Istoria sentinţei „Roe vs Wade” ce a legalizat avortul în SUA

Autor: Virginia Lalli
Traducere: pr. Adrian Măgdici OFMConv
Sursa: Pontifex.Roma.it

Acum 40 de ani, la 22 ianuarie 1973, prin sentinţa „Roe vs Wade”, Curtea Supremă a SUA a declarat neconstituţională legea texană ce interzicea avortul. Din sentinţă reieşea că cea mai mare parte dintre legile împotriva avortului din SUA încălcau dreptul la viaţă privată garantat de cel de-al paisprezecelea Amendament al Constituţiei. Această decizie a răsturnat toate legile statale şi federale ce interziceau sau restrângeau posibilitatea de a avorta la împrejurări bine determinate. Curtea a stabilit astfel posibilitatea de a avorta în timpul primului trimestru de sarcină (termen ce a fost stabilit în mod convenţional) pentru orice motiv şi, în caz de pericol pentru sănătatea femeii, chiar şi dincolo de această limită.

Cazul, dus în faţa Curţii Supreme, avea de-a face cu situaţia numitei Norma McCorvey, care era însărcinată cu cea de-a treia fiică. Deoarece provenea dintr-o familie cu probleme, Norma nu a putut să termine şcoala elementară, petrecându-şi cea mai mare parte a adolescenţei într-o casă de corecţie texană; făcea abuz de alcool şi droguri şi întreţinea relaţii sexuale dezordonate cu parteneri de ambele sexe. La 16 ani s-a căsătorit cu un bărbat violent de la care a avut două fiice pe care le-a încredinţat spre adopţie. Ajunsă la cea de-a treia sarcină, în 1969, Norma, căutând ajutor, a intrat în contact cu două tinere avocate din Dallas, Sarah Weddington şi Linda Coffee, care au prezentat cazul său în tribunal, ajungând să creeze un precedent ce va deschide calea spre liberalizarea avortului în SUA: pentru a obţine câştig de cauză, avocata Weddington nu a ezitat să susţină că „Jane Roe” (acesta a fost pseudonimul legal al clientei) a rămas gravidă ca urmare a unui viol în grup.

Pe data de 22 ianuarie 1973 a fost emisă istorica sentinţă „Roe vs Wade” (Henry Wade era numele procurorului districtual din Dallas), ce a deschis calea pentru cele circa 50 de milioane de avorturi realizate în SUA din acel moment până în zilele noastre. Între timp, Norma McCorvey a dat naştere celei de-a treia fiice, pe care a dat-o ca să fie înfiată, în timp ce viaţa sa a continuat ca şi mai înainte, în alcool, fără un loc de muncă fix şi într-o relaţie cu o lesbiană. În 1989, Norma a fost găsită de o altă avocată, Gloria Allred, care a readus-o în atenţia publică, determinând-o să sprijine mişcările pro-avort. A ţinut un discurs la Capitol Hill în faţa a mii de persoane şi a călătorit în lung şi-n lat în SUA pentru a promova drepturile femeilor la sănătate reproductivă.

Norma mai târziu avea să declare: „Reţeaua de televiziune NBC făcuse chiar un mini-serial despre istoria mea. Sarah Weddington a obţinut un contract de consultant, însă eu nu am văzut nici măcar un cent”. Ani şi ani de zile McCorvey a trăit cu puţini bani până ce i-a fost dată posibilitatea de a deschide o clinică de avorturi cu numele de „Jane Roe”. „Am acceptat în schimbul a şase dolari pe oră şi am devenit secretara ce se ocupa de toate: stabileam vizite, le spuneam clientelor că nu era vorba de un copil, ci doar de o menstruaţie greşită”. „Deseori minţeam în ceea ce priveşte durata sarcinii, căci dacă se depăşeau zece săptămâni pacientele trebuiau să plătească dublu. Se făceau avorturi chiar şi în cel de-al doilea trimestru de sarcină. Într-o zi, o tânără a ridicat capul, a văzut picioruşul copilului şi s-a pus pe urlat. A trebuit să-i spun că nu văzuse bine; însă în timp ce îmi plătea, m-a fixat cu ochii înroşiţi spunându-mi: ‘Ştiţi destul de bine ce am văzut. Îmi spuseserăţi că nu era un copil'”.

„Munca la clinică începuse să mă oprime din ce în ce mai mult psihologic. Când mergeam la lada frigorifică şi vedeam bucăţile, picioarele şi capetele feţilor îngrămădiţi câte patru ori în cinci într-un recipient, mă întorceam acasă şi mă îmbătam”. În 1993, la sărbătorirea a douăzeci de ani de la sentinţa Roe vs Wade, ce s-a ţinut la Casa Albă, Norma nici măcar nu a fost invitată. Activiştilor pro-avort le era de ajuns doar un nume, cel de Jane Roe. În 1994 a apărut biografia „Eu sunt Roe, viaţa mea, Roe vs Wade şi libertatea de a alege„. Chiar în timpul unei prezentări a cărţii a avut loc prima întâlnire cu activistul pro-life „Flip” Benham, pastor metodist, care în acea împrejurare a acuzat-o pe Norma McCovery că este „responsabilă de moartea a mai bine de 33 de milioane de copii (cei ucişi din momentul pronunţării sentinţei până în acel moment) şi că profanează sângele lor prin vânzarea cărţii”.

Între timp în clinică au început să se întâmple lucruri misterioase. „Colegii mei au început să audă gălăgia copiilor ce alergau de-a lungul holului. Într-o dimineaţă am auzit râsul unui copil. L-am căutat, dar nu l-am găsit. Mi-am înălţat ochii spre cer şi am spus: ‘Bine, bine, Doamne, nu ştiu ce faci Tu acolo sus, însă sper să se termine. Că nu e deloc de râs'”. „Rugăciunea mea spontană m-a mirat, aşa cum mă mirase râsul copilului. Nu vorbisem niciodată cu Dumnezeu. Nu avusesem nici un motiv să vorbesc cu El. De fapt îmi era într-un fel duşman. Aşadar, de ce-i vorbeam acum?” „M-am întors acasă şi mi-am petrecut restul zilei şezând. Când consoarta mea s-a întors acasă, m-a întrebat: „Te simţi bine?” I-am răspuns: „Sunt bine. Cred că îmi pierd minţile, dar sunt bine”.

În martie 1995, reverendul Philip Bentham a transferat locaţia organizaţiei sale anti-avort, denumită „Operation Rescue”, într-o clădire adiacentă clinicii Normei, iar aceasta a fost frapată de seninătatea şi de implicare activiştilor pro-life în promovarea principiilor creştine. Povesteşte Norma: „Mărşăluiau în faţa ferestrelor mele cu lozinci precum: ‘Avortul este holocaustul american’, ‘Copilul nu este o alegere a ta'”.

S-a întâmplat ca Norma să se împrietenească cu Ronda Mackey, care lucra pentru „Operation Rescue”; se aflau pe fronturi opuse, însă au devenit prietene. Ronda avea o fiică, Emily, de şapte ani. „Am invitat-o să se joace în biroul meu, la clinică. Ea mi-a cerut să merg cu ei în biserică”. Credinţa copilei i-a deschis inima. Odată cu trecerea timpului, Norma a început să ia în serios chestiunea avortului, în special când Ronda i-a destăinuit că fusese pe cale să o avorteze pe Emily. Ronda fusese tentată să avorteze, în special din cauza presiunilor familiei, însă amintirile emoţiilor traumatice prin care trecuse o prietenă de liceu ce avortase au determinat-o pe Ronda să o lase în viaţă pe Emily.

