Autor: Radu Capan
Sursa: Cateheza.ro
Sf. Mir
În parohia greco-catolică cu hramul „Coborârea Spiritului Sfânt”, din Cluj-Napoca, Liturghia copiilor este precedată începând din toamna anului 2010 (până probabil la jumătatea anului 2011) de prezentări de 5 minute dedicate Sacramentelor. Textele şi prezentările sunt incluse mai jos, iar la sfârşitul materialului găsiţi legăturile pentru a le descărca (fişiere Word şi PowerPoint). Punctul de plecare este Catehismul Bisericii Catolice şi diverse cărţi. Materialul a fost verificat de pr. Florin Casian Bozântan, consilier teologic în Eparhia de Cluj-Gherla. Serialul apare publicat duminică de duminică pe situl Cateheza.ro.
Sacramente: Mirul (I)
În cei trei ani de misiune publică, Isus Cristos le-a promis în repetate rânduri Apostolilor pe Spiritul Sfânt, care „vă va învăţa ce trebuie să spuneţi” (Luca 12,11-12) şi care „va fi cu voi pentru totdeauna” (Ioan 14,16). Înainte de Înălţarea la Cer le-a subliniat încă o dată că primirea Spiritului Sfânt le va da o forţă specială (Fapte 1,8). Toate acestea s-au adeverit la Rusalii, când Spiritul Sfânt a coborât asupra Apostolilor care se ascundeau în cenacol. A fost momentul de naştere al Bisericii, impulsul care a făcut ca aceasta să se răspândească pe tot pământul, mulţumită discipolilor transformaţi de limbile de foc în misionari curajoşi, gata să îşi dea viaţa pentru Isus.
Răspunzând misiunii de a boteza toate neamurile, Biserica a însoţit mereu Botezul cu primirea darului Spiritului Sfânt. Găsim în Noul Testament episoade în care Apostolii, prin impunerea mâinilor, au repetat – într-un fel – Rusaliile asupra noilor botezaţi. Mai apoi, primirea Spiritului Sfânt a început să fie simbolizată prin ungerea cu mir, un ulei de măslin amestecat cu mirodenii şi sfinţit de Episcop în Joia Mare. În Biserica din Apus această miruire o poate face doar Episcopul, ceea ce a dus la întârzierea primirii mirului până la vârsta priceperii. În schimb în Bisericile Răsăritene miruirea o poate face şi preotul, dar doar cu mirul sfinţit de Episcop, astfel că cele trei sacramente ale iniţierii creştine, Botezul, Mirul şi Euharistia, se primesc deodată.
În tradiţia bizantină, ungerea cu Sfântul Mir se face astfel: la frunte, nas, gură şi urechi, pentru sfinţirea simţurilor; pe piept şi pe spate, pentru sfinţirea inimii şi voinţei; la mâini şi la picioare, pentru sfinţirea faptelor şi a căilor creştinului. Cât priveşte formula folosită, la fiecare ungere preotul spune „Pecetea darului Spiritului Sfânt” (după 2Corinteni 1,21-22). Cât de specială este această miruire ne explică Sfântul Chiril din Ierusalim: „Precum pâinea euharistică după invocarea Spiritului Sfânt nu mai este pâine comună, ci Trupul lui Cristos, aşa şi acest sfânt ulei, după invocare nu mai este ulei simplu, ci tezaurul darurilor lui Cristos şi ale Spiritului Sfânt. […] Şi pe când trupul se unge cu uleiul văzut, sufletul se sfinţeşte cu Spiritul Sfânt şi de viaţă făcător.”
Rugăciune
Numele de creştini vine de la christos, care în greacă înseamnă cel uns. Ungerea noastră prin Sacramentului Mirului, asemenea ungerilor din Vechiul Testament, dar şi ungerilor de regi consemnate în istorie, este semnul unei consacrări speciale. Îi cerem Spiritului Sfânt să ne lumineze pentru a înţelege ce presupune această consacrare, şi anume implicarea noastră în planul lui Dumnezeu, a fiecăruia după chemarea sa. Ne rugăm ca să experimentăm şi noi, asemenea Apostolilor de Rusalii, trecerea de la teamă la curaj în răspândirea Veştii Bune şi în mărturia personală. Prin pecetea Spiritului Sfânt primită prin Sacramentul Mirului s-a consfinţit apartenenţa noastră totală la Cristos. Lui dorim să îi slujim cu toată fiinţa noastră şi cu toate energiile noastre.
