Autor: Radu Capan
Sursa: Familia creştină, 3/2004
La un click distanţă
Un şarpe perfid în inima omului
Navigarea pe marea internetului nu mai este de mult timp sigură. Trei sunt marile pericole: monitorizarea „comportamentului” de navigator prin intermediul cookie-urilor; infectarea cu viruşi prin vizitarea unor situri, dar mai ales prin descărcarea de aplicaţii; şi contactul – nedorit – cu pornografia, de la formele soft până la cele hard. Primul afectează dreptul la intimitatea navigării, dar consecinţele sunt mai puţin vizibile, şi nu vom discuta aici acest subiect; al doilea poate fi devastator pentru calculatorul Dvs, dar cu un program anti-virus bun şi cu ceva atenţie, i se poate face faţă; al treilea însă este cel mai perfid, căci dincolo de monitor şi tastatură se strecoară în sufletul omului, îi invadează mintea şi poate degenera în dependenţă. Despre acest pericol, al pornografiei, aş dori să scriu în rândurile următoare, nu de pe poziţia unui specialist în această temă, ci ca tată de familie şi ca informatician.
Pornografia în sine este o industrie deosebit de rentabilă. Citeam recent într-un cotidian despre un scandal declanşat în SUA de infectarea cu SIDA a mai multor „vedete” de filme porno, fapt care a provocat suspendarea producţiei de astfel de filme pentru 60 de zile. Dramă mare pentru această industrie care, doar în Los Angeles, am aflat cu stupoare, produce trei-patru filme pe zi! Producţia pe bandă rulantă de filme porno aduce anual venituri de 20 de miliarde de dolari. Cu toate formele ei – pe casete video, prin canale TV, internet, magazine, sex-cluburi şi altele – industria pornografică cumulează anual un venit de 57 de miliarde de dolari. Şi dacă cifrele par astronomice şi greu de înţeles, iată o comparaţie: veniturile câştigate din pornografie în SUA depăşesc veniturile corporaţiilor de televiziune ABC, CBS şi NBC, adunate la un loc.
În ţara noastră, anul 1989 a marcat deschiderea şi spre acest flagel. Nu că până atunci nu ar fi existat pornografie. Dar ca volum era incomparabil cu ce a urmat după acel an. Probabil vă amintiţi explozia, cu adevărat explozia, de reviste sexy şi porno, la început pe hârtie de ziar şi multe doar alb-negru. În timp aceste reviste au dispărut, dar doar pentru a fi acum înlocuite de un număr mai mic de reviste, dar mai de calitate, strict din punct de vedere tehnic, căci de o altfel de „calitate” ne e greu să vorbim. Nu cunosc tirajul acestor reviste, dar trebuie să recunosc că mă bucur într-un fel când văd la aproape toate chioşcurile de presă seturi de trei reviste porno la preţ de două, sau mai ieftin: e dovada clară că nu se vând foarte bine! Nu este nevoie însă să mergi până la tarabe după pornografie: o ai şi la televizor, în preţul abonamentului la cablu. De la zero noaptea – ca să înceapă ziua bine? – pe mai toate canalele abundă reclame ce te invită să îţi iroseşti banii pe convorbiri erotice. Şi nu lipsesc nici filmele, difuzate în special de unele canale, şi în special la sfârşit de săptămână – că de! trebuie să se relaxeze omul.
Mai există însă un canal media de difuzare a pornografiei, uşor accesibil românului deja de mulţi ani: internetul. Oferta este bogată: 4,2 milioane de situri pornografice, adică 12% din numărul total de situri, însumând 372 de milioane de pagini. Una din patru căutări pe internet este după pornografie, adică în total 68 de milioane de căutări pe zi. Şi tot zilnic, internetul este străbătut de 2,5 miliarde de emailuri cu conţinut pornografic. În fine, din descărcările ce se fac de pe internet, 35% reprezintă material pornografic. Acestea sunt cifre din 2003, şi cu siguranţă în 2004 cifrele sunt mai îngrijorătoare. Acum, când conexiunea permanentă devine tot mai comună şi pentru noi, porţile invadării cu pornografie sunt tot mai larg deschise. Iar centrele cele mai „fierbinţi” de consumare a pornografiei sunt evident căminele, facultăţile şi şcolile, şi cluburile internet. Să nu credeţi însă că doar de la vârsta de liceu se consumă pornografie. Studii internaţionale arată că dacă până acum câţiva ani un copil intra în contact cu pornografia prin internet în medie pe la 11 ani, acum această medie a scăzut la 5 ani. Pornografia se dovedeşte a fi foarte penetrantă! Cum aşa?
Închizi uşa, intră pe fereastră
Pornografia are metodele ei de a ajunge şi la cei care nu o doresc. Fără a avea pretenţia de a enumera toate metodele folosite, iată câteva dintre acestea care ne pot ajuta atât la înţelegerea răspândirii fenomenului pornografiei, cât şi a felului în care putem să ne ferim de el. O primă clasă de metode este înşelarea navigatorului prin cumpărarea domeniilor cu mii de utilizatori la expirarea lor. Imaginaţi-vă ce surpriză au avut olandezii când, apelând adresa sitului guvernului, s-au trezit pe un sit porno! Explicaţia? În general domeniile – numele siturilor -, mai puţin cele în .ro, se plătesc anual. La data expirării taxei anuale, domeniul devine liber spre cumpărare de către oricine. Astfel, producătorii de situri porno supraveghează data expirării unor domenii importante pentru a le achiziţiona: cei ce le vizitau până atunci, devin vizitatori de situri porno. Desigur, până se lămuresc de situaţie. O altă şmecherie exploatează greşelile navigatorului la tastare. Până cu ceva vreme în urmă, dacă scriai www.googlle.com, erai dus la un sit porno asiatic. Şi mai scandaloasă a fost situaţia legată de domeniul Prelaturii Opus Dei, www.opusdei.com. Dacă în loc de litera o se scria cifra 0, ieşea ceva asemănător: www.0pusdei.com. Însă acest din urmă sit era stupefiant: un sit pornografic, ce îl declara ca patron (al pornografiei, bineînţeles) pe Sfântul Josemaria Escriva, fondatorul Opus Dei. Această situaţie incredibilă a fost rezolvată acum câţiva ani, când Organizaţia Internaţională a Drepturilor Intelectuale a acordat domeniul 0pusdei.com Prelaturii Opus Dei. Şi în fine, legat de domenii, un ultim exemplu de înşelare a navigatorului: achiziţia pentru situri porno de domenii ce sună inocent. Se preia numele unei instituţii publice, al unei vedete, al unei competiţii sportive, un nume de mare interes ce ar genera trafic web, şi cine va încerca acea adresă va avea o mare surpriză, trezindu-se pe un sit porno.
O altă clasă de metode folosite de pornografie pentru a ne invada calculatorul sunt aşa numitele download-uri. Unele pot fi nedorite: ajungând voit sau nevoit pe un sit porno, acesta poate sugera – sau face automat, dacă programul de navigare nu este setat să fie atent la autoinstalări – descărcarea şi executarea unui program de gen dialer. Acesta, dacă folosiţi conexiunea dial-up, va forma anumite numere: cu siguranţă apeluri internaţionale, şi cu siguranţă taxate foarte scump. O altă cale este cunoscută generic sub numele de „calul troian”. Deja aţi prins ideea, nu? Găsiţi pe internet screensaver-e gratuite, ori jocuri gratuite, le descărcaţi şi de fapt nu ştiţi că, la execuţia lor, aceste programe modifică diverse setări: fie vă pun ca homepage o pagină de sit porno, fie vă descarcă materiale pornografice pe propriul calculator, fie alte lucruri poate mai grave. Atenţie deci, nu tot ce e gratuit este neapărat făcut cu bună intenţie. Dar poate calea prin care suntem cel mai adesea asaltaţi de pornografie este cea a emailului. Fără să fi cerut, ne trezim abonaţi la servicii zilnice de pornografie prin email, sau primim invitaţii la miile de situri porno. De unde au adresa noastră de email? O primă sursă sunt programele spider, care navighează pe internet în căutarea a orice conţine simbolul de email, @, creând astfel liste de milioane de emailuri, ce sunt vândute apoi celor ce se ocupă de pornografie. Dacă adresa Dvs de email nu apare pe nici un sit, tot nu sunteţi în siguranţă. Completarea de formulare pe internet, adesea condiţie unică pentru a descărca programe gratuite, oferă din nou o portiţă de colectare de adrese de email.