„La puţin timp după aceea, în timp ce mergeam împreună cu Ronda, am văzut că purta o lozincă: ‘AVORTUL opreşte o inimă care bate’, însoţită de desenul unei inimi roşii, pline de viaţă. Deodată, în acel desen, am văzut inima lui Emily, şi mi-am dat seama că ‘legea mea’ ar fi putut să blocheze inima lui Emily”. „Această experienţă m-a schimbat cu totul. Avortul nu mai era un ‘drept abstract’. Acum avea un chip, acela al unei copile ce se numea Emily. Şi cu o credinţă de copilă, Emily continua să-mi ceară să merg cu ea în biserică. În sfârşit, am spus da, căci simţeam o neaşteptată dorinţă da a-l avea pe Dumnezeu în viaţa mea”.

„Pastorul Morris Sheats a încheiat predica sa cu o invitaţie evanghelică inspirată din versetul de la Ioan 3,16, întrebând: ‘Este vreunul printre voi obosit să trăiască într-o viaţă de păcat?’. Cum aş fi putut să spun nu? De ani de zile eram obosită, însă era singura cale pe care o cunoşteam. Am ridicat mâna. Când am ajuns la pastorul Sheats, l-am văzut pe Isus în faţa ochilor. M-a făcut să mă simt atât de îndurerată pentru toate păcatele mele, în mod special pentru rolul pe care-l jucasem în legalizarea avortului. Continuam să repet: ‘Doresc doar să anulez tot răul pe care l-am săvârşit în această lume’. A trebuit să înfrunt crunta realitate. Avortul nu este doar ‘ceva ce apare în urma conceperii, ci reprezintă uciderea copiilor în sânul mamei’. Nu se poate interveni nici în primul, nici în al doilea ori al treilea trimestru. Avortul – în orice moment – este greşit. A fost dureros de evident”.

Norma McCorvey a înţeles că a greşit totul şi a decis să îşi schimbe viaţa, abandonând viciile şi convertind-se la religia creştină printr-o ceremonie baptismală celebrată de reverendul Philip Bentham într-o piscină, în faţa camerelor de filmat, pe data de 8 august 1995 (calea Normei spre adevăr va cunoaşte, după câţiva ani, o altă întorsătură, prin abandonarea metodismului şi intrarea în Biserica Catolică). În 1998 a apărut o nouă carte scrisă de Norma: „Won by Love” („Cucerită de Iubire”), pe frontispiciul căreia se poate citi: „Această carte este dedicată tuturor copiilor care au fost dezmembraţi prin avort. Vă cer iertare pentru că nu mai sunteţi aici, ci în Paradis cu Tatăl. Şi tuturor femeilor cărora, din cauza avortului, viaţa le-a fost schimbată. Harul divin poate vindeca inima voastră, astfel încât şi voi să puteţi fi cucerite de iubire”. „Eu sunt 100% a lui Isus şi 100% pro-life. Nicio excepţie, niciun compromis”.

Norma McCorvey actualmente are şaizeci de ani şi este una dintre cele mai înflăcărate militante anti-avort din SUA. A fost arestată de mai multe ori în cursul manifestaţiilor împotriva politicilor pro-avort. În 2004, prin recursul Roe vs Hill, Norma McCorvey a reconsiderat sentinţa Roe vs Wade şi a cerut schimbarea acesteia pe baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale în ceea ce priveşte consecinţele psihice şi fizice provocate de avort, prezentând circa o mie de declaraţii sub jurământ ale femeilor care avortaseră şi care au susţinut că au suferit diferite daune. De asemenea, a cerut să se ia în considerare faptul că ştiinţa şi medicina prenatală au descoperit că copilul dezvoltă sensibilitate la stimulii externi şi la durere mult mai înainte decât se credea în 1973.

Recursul a fost respins, deoarece s-a motivat că după treizeci de ani procesul nu mai putea fi reluat. „Trebuie să recunosc – a declarat Norma – că în 1973 am minţit, declarând că am rămas gravidă după ce am fost violată de un grup. Sarah Weddington a construit o bună parte din moţiune ştiind că americanii vor fi de acord cu întreruperea sarcinii unei femei violate. Însă nu era adevărat. Legea care a ucis milioane de vieţi a fost adoptată datorită unei minciuni”.

material preluat de pe BioeticaleDotCom