O ştire de ultimă oră: Papa este catolic!

Print Friendly, PDF & Email

Autor: John Hayward
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: HumanEvents.com, 13 ianuarie 2014

Papa Francisc

Papa Francisc

Mass-media, care s-a străduit din greu să îl prezinte pe Papa Francisc, Omul Anului, ca fiind tipul de Suveran Pontif de stânga, a fost şocată să afle că Papa chiar este catolic şi ca atare nu aprobă avortul. De fapt, el merge mai departe şi chiar critică avortul, considerându-l emblematic pentru „cultura risipei” potrivit căreia viaţa omului este un bun de care ne putem uşor lipsi. Această atitudine i-a adus Papei un articol ridicol, ignorant şi părtinitor de la agenţia Reuters, cu titlul: „Papa, după criticile conservatorilor, numeşte acum avortul «oribil»”.

O, Doamne, după ce conservatorii au fost agresaţi de Papă, acum chiar el, el însuşi spune că avortul este un lucru greşit! Şi când ne gândim că nu mai era mult: poate cu încă o singură declaraţie anticapitalistă i-ai fi adus un fabulos premiu din partea aripii de stânga, cum ar fi acela de columnist permanent la „New York Times„, sau de profesor la o universitate de prestigiu, sau chiar un loc în consiliul economic al lui Barack Obama!

Cu tot respectul, recunosc că nici eu nu sunt întotdeauna de acord cu ceea ce spune Sfântul Părinte despre capitalism, dar mă gândeam în acelaşi timp că liberalii exagerau mult interpretând în favoarea lor cuvintele sale. Acum ei încearcă să treacă cu vederea ceea ce a afirmat tot timpul despre avort şi respingând afirmaţiile sale – şi continuitatea cu învăţătura dintotdeauna respectată a Bisericii – consideră afirmaţiile sale nici mai mult, nici mai puţin, decât o concesie făcuta conservatorilor! Atitudinea pro-avort a presei exprimă convingerea că avortul la cerere este în fond marca moralităţii de cea mai înaltă factură; avortul ar fi un drept sacru, pe care nici un om de bună credinţă nu îl poate nega. După ce s-au străduit atât de mult să îl prezinte pe Papa Francisc ca pe omul mult aşteptat, nu se poate să fi fost serios când a spus despre avort că „este oribil”… nu?

Reuters consideră că afirmaţiile Papei din discursul despre „starea lumii”, susţinut luni în faţa ambasadorilor lumii pe lângă Sfântul Scaun, sunt „cele mai dure cuvinte de până acum referitoare la avort”.

„Este îngrozitor chiar şi numai să ne gândim că exista copii, victime ale avortului, care nu vor vedea niciodată lumina zilei”, a spus Pontiful în paragraful referitor la drepturile internaţionale ale copilului. Avortul, a continuat el, „face parte din ‘cultura risipei’ care se desfăşoară în multe părţi ale lumii. Din nefericire, ceea ce se aruncă nu este numai mâncarea şi obiectele de care ne putem lipsi, ci înseşi fiinţele omeneşti, care sunt respinse ca nefiind necesare. De la alegerea sa, în martie anul trecut, Papa, deşi nu a sugerat niciodată că ar avea intenţia să schimbe poziţia Bisericii în privinţa avortului, nici nu a discutat subiectul atât de ferm şi în repetate rânduri cum au făcut-o predecesorii lui, Papa Benedict al XVI-lea şi Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea.

Şi mai există încă un aspect: deoarece Papa Francisc nu a vorbit atât de insistent despre avort ca predecesorii săi – deşi nu este papă de prea mult timp – unii considerau că neapărat trebuie să aibă gândurile lui secrete despre poziţia Bisericii! Altfel spus, înţelegerea inerentă în privinţa poziţiei pro-avort este că fiecare personaj important care nu se declară cu ardoare pro-life în mod repetat… probabil că nici nu este pro-life. Ca şi cum iubirea şi respectul pentru viaţa nenăscută este ca un abonament la o revistă: trebuie mereu reînnoit, fiindcă altfel, mass-media consideră că a expirat.

Associated Press remarca într-un articol faptul că Papa Francisc a subliniat că „nu putem rămâne indiferenţi la cei care suferă de foame, în special copiii, când ne gândim cât de multă mâncare se aruncă zilnic în diferite ţări ale lumii” – şi acesta este un alt aspect al denunţatei „culturi a risipei”.

În remarci care au fost mai puţin diplomatice şi mai mult o reflecţie a propriilor priorităţi, Papa Francisc a cerut ca bătrânii să fie trataţi cu respectul datorat înţelepciunii lor, iar copiii să fie apăraţi de exploatare, sclavie şi foame. I-a deplânge pe cei care mor încercând să găsească în altă parte o viaţă mai bună, pentru ei şi pentru familiile lor, referindu-se la migranţii din propria Americă Latină care încearcă să intre în SUA şi la africanii care încearcă să ajungă în Europa.

I-a îndemnat în special pe italieni „să reînnoiască implicarea lor atât de preţioasă” în acordarea ajutorului şi solidarităţii umane faţă de migranţi, aluzie la dezbaterea actuală din Italia privind politica restrictivă vizavi de imigrări. În fiecare an, mii de oameni încearcă traversări riscante ale Mediteranei, în vase inadecvate, ca să ajungă pe ţărmurile Italiei şi sute dintre ei îşi găsesc moartea. Anul trecut, Papa Francisc a vizitat insula Lampedusa, destinaţie preferată pentru operaţiunile de contrabandă, unde peste 360 de persoane au decedat în urma naufragiului unui singur vas, la 3 octombrie.

Din Siria în Mali, din Coreea de Nord în Sudanul de Sud, Papa Francisc a chemat comunitatea internaţională să se străduiască mai mult pentru a pune capăt conflictelor şi să aibă grijă de cei care sunt mai vulnerabili. De asemenea, a deplâns persecuţiile la care sunt supuşi creştinii în Orientul Mijlociu şi care îi obligă să migreze din zonele de conflict ca Nigeria şi Mali, precum şi lipsa libertăţii religioase pentru creştini într-o serie de zone din Asia. „Nu trebuie niciodată să încetăm să facem binele, chiar şi atunci când acest lucru este dificil şi solicitant, sau avem de îndurat intoleranţa şi persecuţia”, a subliniat el.

Migranţii ar fi mai bine ajutaţi dacă nu ar trebui să plece ca să scape de sărăcie şi violenţă. Nici o politică privind imigraţia, a nici unui stat, nu poate schimba realitatea. De fapt, oferind guvernelor deficitare o supapă de siguranţă ca să scape de populaţia nefericită, nu înseamnă decât să detensionezi o presiune care altfel ar fi putut duce la îmbunătăţiri substanţiale la nivel local. Cu inima îndurerată, trebui să îi Papei că, în ceea ce priveşte „comunitatea internaţională”, aceasta nu are puterea să pună capăt conflictelor despre care vorbeşte, dar este întotdeauna bine să cerem caritate maximă compasiune faţă de victime.

Cât de mult rău ar putea fi îndepărtat dacă guvernele lumii ar fi mai puţin insensibile şi arogante, înclinate să considere viaţa omului ca o problemă oarecare, ce trebuie rezolvată într-un fel, şi nu ca pe un dar care trebuie îndrăgit şi îngrijit… Calculul pe care îl fac extremiştii avortului acesta este: nu are nici o valoare viaţa căreia i se pune capăt. Militanţii radicali pro-avort nu admit că ceea ce se află în sânul matern are potenţa să ajungă o viaţă umană independentă, care de aceea merită respectul absolut din punct de vedere moral şi legal. Această filosofie nu numai că este lipsită de orice sentiment uman, dar este şi plină de dispreţ. Nimeni nu ar trebui să se mire că Papa sugerează umilinţa în faţa frumuseţii vieţii.

Sigur că majoritatea activiştilor pro-life sunt de neclintit: ei consideră că, din momentul concepţiei, copilul este o viaţă omenească; Biserica Catolică are o poziţie fermă în această privinţă. Nimeni nu poate nega faptul că rezultatul naşterii este o fiinţă omenească. Simţul responsabilităţii privind momentul începerii vieţii s-a pierdut în cultura care promovează şi acceptă avortul. Copilul este o problemă şi nu contează circumstanţele care determină apariţia sarcinii – ce trebuie făcut, cică, este să ştergem complet orice principii, astfel încât decizia de a pune capăt sarcinii să fie complet neutră, ba chiar nobilă. Şi cât de des auzim susţinătorii avortului spunând că este o cruzime să aduci un copil în această lume îngrozitoare – o cruzime nu numai pentru copil, ci şi pentru planeta noastră muribundă din cauza „infestării” sale cu oameni!

Papa Francisc afirmă că respectul şi iubirea pentru viaţă nu pot fi condiţionate. Iubirea care tinde să urmeze modelul divin nu poate fi porţionată în doze mici şi nici îndepărtată sau evitată atunci când ne costă sau nu ne convine. Acesta este mesajul ferm al Papei Francisc, dar cei care îl consideră nou sau neobişnuit, înseamnă că nu i-au dat atenţie până acum. Cine nu înţelege de ce Papa Francisc l-a făcut public acum, cu mai puţin de două săptămâni înainte de aniversarea Roe vs. Wade înseamnă că nu s-a mai uitat demult în calendar. Iar cei care nu înţeleg ce are de-a face persecuţia creştinilor cu exercitarea lipsită de conştiinţă umană, crudă şi arogantă a puterii, ar trebui să studieze istoria, măcar din când în când.

Posted in Biserică and tagged , .

One Comment

  1. Ma bucura foarte mult acest material aparut astazi. Cred ca Sf. pr. Papa Francisc a avut intotdeauna aceasta parere despre avort, pentru ca un catolic, mai ales o persoana consacrata, nici nu poata sa faca nici un fel de concesii in privinta vietii daruite de Creator.
    Cei care au facut speculatii de alta natura s-au inselat amarnic. Papa Francisc a asteptat doar momentul potrivit.
    Sa dea bunul Dumnezeu ca intreaga omenire sa realizeze cat de fara margini este Bunatatea Divina care ne ofera cu atata generozitate acest miraculos dar al vietii. Asa sa fie!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *