare Sfântă Liturghie de duminică se citeşte din Vechiul Testament, dar nu întotdeauna putem să înţelegem profeţiile, rugăciunile şi istorisirile. Unul din motivele principale pentru care nu le înţelegem este că nu suntem familiarizaţi cu contextul în care acestea au fost rostite. Aşa că devine necesar să ne familiarizăm cu Vechiul Testament. Istorisirile, profeţiile şi rugăciunile sunt interesante şi însufleţitoare şi devin astfel cu atât mai mult, cu cât cunoaştem mai bine cadrul, contextul, obiceiurile şi personajele.

7. În documentele recente ale Bisericii, precum şi în Catehismul Bisericii Catolice, am găsit referiri la Vechiul Testament. Prin urmare, ca să înţelegem ce anume urmăreşte să ne înveţe Biserica, este necesar să ne familiarizăm cu Vechiul Testament.

6. Dar ce spuneţi despre Noe şi arca lui, Iona şi balena, sau David şi Goliat? Aceste cărţi sunt accesibile copiilor, dar sunt bune şi pentru adulţi! Îmi place să citesc aceste istorisiri biblice copiilor mei şi apoi să merg la cărţile originale şi să caut să înţeleg semnificaţia lor adâncă şi frumoasă.

5. Sfinţii, doctorii şi autorii spirituali citesc şi vorbesc cu plăcere despre Vechiul Testament. Se roagă Psalmii, îl văd pe Cristos în istorisirile Vechiului Testament şi află îndrumare în Cărţile Sapienţiale. O carte scurtă din Vechiul Testament, Cântarea Cântărilor, este fără îndoială cea mai copiată, citată şi comentată carte a Scripturii.

4. Părinţii Bisericii, ca Tertulian, Ieronim şi Augustin se delectau citind Vechiul Testament. Cum au ajuns teologi? Cum au scris atât de multe cărţi frumoase? Citind Vechiul Testament!

3. Şi iată! Sf. Paul, Sf. Petru şi toţi ceilalţi scriitori ai Noului Testament cunoşteau bine Vechiul Testament şi făceau adeseori referiri la acesta, ca să le ofere învăţăminte primilor creştini despre credinţă şi viaţă. Dacă vrem să înţelegem Noul Testament, atunci trebuie să cunoaştem Vechiul Testament.

2. Şi mai mult: Isus Cristos reprezintă împlinirea Legii şi a Profeţilor – adică a Vechiului Testament – (Mt 5,17). Îi învăţa pe discipolii Săi cum să înţeleagă Vechiul Testament şi cum să găsească adevărul despre însuşi Mesia în acele suluri străvechi (Lc 2413-35).

1. Motivul nr.1 pentru care trebuie să citim Vechiul Testament este că Dumnezeu l-a scris tocmai pentru mine şi pentru tine. Da, Dumnezeu este autorul cel dintâi al Vechiului Testament, şi l-a scris tocmai ca şi eu, şi tu, să ajungem să îl cunoaştem şi să îl iubim mai bine. Aceste poeme de iubire ale Vechiului Testament, acele istorisiri şi legi şi învăţături şi rugăciuni: toate ne-au fost date pentru mântuirea noastră!

Aşa că, haideţi să luăm Vechiul Testament şi să citim ce anume are să ne spună Dumnezeu. Candidaţii mei la diaconat deja au făcut aceasta şi au fost extrem de entuziasmaţi în legătura cu ceea ce au avut de învăţat. Să citim mai atent şi în profunzime lecturile din Vechiul Testament de la Sfânta Liturghie de duminică, sau să ne familiarizăm cu istorisirile din cărţile Bibliei pentru copii. Când Isus se referă la Vechiul Testament, să ne întoarcem la pasajul menţionat şi să urmărim să înţelegem despre ce anume ne vorbeşte.

Să ne amintim: Dumnezeu este Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob şi a scris Vechiul Testament special pentru mine şi pentru tine!