Autor: Frederick Schmidt
Traducere: L.T.
Sursa: Patheos.com, 12 mai 2015
Să ştie şi credincioşii
Frederick Schmidt este un preot anglican, căsătorit. A împărtăşit aceste gânduri pe situl Patheos.com şi credem că sunt interesante pentru credincioşii mai multor confesiuni creştine.
1. Sunteţi o sursă de încurajare pentru noi. Mult prea adesea oamenii din băncile bisericii îşi imaginează că preoţii sunt insulele de devoţiune – exceptând, desigur, atunci când avem eşecuri răsunătoare şi publice. Nu suntem insule de devoţiune. Ca toţi ceilalţi, ne dobândim încurajarea de la ceilalţi care sunt fideli şi curajoşi. Desigur, nu ar trebui să fiţi aşa de dragul nostru, dar nu uitaţi că sunt zile când dobândim o reînnoită putere din exemplul dumneavoastră.
2. Nu uitaţi să fiţi prezenţi. Se poate ca Episcopul să fi fost factorul cheie pentru venirea noastră în parohia dumneavoastră, dar contăm pe prezenţa dumneavoastră. Într-o veche poveste rabinică, Dumnezeu le spune copiilor lui Israel: „Dacă veţi asculta de Lege, Eu sunt Dumnezeu. Dacă nu, Eu nu sunt.”. Povestea nu spunea acest lucru la modul literal, dar subliniază un înţeles important; Dumnezeu lucrează prin oameni şi prin Biserica lui Dumnezeu. Acest lucru necesită prezenţa dumneavoastră.
3. Nu îmi lăudaţi predicile. Reacţionaţi la ele. Aş prefera să aud mai degrabă că vă luptaţi cu ceea ce am spus la amvon sau că nu sunteţi de acord şi de ce anume, decât că spuneţi doar: „Ce frumos…”.
4. Amintiţi-vă că eu nu sunt aici ca să fiu vă ofer un spectacol religios sau spiritual. Clerul are responsabilitatea de a promova şi cultiva viaţa spirituală a unei parohii, dar nu suntem acolo să credem, să cântăm, să ne rugăm sau să mărturisim credinţa pentru voi toţi. Când facem aceasta, scoatem la iveală ce este mai rău în noi şi în dumneavoastră.
5. Amintiţi-vă că eu nu pot să vă „repar”. Ca fiecare persoană ce asistă pe cineva, aş dori să pot repara lucrurile în locul dumneavoastră. Nu pot. Numai Dumnezeu vă poate vindeca şi chiar Dumnezeu nu poate nutri vindecarea atunci când ne opunem ajutorului lui Dumnezeu. Eu voi merge cu dumneavoastră, voi asculta de Dumnezeu alături de voi, şi vă voi oferi sfaturi când şi unde pare a fi adecvat şi binevenit. Dar există decizii spirituale care sunt întru totul ale dumneavoastră.
6. Vă rog să nu vă legaţi de familia. Ei sunt aici pentru că sunt devotaţi lui Dumnezeu şi mie, dar, ca noi toţi, sunt oameni. Fac greşeli. Ei au propriile lor dureri de creştere şi acestea mă pot face defensiv. Clericii descriu adesea viaţa copiilor lor ca „viaţa într-un acvariu de peşti”. Amintiţi-vă că amintirile pe care ei le au despre Biserică sunt modelate în mod serios de dragostea dumneavoastră pentru ei. La fel de sigur, comportamentul abuziv poate să îi înstrăineze.
7. Nimeni nu este perfect. Atunci când aveţi idei nerealiste despre mine, aceasta poate face dificilă relaţionarea mea cu dumneavoastră într-un mod onest şi transparent. Nu ne faceţi dumnezei cu „d” mic sau capodopere de virtute. Nu putem în niciun fel îndeplini aceste aşteptări.
8. Chiar şi clericii au nevoie de har. Noi, toţi, avem şi zile proaste şi trăim într-o lume marcată de diferenţele acute de opinie, de stres greu de controlat şi de presiunea de a fi totul pentru toţi. La fel ca dumneavoastră, vom avea momente când suntem nerăbdători, când ne pierdem cumpătul sau când reacţionăm din frică sau dintr-un sentiment de trădare. Încercăm să ne amintim să spunem că ne pare rău, dar vom avea încă nevoie de har, iertare şi înţelegere.
9. Nu putem ţine unită o Biserică pe care sunteţi hotărâţi să o remodelaţi pentru a vi se potrivi dumneavoastră. Ne străduim din greu să discernem voia lui Dumnezeu, dar nimeni nu ştie voia lui Dumnezeu în sensul absolut al cuvântului. Pe drum, ne vom simţi obligaţi de onoare să luăm o decizie pe care dumneavoastră nu o aprobaţi. Aşteptaţi suficient timp şi vom lua o alta care nu le place altora. Dacă vă oferim motive transparente, sănătoase, pentru alegerile făcute, sperăm că vă veţi aminti că facem ce putem mai bine ca să îl să auzim pe Dumnezeu şi să vă auzim pe dumneavoastră. Dacă credeţi că se poate face acest lucru fără dezacord, atunci înseamnă că trăiţi singuri.
10. Nu ne place să vorbim despre bani mai mult decât vă place dumneavoastră. S-ar putea să ne placă chiar mai puţin. Dar trăim într-o lume în care multe lucruri bune pot fi realizate numai prin strângerea de fonduri şi cheltuirea lor. Vom încerca să evităm să cerem un lucru nepotrivit. Ne vom concentra pe viziune, nu pe vanitate. Sperăm că vă veţi aminti că banii pe care dumneavoastră îi oferiţi sunt pentru ceva mult mai mare decât oricare dintre noi.
11. Aduceţi-vă darurile şi talanţii dumneavoastră la altar. Isus nu l-a chemat pe Lone Ranger [= personaj mascat din cultura americană, similar unui haiduc]. El a chemat doisprezece oameni care au fost rugaţi să găsească alţi doisprezece care – de-a lungul secolelor – au chemat miliarde de alţi oameni. Dumneavoastră sunteţi darul lui Dumnezeu pentru lumea care se creează şi există contribuţii pe care numai dumneavoastră le puteţi face. Înghiontiţi-ne şi oferiţi aceste daruri. Viaţa noastră va fi îmbogăţită şi viaţa dumneavoastră va deveni mult mai aproape de ceea ce Dumnezeu a făcut-o să fie.
12. Rugaţi-vă pentru noi. Acestea sunt zile de încercare pentru Biserică. Acestea sunt, de asemenea, zile pline de potenţial. Dumneavoastră ne-aţi hrănit în această vocaţie. Vă rugăm să vă rugaţi pentru noi. Noi ne vom ruga pentru dumneavoastră.