Sacramente: Mirul (II)
Sacramentul Mirului este acordat copiilor în Bisericile de tradiţie răsăriteană imediat după Botez. În Biserica apuseană însă, aşa după cum am văzut în prezentarea anterioară, primirea este amânată până la vârsta priceperii. Candidatul la Mir trebuie să fi fost deja botezat, dar nemiruit, dat fiind că nici acest Sacrament nu se poate repeta. Legat de roade, Biserica ne învaţă că Mirul întăreşte calitatea noastră de fii adoptivi ai lui Dumnezeu; ne uneşte mai strâns cu Isus; sporeşte în noi darurile Spiritului Sfânt; ne leagă mai strâns de Biserică; ne dăruieşte o putere specială a Spiritului Sfânt, pentru a răspândi şi apăra credinţa prin cuvânt şi faptă.
Darurile Spiritului Sfânt – primite la Botez şi întărite prin Mir – sunt: înţelepciunea; înţelegerea; sfatul; tăria; ştiinţa; evlavia; frica de Dumnezeu. Înţelepciunea ne ajută să ne orientăm viaţa şi acţiunile după voinţa lui Dumnezeu. De asemenea ne ajută să vedem şi să înţelegem tot ce ni se întâmplă – bucurii şi tristeţi, plăceri şi dureri, succese şi eşecuri – din perspectiva lui Dumnezeu. Înţelegerea ne permite să cunoaştem cu mai mare claritate misterele credinţei, să înţelegem Sfânta Scriptură, să vedem mâna lui Dumnezeu lucrând în viaţa noastră, să înţelegem realităţile spirituale care se află dincolo de aparenţe. Darul sfatului ne deschide faţă de sfatul lui Dumnezeu referitor la acţiunile noastre. Acest dar ne ajută deci să discernem care sunt acţiunile bune, ce trebuie făcute, şi care sunt acţiunile rele, ce trebuie evitate.
Tăria ne dă forţa să depăşim dificultăţile şi să îndurăm suferinţele cu răbdare şi bucurie. De asemenea ne ajută să trăim eroic virtuţile şi să depăşim lipsa de entuziasm în slujirea lui Dumnezeu. Darul ştiinţei ne permite să raţionăm corect vizavi de adevărurile de credinţă, dând o iluminare deosebită minţii şi un simţ special pentru a discerne ce contrazice şi ce nu credinţa. Darul evlaviei ajută credinciosul să arate veneraţie faţă de Dumnezeu ca Tată iubitor, şi să îi respecte pe ceilalţi pentru că sunt şi ei copii ai lui Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu ne ajută să ne conştientizăm statutul de făptură creată şi dependenţa noastră faţă de El, dorindu-ne ca niciodată să nu fim despărţiţi de acest Dumnezeu iubitor. Este o frică plină de veneraţie, care ne apropie de voinţa Domnului şi ne ajută să evităm păcatul şi ataşarea de lucrurile create din iubire pentru El.
Rugăciune
Aceste daruri ale Spiritului Sfânt le găsim notate în Cartea lui Isaia (11,2-3). Sfântul Toma de Aquino, care a scris despre ele în Summa Theologica, spune că primele patru, adică înţelepciunea, înţelegerea, ştiinţa şi sfatul, ne îndreaptă mintea spre Dumnezeu, în timp ce celelalte trei, adică tăria, evlavia şi frica de Dumnezeu, îndreaptă voinţa noastră spre El. În fine, să mai notăm că în Biblie sunt menţionate şi douăsprezece roade ale Spiritului Sfânt, şi anume: iubirea, veselia, pacea, stăruinţa, îndelungă-răbdarea, bunătatea, blândeţea, facerea de bine, fidelitatea, modestia, înfrânarea şi curăţia. Să îi cerem Spiritului Sfânt cele şapte daruri, cu care colaborând să aducem cât mai multe astfel de roade în vieţile noastre.
Dacă doriţi, puteţi descărca toate materialele folosite mai sus: