Autor: Lee Strobel
Traducere: L.T.
Sursa: Blogs.WSJ.com
Proba Învierii
La începutul acestei săptămâni (în fapt aprilie 2011 – când a apărut articolul), comedianul american Ricky Gervais a prezentat (pe blogurile The Wall Street Journal) argumentele sale în favoarea ateismului şi motivul pentru care el crede că este un creştin mai bun decât mulţi creştini. În acest articol de răspuns, scriitorul Lee Strobel* oferă propria apologie a Învierii.
Cea mai rea veste pe care aş fi putut-o primi ca ateu: soţia mea agnostică a decis să devină creştină. Două cuvinte mi-au trecut prin minte; primul a fost o înjurătură; al doilea a fost „divorţ”.
Am crezut că avea de gând să se transforme într-o persoană plină de sine care se tăvăleşte pe jos, prin biserici [aluzie la unele practici protestante]. Cu toate acestea, în următoarele luni am fost intrigat de schimbări pozitive în ceea ce priveşte caracterul şi valorile ei. În cele din urmă, am decis să îmi folosesc jurnalismul şi instruirea mea juridică (am fost editor juridic la publicaţia Chicago Tribune) pentru a investiga sistematic dacă creştinismul are credibilitate. Poate, m-am gândit, aş putea s-o scot dina ceastă sectă.
Am decis rapid că presupusa înviere a lui Isus era cheia. Oricine poate pretinde că este Dumnezeu, dar dacă Isus şi-a susţinut afirmaţia prin întoarcerea din morţi, atunci aceasta a fost o dovadă extrem de bună că el spunea adevărul. Pentru aproape doi ani, am explorat detaliile datelor istorice care se refereau la întrebarea dacă Învierea era mit sau realitate. Nu am acceptat Noul Testament fără discuţii; am fost hotărât să iau în considerare doar faptele care erau solid probate istoric. Odată ce ancheta mea se desfăşura, ateismul meu a început să cedeze.
A fost Isus într-adevăr executat? În opinia mea, dovada este atât de solidă, încât chiar istoricul ateu Gerd Lüdemann [profesor universitar la Universitatea din Göttingen, Germania] a afirmat că moartea prin răstignire a lui Isus era „incontestabilă”. A fost mormântul lui Isus gol? Cercetătorul William Lane Craig [profesor universitar la o universitate din Los Angeles, Statele Unite ale Americii] subliniază faptul că locaţia mormântului era cunoscută creştinilor şi necreştinilor deopotrivă. Deci, dacă acesta nu ar fi fost gol, ar fi fost imposibil pentru o mişcare fondată pe învierea Sa să ia naştere în acelaşi oraş unde Isus fusese executat în public cu doar câteva săptămâni înainte. În plus, chiar adversarii lui Isus admiteau în mod implicit că mormântul era gol prin faptul că spuneau că trupul Său a fost furat. Totuşi, nimeni nu a avut vreun motiv pentru a lua corpul, mai ales ucenicii. Ei nu ar fi fost dispuşi să moară morţi violente, de martir, dacă ştiau că totul era o minciună.
L-a văzut cineva pe Isus din nou în viaţă? Am identificat cel puţin opt surse vechi, atât în interiorul, cât şi dinafara Noului Testament, care, în opinia mea, confirmă convingerea apostolilor că ei l-au întâlnit pe Cristos cel înviat. În mod repetat, aceste surse au rămas solide atunci când am încercat să le discreditez. Ar fi putut aceste întâlniri să fie halucinaţii? În nici un fel, mi-au spus experţii. Halucinaţiile apar în creierul individual, precum visele, dar, potrivit Bibliei, Isus a apărut unor grupuri de oameni cu trei ocazii diferite – inclusiv la 500 de persoane deodată! A fost acest lucru un alt fel de vedenie, probabil cauzată de durerea apostolilor de după executarea liderului lor? Acest lucru nu ar explica dramatica convertire a lui Saul, un adversar al creştinilor, sau a lui Iacob, odată scepticul frate vitreg al lui Isus. Niciunul nu a fost pregătit pentru o vedenie, dar fiecare l-a văzut pe Isus cel înviat şi mai târziu a murit proclamând că Isus i-a apărut sieşi. În plus, în cazul în care acestea erau vedenii, corpul încă ar fi fost în mormânt.
A fost Învierea pur şi simplu o respunere a mitologiei antice, asemănătoare cu poveştile fanteziste ale lui Osiris sau Mithra? Dacă vreţi să vedeţi un istoric râzând în mod gălăgios, atunci aduceţi spre discuţie astfel de prostii din cultura pop. Una câte una, obiecţiile mele s-au evaporat. Am citit cărţi scrise de sceptici, dar contraargumentele lor s-au prăbuşit sub greutatea datelor istorice; nu e de mirare că ateii rămân atât de des fără argumente în dezbaterile academice asupra Învierii. În cele din urmă, după ce am cercetat cu de-amănuntul problema, am ajuns la o concluzie neaşteptată: de fapt, aş avea nevoie de mai multă credinţă pentru a-mi menţine ateismul decât pentru a deveni un urmaş al lui Isus.
De aceea eu sărbătoresc acum al treizecilea Paşte al meu, ca creştin; nu din cauza gândirii fanteziste, a fricii de moarte sau a nevoii pentru un sprijin psihic, ci din cauza faptelor.
*Lee Strobel este un scriitor apologet al creştinismului, profesor universitar la o universitate baptistă din Texas.