Ei şi? Ce rău pot face imaginile?!
Am văzut vulnerabilitatea navigatorilor la pornografie. Unii ar putea întreba: „Ei şi? Ce rău pot face imaginile? Chiar dacă aş fi dependent, nu se compară cu dependenţa de droguri sau de alcool!” Un drastic răspuns îl dau din nou statisticile: 87% dintre cei care au molestat fete, şi 77% dintre cei ce au molestat băieţi, au recunoscut că sunt mari consumatori de pornografie hard-core. Un prizonier din şase, din Los Angeles – revenim la capitala pornografiei -, este condamnat pentru delicte sexuale, iar crimele cauzate de motivaţii sexuale se află pe locul al doilea după cele datorate drogurilor.
Desigur, aceasta nu implică faptul că orice dependent de pornografie devine răufăcător, şi, ar spune unii, nici că a te uita aşa, din când în când, la un film porno, într-o revistă porno, sau pe un sit porno, ar fi ceva rău… Câte nu vede omul la viaţa lui! Nu? Cu siguranţă vede multe, dar pornografia nu se uită aşa uşor. În clipa în care vezi imagini pornografice, în creier este eliberată o substanţă numită epinefrină. Aceasta produce o adâncă imprimare pe creier a imaginilor vizuale. Imaginile ajung să te urmărească pretutindeni. Atunci când vederea imaginilor este însoţită de auto-stimulare, epinefrina este mai puternică, ducând la o şi mai puternică imprimare a imaginilor, practic pentru zeci de ani!
Nimeni nu se poate considera imun în faţa efectelor degradante ale pornografiei şi ale violenţei sau ferit de daunele cauzate de cei care se lasă influenţaţi de ele. Copiii şi tinerii sunt foarte vulnerabili şi deosebit de expuşi să le cadă victime. Pornografia şi violenţa sadică înjosesc sexualitatea, pervertesc relaţiile umane, aservesc indivizii, mai ales femeile şi copiii, distrug căsătoria şi viaţa familială, inspiră comportamente antisociale şi slăbesc moralitatea societăţii.
Aşadar, este evident că unul dintre efectele pornografiei este păcatul. Participarea voluntară în pregătirea sau în difuzarea acestor producţii nocive trebuie să fie considerată ca un rău moral serios. Apoi, întrucât producerea şi difuzarea acestor produse nu ar putea avea loc dacă nu ar exista o cerere de piaţă, cei care folosesc numitele producţii, nu numai că îşi aduc daune morale lor înşişi, dar contribuie şi la dezvoltarea acestui comerţ nefast. (Pornografia şi violenţa în mijloacele de comunicare: un răspuns pastoral, nr. 10-11)
Acest citat este dintr-un document din 1989 al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale. Două idei le-aş repeta pentru a le sublinia: „nimeni nu se poate considera imun în faţa efectelor degradante ale pornografiei” şi „unul dintre efectele pornografiei este păcatul”. Să vedem ce ne spune şi Catehismul Bisericii Catolice:
Pornografia constă în a scoate actele sexuale, reale sau simulate, din intimitatea partenerilor, pentru a le exhiba în faţa unor terţe persoane, în mod deliberat. Ea ofensează curăţia, pentru că denaturează actul conjugal, dăruirea intimă a soţilor unul către celălalt. Încalcă în mod grav demnitatea celor care se implică în ea (actori, comercianţi, public), pentru că unul devine pentru altul obiectul unei plăceri rudimentare şi al unui profit ilicit. Îi cufundă şi pe unii şi pe alţii în iluzia unei lumi artificiale. Ea constituie o greşeală gravă. Autorităţile civile trebuie să împiedice producerea şi difuzarea materialelor pornografice.
