Autor: dc. Edward McCormack
Traducere: Radu și Oana Capan
Sursa: Homiletic & Pastoral Review, 29 nov. 2015
Când oamenii intră în biserică pentru Liturghie, ei sunt în căutarea sensului. Psihologul William Damen, în cartea sa „The Path to Purpose” (Calea către scop), ne spune că trăim o criză a sensului. Cultura noastră superficială de consum și de divertisment promite sens și împlinire, dar nu își îndeplinește niciodată această promisiune, creând o foame profundă pentru ceva substanțial. Din nefericire, mulți oameni nu se gândesc la biserică drept un loc în care poate fi găsit acel sens. Sunt convins că unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți catolici părăsesc Biserica este faptul că noi, ca predicatori, nu reușim să le oferim un cuvânt semnificativ din partea lui Dumnezeu, care să vorbească nevoilor și preocupărilor lor. Puterea potențială a predicării – de a spune un cuvânt cu sens oamenilor noștri înfometați – este enormă. Trebuie să maximizăm acest potențial dacă dorim ca noua evanghelizare să devină reală. Pentru a vă ajuta în această sarcină, am alcătuit „Zece porunci pentru o predicare transformatoare”.
În ultimii 15 ani, am pregătit bărbați pentru preoție, știind că una dintre sarcinile lor principale este aceea de a predica Evanghelia. Speranța mea este ca fiecare preot să afle aceste „Zece porunci” și să le pună în practică. Dacă o vor face, vor descoperi că parohia lor, și preoția lor, vor fi transformate de cuvântul lui Dumnezeu. O resursă excelentă pentru transformarea predicii catolice este munca depusă de experții din domeniul comunicării, în special în ceea ce privește predicarea și vorbirea în public. Două studii importante din acest domeniu, unul realizat de Lori Carrell, care a petrecut un deceniu studiind predicatori puternici și experiența ascultătorilor de predici, iar celălalt realizat de Carmine Gallo, care a studiat vorbitorii de la TED Talk, oferă predicatorilor o perspectivă neprețuită asupra modului în care își pot îmbunătăți predicarea. Carrell a publicat rezultatele cercetării sale în „Preaching that Matters” (Predicarea care contează), iar concluziile lui Gallo se găsesc în „Talk like Ted” (Vorbește ca Ted). Pe baza cercetărilor lor, a propriei mele experiențe ca predicator și a ideilor predicatorilor contemporani, în special ale pastorului Andy Stanley, am alcătuit cele „Zece porunci pentru o predicare transformatoare”.
Zece porunci
1. Faceți din predicare o prioritate de top.
În cercetările sale, prof. Carrell a constatat că laicii consideră predica fiind principalul mijloc de creștere spirituală, în timp ce preoții au plasat predica pe locul patru în topul îndatoririlor lor săptămânale. Oamenii vin la Liturghie cu speranța de a auzi un cuvânt semnificativ de la Dumnezeu. Pentru ei, predica este puntea de legătură între Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică. Ea este menită să îi pregătească să primim Euharistia și să ieșim în lume și să ne trăim credința. Atunci când cuvântul este proclamat și predicat bine, întreaga Liturghie are sens. Atunci când predicatorul are puține lucruri de substanță de spus și nu reușește să facă legătura între credință și viața oamenilor, experiența Euharistiei este subminată. Dacă dorim să luăm vreodată în serios „noua evanghelizare”, predicatorii catolici trebuie să facă din predicarea în ziua de duminică principalul mod în care îi hrănesc pe oameni.
2. Predicați un unic mesaj semnificativ.
Primul și cel mai important pas necesar pentru a crea o predică ce transformă vieți implică descoperirea și predicarea unui mesaj unic. Descoperirea a ceea ce Dumnezeu dorește să spună, și nu doar a ceea ce cred eu, necesită să mă rog cu lecturile, să consult comentarii, să iau în considerare situația oamenilor, să îl aștept și să îl ascult pe Dumnezeu. Mulți preoți catolici sunt vinovați de a divaga prin mai multe mesaje sau de a nu avea nici un mesaj. Acest lucru se întâmplă adesea pentru că fac greșeala de a comenta toate cele trei lecturi duminicale, în loc să se scufunde adânc într-o singură lectură și să ofere oamenilor un unic mesaj de la Dumnezeu. Rezultatul este că oamenii îi ignoră. O regulă de bază pe care orice predicator trebuie să o memoreze este: „Multe mesaje sunt auzite de puțini, dar un mesaj este auzit de mulți”. Așa cum spunea Episcopul Ken Untener: găsiți o perlă și lustruiți-o. Până când nu descoperi acel mesaj, nu ești pregătit să îți elaborezi predica. Dar odată ce știi care este, construiește totul în jurul lui. Acest lucru cere disciplină și necesită multă muncă de editare și reeditare. Recent, am fost rugat să arunc o privire peste predica de duminică a unui prieten de-al meu. După ce am citit-o, l-am rugat să îmi spună într-o singură propoziție sau mai puțin punctul central al predicii. Această întrebare l-a blocat. Incapabil să răspundă la această întrebare, s-a întors la rugăciune și la studiu pentru a descoperi mesajul unic pe care Dumnezeu dorea ca el să îl predice. Când a făcut-o, a produs o predică puternică.
3. Predicați pentru transformare, nu doar pentru informare.
Predicatorii și ascultătorii sunt de acord că o predicare puternică poate schimba vieți. Atunci când cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre viețile și experiențele noastre, suntem inspirați să fim ucenici credincioși și activi ai lui Isus. Fiecare predicator speră să atingă și să schimbe viețile oamenilor în acest fel. Oamenii din băncile bisericii tânjesc după creștere spirituală. Ei doresc să fie inspirați, provocați, consolați și îndemnați la acțiune. Din păcate, mult prea multe predici sunt elaborate pentru a ne oferi informații, mai degrabă decât transformare. Predica pentru a schimba vieți necesită mai puține informații și mai multă aplicare; mai puține explicații și mai multă inspirație. Trebuie să îi conducă pe oameni să experimenteze puterea Evangheliei. Trebuie să îi ajute pe oameni să îl audă pe Cristos vorbindu-le despre viețile lor.
4. Și ce dacă?
Fiecare predicator trebuie să înțeleagă că oamenii care îl ascultă stau cu o singură întrebare în minte: „Și ce dacă? Ce legătură are aceasta cu mine?” (Bine, poate două întrebări, inclusiv aceasta: „Când se va termina predica?!”) Practica tradițională de a explica ce înseamnă lectura și de a încheia cu o aplicație la viața noastră nu mai funcționează. Aplicarea la viața oamenilor trebuie să fie făcută cât mai rapid și des. Cu cât un predicator îi ajută mai mult pe oameni să facă conexiuni între lecturile din cadrul Liturghiei și viața lor, cu atât mai mari sunt șansele de a schimba viețile. Documentul Conferinței Episcopilor Americani privind predicarea, „Împlinit în auzul vostru”, o descrie ca fiind momentul în care predicatorul și poporul își regăsesc experiența interpretată de cuvântul lui Dumnezeu. O predicare puternică creează experiențe în care întreaga comunitate îl aude pe Cristos vorbindu-le prin cuvânt. Sarcina predicatorului este de a-i ajuta pe oameni să îl audă pe Cristos vorbind, făcând conexiuni între lecturi și viața noastră.
5. Predicați cu pasiune inspirată de rugăciune!
Pasiunea este contagioasă. Predicarea greoaie și plictisitoare nu este. Marii vorbitori și predicatori știu acest lucru, la fel ca oamenii ce lucrează în publicitate. Predicatorul care își consideră mesajul semnificativ și care abia așteaptă să îl împărtășească oamenilor va găsi oameni care îl ascultă și se conectează cu predica sa. Mesajele plictisitoare și prezentarea greoaie ucid chiar și cel mai puternic mesaj. Un mare predicator își transmite mesajul cu pasiune născută din rugăciune. El își petrece întreaga săptămână rugându-se cu lecturile, pentru a auzi cum acestea îi vorbesc lui și oamenilor. El se luptă cu aceste lecturi. Se „îmbibă” în ele, astfel încât acestea încep să îi dezvăluie sensul lor în rugăciune, în timp ce conduce mașina spre biserică sau în mijlocul nopții. Pasiunea și semnificația pe care un predicator le împărtășește oamenilor se nasc din această luptă contemplativă. Când descoperă cum îi vorbesc lecturile și ce dorește Dumnezeu să spună, este împins de Spiritul Sfânt să vorbească, iar oamenii ascultă pentru că știu că Dumnezeu le vorbește.
6. Organizați-vă.
Potrivit cercetărilor lui Lori Carrell, caracteristica numărul unu a unei predici slabe este dezorganizarea. Atunci când un predicator divaghează de la o idee la alta, fără o structură organizatorică și fără să aibă habar încotro îi conduce pe oameni, oamenii îl ignoră de fiecare dată. Mintea umană tânjește după ordine și devine rapid frustrată atunci când încearcă să urmărească un vorbitor dezorganizat. Marele predicator creează o hartă orală, care conține indicii clare de-a lungul predicii sale cu privire la direcția în care își conduce ascultătorii, astfel încât ascultarea devine o experiență fără efort și chiar încântătoare. Acest tip de predicator cunoaște oamenii și mesajul unic pe care dorește să îl împărtășească cu ei. El folosește niște prime cuvinte captivante care se conectează la experiența oamenilor, creează curiozitate și le crește dorința de a asculta. El folosește tranziții clare și cuvinte finale convingătoare, pe care le știe pe de rost. Structura pe care o dă predicii variază în funcție de subiect și de situație, dar el le oferă întotdeauna oamenilor o hartă.
7. Nu vă scurtați pregătirea. Spiritul Sfânt are mai multe lucruri să vă arate!
Mulți preoți catolici neglijează să își scrie predicile în timpul procesului de pregătire a lor, bazându-se doar pe memorie. A șaptea poruncă este scrisă special pentru ei: Nu vă scurtați pregătirea. Neglijând să își scrie (și să își reediteze) predicile, predicatorul limitează momentul și locul în care Spiritul lui Dumnezeu poate inspira intuiție, creativitate, profunzime și conexiuni între cuvânt și oameni. Marii predicatori dezvoltă predici puternice punându-și intuițiile pe hârtie și încercând să le organizeze astfel încât oamenii să îl poată auzi pe Dumnezeu vorbindu-le. Practica de a scrie o predică este o disciplină spirituală esențială pentru marii predicatori. A scrie este o muncă grea, ceea ce o face o disciplină. Este o disciplină spirituală pentru că scrierea este o modalitate principală prin care Spiritul lui Dumnezeu ne transformă gândurile în mijloace prin care Cristos vorbește oamenilor.
8. Fiți un scriitor pentru ascultători.
Cea mai revoluționară perspectivă pe care un predicator o poate obține de la experții în comunicare este aceea că el scrie și rostește predici pentru ascultători. Această intuiție și implicațiile practice care urmează nu pot fi supraestimate. O predică implică un schimb între predicator și adunarea care ascultă, în care predicatorul vorbește, iar oamenii caută să asculte. Predicatorii trebuie să aprecieze ce sarcină solicitantă din punct de vedere fizic și mental este ascultarea, în special pentru oamenii care sunt obișnuiți să fie distrați și care sunt ușor de distras. Predicatorii care scriu pentru ascultători compun propoziții concise, pline de cuvinte vii, precise, concrete și interesante. Ei evită termenii teologici abstracți, platitudinile pioase, clișeele și jargonul bisericesc de orice fel. Ei se joacă cu cuvintele și conectează imaginația oamenilor la cuvântul lui Dumnezeu prin imagini și povești puternice. Creierul nostru este programat să rețină imagini și povești. Marii predicatori știu acest lucru și profită de el. Ei se bazează pe povești și dezvoltă imagini care servesc la conectarea oamenilor la mesajul lor. Poveștile bine spuse și imaginile puternice, folosite în slujba mesajului, vor fi ținute minte de oameni în zilele următoare.
9. Reeditați, vă rog!
Odată ce un predicator se angajează să transmită un mesaj unic care să facă legătura între cuvânt și viața oamenilor și își scrie predica, va descoperi cât de esențial este să își reediteze textul. Asemenea unui sculptor, el trebuie să taie fiecare cuvânt, expresie, imagine și poveste care împiedică exprimarea mesajului complet. În același timp, el trebuie să fie deschis la reorganizarea gândurilor sale și la adăugarea de material în slujba mesajului. Și aceasta este o disciplină spirituală. Ceea ce motivează practica de a tăia tot ce este irelevant este dorința de a fi un vehicul prin care Cristos vorbește oamenilor, mai degrabă decât unul care își exprimă propriile gânduri.
10. Modul de livrare contează – foarte mult!
Modul în care un predicator își transmite mesajul este la fel de important ca mesajul în sine. Acesta determină dacă oamenii ascultă, sunt implicați și experimentează semnificația emoțională a predicii. Majoritatea predicatorilor trebuie să devină mult mai conversaționali în stilul de predicare. O predică nu este o prelegere. Este o conversație. Nu este un text care trebuie citit, ci un mesaj care curge din interiorul nostru ca o poveste măreață pe care dorim să o spunem. Acest lucru se întâmplă doar atunci când exersăm și interiorizăm mesajul nostru. Acest lucru cere să repetăm cu voce tare și să ne cunoaștem pe de rost introducerile și concluziile. Înseamnă să exersăm poveștile pe care plănuim să le spunem astfel încât să fie clare și concise. O prezentare puternică ia în considerare expresiile faciale, variația volumului, pauzele, umorul și contactul vizual. Livrarea este atât de importantă deoarece este modul în care conectăm emoțional oamenii la semnificația mesajului. Cercetările lui Carrell au descoperit că repetarea predicii cu voce tare, mai mult decât orice altceva, poate transforma o predică într-o experiență cu Dumnezeu.