Vedem deci că pornografia nu este deloc un delict mic, ci un păcat, şi încă unul grav, indiferent de cantitatea consumată. Ea nu promovează valori, ci idei precum: a privi viaţa sexuală a altora este ceva OK (voyeurismul); femeile sunt nişte instrumente de obţinut plăceri, şi sunt întotdeauna dispuse să facă sex sau să fie supuse la perversiuni; nu contează cu cine faci sex, contează să trăieşti clipa; ar trebuie să mai încerc şi cu alţi parteneri, poate găsesc unul ca idolul meu pornografic, la fel de bine „dotat” de mama natură; sexul înaintea căsătoriei nu are cum să strice, căci de fapt de rodezi pentru cea care îţi va fi cândva soţie, pentru a o satisface pe deplin; reuşita unei relaţii stă în performanţele sexuale pe care le atingi; ş.a.m.d. Chiar şi dacă cineva rămâne (aparent) fidel statutului său, de căsătorit sau necăsătorit, atunci când priveşte materiale pornografice intră în conflict cu cele spuse de Isus: „Aţi auzit că s-a spus: Să nu comiţi adulter. Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui” (Matei 5,27-28). Pornografia este un act de adulter mental, care conduce la dezintegrarea spirituală a persoanei şi poate conduce la adulter fizic sau orice alt fel de acte sexuale nepermise.
Iar dacă pentru unii cuvântul Sfintei Scripturi şi Magisteriul Bisericii nu mai înseamnă astăzi prea mult, atunci aceştia se pot folosi de numeroasele tratate de specialitate ce vorbesc despre efectele pornografiei. Iată cum vede un medic treptele „evoluţiei” unui utilizator de materiale pornografice: (1) drogarea, unde nevoia de a privi materiale pornografice conduce la pierderea liberului control asupra comportamentului; (2) escaladarea, prin care persoana devine din ce în ce mai nesatisfăcută de comportamentul sexual normal şi se adânceşte într-o pornografie mult mai profundă, de obicei pentru a ajunge la acelaşi nivel de senzaţii şi excitare; (3) insensibilizarea, calea prin care consumatorul nu mai este sensibil moral la şocantele, ilegalele, repulsivele, perversele şi imoralele materiale pornografice, ci le vede ca acceptabile; şi (4) trecerea la faptă, unde fanteziile se transformă în comportament public (dr. Victor Cline, 1996).
Oricât se străduiesc „avangardiştii” societăţii de astăzi să ne convingă că pornografia este un drept, că sexul liber este ceva normal, omul simte în interiorul său când ceva e bine sau nu. Vizitând vreodată vreun prieten, vi s-a întâmplat să găsiţi pe măsuţa din camera de oaspeţi, aranjate frumos ca în holul unei săli de aşteptare, revistele Playboy sau Hustler? Pe etajere aţi văzut cumva înrămate poze cu prietenul Dvs şi cu soţia lui în timpul actelor sexuale? Evident că nu. Dacă vă consideraţi suficient de tare pentru a privi materiale porno, vreţi să spuneţi că atunci când vizitaţi situri de acest gen nu aveţi stresul de a nu fi surprins? Dacă veţi răspunde că nu vă afectează şi sunteţi calm, atunci probabil aţi ajuns în etapa a treia descrisă de dr. Cline… iar după trei, vine patru…
Nu vă panicaţi! Urmaţi săgeţile spre „Ieşire”
Scopul acestui articol nu a fost să vă panicaţi şi să nu mai folosiţi internetul! Am dorit doar să atrag atenţia asupra unor pericole şi să ofer câteva indicii despre profunzimea problemei pornografiei, în special prin internet. În această ultimă parte a articolului vom analiza câteva sfaturi utile pentru cei care doresc să scape de pornografia fie ea nedorită sau dorită. Să începem cu pornografia nedorită.
Primul sfat este să vă menţineţi navigarea doar pe situri sigure. Practic, cine doar citeşte ziarele pe internet, îşi verifică poşta pe Yahoo sau vizitează situri precum ProFamilia, şi nu dă click pe reclamele din pagini, este destul de improbabil să ajungă pe situri porno. Contactul cu pornografia vine atunci când navighezi la întâmplare sau pe situri neştiute, căutând poate ceva anume, şi mai ales când se merge din reclame în reclame. Nu întâmplător activităţile ilegale merg mână în mână cu pornografia: dacă veţi căuta crack-uri pentru programe, veţi da cu siguranţă de reclame la situri porno, care se vor lansa chiar şi fără voia Dvs. Mai mult, vizitarea a astfel de situri este adesea însoţită de instalarea în fundal de programe periculoase (pentru a evita auto-instalările vedeţi opţiunile din Control Panel – Internet Options – Security). Aveţi apoi grijă ce descărcaţi pe calculator, sau mai bine spus de unde: folosiţi din nou surse sigure, recomandate (de exemplu SnapFiles.com, favoritul meu). Aceeaşi atenţie şi la emailuri. Dacă subject-ul sugerează conţinut pornografic nu le deschideţi şi nici nu încercaţi să urmaţi instrucţiunile de dezabonare, dacă sunt: ele vor indica de fapt autorului emailului pornografic că adresa Dvs este corectă, şi deci vă poate trimite în continuare. Cel mai bine este să le ştergeţi, şi eventual să vă setaţi un filtru pentru emailurile cu acel subject.
În caz că problema accesului nedorit la pornografie nu vă vizează pe Dvs, ci pe copii, există din nou câteva sfaturi utile. De exemplu, instalarea pe calculatorul de pe care se face navigarea pe internet a unui program de control: pe situl ProFamilia găsiţi recomandat programul gratuit ParentalFilter, dar există şi altele. Iar dacă doriţi să fiţi şi mai sigur că fiii Dvs nu cad în plasa tentaţiei pornografiei, atunci amplasaţi calculatorul într-o cameră prin care se trece des; în nici un caz nu lăsaţi calculatorul în camera copilului.
Ce facem însă pentru a scăpa de pornografia dorită? Mai ales când se ajunge la dependenţă, răspunsul invariabil este: consultă un specialist în această problemă, în speţă un psihiatru. Cel mai probabil veţi spune însă că nu e cazul Dvs, iar eu îmi voi permite să glumesc: nu uitaţi că şi negaţia este un semn al dependenţei. Iată în continuare o sinteză a sfaturilor ce se dau în astfel de cazuri unei persoane afectate de pornografie. Primul este distrugerea tuturor formele de pornografie, însemnând reviste, fotografii, casete video. Dar în cazul internetului? Ar putea fi locul în care îşi ţine adresele siturilor porno – adress book -, dar, din experienţa unor astfel de dependenţi, măsura nu este de ajuns (adresele pot fi uşor de memorat şi greu de uitat), şi atunci se recomandă punerea unei iconiţe religioase (de exemplu a Preasfintei Fecioare) lângă monitor, dacă se poate chiar pe rama monitorului. Desigur, iconiţa în sine nu va avea un efect miraculos! Dar îl poate ajuta să se întoarcă la rugăciune ori de câte ori apar tentaţiile, cerând harul curăţiei. (Nu trageţi vă rog de aici concluzia că toţi cei care au o iconiţă lângă sau pe monitor sunt dependenţi de pornografie!)
Este nevoie de rugăciune nu doar în faţa monitorului. Cel care are probleme cu pornografia trebuie să se aştepte la un drum lung de rugăciune, de cerere de haruri, de hrănire cu Sacramentele. Pe cât de uşor este să ajungi voit la pornografie – cu doar un click! – pe atât de greu este să scapi de ea. Am vorbit mai sus că epinefrina poate duce la imprimarea imaginilor pentru zeci de ani. Fiţi siguri că există cale înapoi, dar nimeni să nu creadă că această cale este uşoară şi rapidă. Din nou, din experienţa celor care au fost dependenţi de pornografie, sau au lucrat cu astfel de persoane: pentru a scăpa de imaginile imprimate în memorie, trebuie să le înlocuieşti cu ceva. Pentru mulţi, s-a dovedit de foarte mare ajutor memorarea de citate din Sfânta Scriptură, în fiecare dimineaţă şi seară. Aceasta i-a ajutat să-şi „cureţe” în profunzime creierul. Mai sunt şi alţi factori decisivi: îndrumarea spirituală în această problemă de către un preot; cererea sprijinului în rugăciune din partea familiei şi a comunităţii; împărtăşirea problemei cu un prieten, care să poată fi sunat oricând ispita dă târcoale. Tratamentul nu se poate face de unul singur.
Britney Spears şi nesimţirea mea
Acum multe luni, vedeta pop Britney Spears se săruta pe buze cu mai veterana vedetă Madonna. Gestul m-a oripilat. Când l-a repetat după câteva luni, pe o altă scenă, anunţul auzit la ştiri m-a lăsat rece. Şi m-am mirat: de ce acum nu mai eram oripilat de acest obscen gest public? Pentru că deja eram obişnuit. M-a trecut un fior gândindu-mă că de fapt mă pervertisem: ceva rău îmi era indiferent acum. Mi-am amintit de bunica mea, care şi astăzi când la televizor, într-un film, se sugerează o scenă de dragoste (dragoste?), pune capul în pământ, în timp ce noi, ceilalţi adulţi din familie, ne uităm, căci suntem mai „versaţi”. Am ajuns să îmi fie jenă să mă uit la o tarabă după o revistă (de informatică, după cum mi-e gustul), pentru ca nu cumva să creadă cineva că mă uit la coperţile prea dezbrăcate şi foarte adesea vulgare. Iar acum câteva săptămâni, intrând într-o librărie, am sesizat un individ ce stătea fix într-un loc, cu o carte în mână. După ce traversasem de mai multe ori rafturile, el era tot acolo, iar când am trecut prin spatele lui am şi înţeles de ce: studia pagină cu pagină o carte – cu poze color, desigur – despre poziţiile sexuale.
Vulgaritatea, perversiunile, sexul scos din intimitate şi expus tuturor, ne subminează pe noi şi societatea. Nu sunt un puritanist, dar sunt tatăl a doi copii, şi nu pot să nu mă îngrozesc gândindu-mă cu ce ochelari de cal va trebui să îmi conduc copiii prin viaţă, pentru a-i feri să vadă tot ce vedem noi, sau cum trebuie să îi formez pentru ca toate acestea să nu fie o problemă pentru ei. Ce avem de făcut noi toţi? Poate că ar trebui să recitim într-o manieră modernă pasajul din Matei (5,29-30): „Dacă ochiul tău drept [sau monitorul, sau televizorul] te duce la păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale [sau un obiect din casă], decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul. Şi dacă mâna dreaptă te duce la păcat [cu un click pe situri pornografice], tai-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă.”
Bibliografie:
12 Steps To Freedom From Pornography, de Steve Wood,
http://www.catholicculture.org/docs/doc_view.cfm?recnum=4167
Addiction to Pornography, de pr. William Saunders,
http://www.catholicexchange.com/vm/archives.asp?vm_id=6&aut=146
Catehismul Bisericii Catolice, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 1993
Online Pornography Statics, http://www.dinternet.org/statistics/
Pornografia şi violenţa în mijloacele de comunicare: un răspuns pastoral,
http://www.catholica.ro/documente/index3.asp?id=188
Pornography Statistics 2003, http://www.familysafemedia.com/pornography_statistics.html
Tricks Pornographers Play, de Jerry Ropelato, http://www.internetfilterreview.com/tricks-pornographers-play.html