Autor: Zenit
Traducere: Radu Capan
Sursa: Zenit.org (adaptare), ianuarie 2006

Siturile devin atat de multe
ca este greu sa le mai numeri.
Un alt sit, www.siticattolici.it, are în baza sa de date peste 10.000 situri catolice din Italia. Aproximativ un sfert aparţin parohiilor; alte 2.067 aparţin unor grupuri private şi organizaţii. Ordinele călugăreşti şi institutele misionare au 1.222 de situri; cele asociate în mod oficial unor structuri ecleziale sau activităţi pastorale ajung la 629. Apoi, în ordine descrescătoare mai sunt: pagini personale de natură catolică – 589; universităţi şi centre culturale – 403; şi situri media – 353. De notat că 1.400 de situri disponibile acum doi ani, astăzi nu mai există. Per ansamblu însă, rata creşterii este mare, aproximativ 25% în doi ani. O creştere mai mare o înregistrează siturile dedicate muzicii – 33,6%; posturilor radio şi tv – 32,8%; şi artei religioase – 31,5%.
În Statele Unite ale Americii se înregistrează de asemenea o înflorire a siturilor religioase. Jonathan Last, editor al „Weekly Standard”, a oferit o analiză a situaţiei în numărul din decembrie al publicaţiei „First Things”. În articolul „Dumnezeu pe internet”, Last citează un sondaj din 2004 care afirma că 64% dintre navigatorii pe web – adică 82 de milioane de oameni – declară că folosesc internetul pentru scopuri religioase. Dintre aceştia, 32% au afirmat că folosesc internetul pentru a fi la curent cu ştirile; 17% în căutarea unor lăcaşuri de cult; iar 11% pentru descărcarea de muzică religioasă.

Poti avea rapid propriul blog
de ex de la www.blogger.com.
Last mai scria că aproape fiecare Biserică din America îşi are propriul sit. Bisericile protestante au de regulă situri mai avansate în comparaţie cu catolicii, dar nici un sit nu atinge popularitatea celui al Vaticanului. Proliferarea activităţii web nu este însă fără efecte negative. Oricine poate să deschidă un sit sau un blog, astfel că utilizatorii trebuie să fie atenţi la calitatea informaţiei. Apoi mediul electronic conduce adesea la trivializări şi la polemici. Tendinţa comercială este iarăşi un fenomen căruia trebuie să i se acorde atenţie, existând o puzderie de situri care apar doar pentru a vinde tot felul de obiecte religioase.
Creşterea ca popularitate a dispozitivelor iPod a deschis noi căi pentru transmiterea informaţiei religioase. IPod-urile sunt un fel de player-e digitale audio, portabile. O analiză a folosirii iPod-urilor pentru descărcarea de informaţie religioasă a făcut-o un articol din 5 august anul trecut, apărut în ziarul britanic Telegraph. Tot mai mulţi oameni folosesc iPod-urile pentru a descărca de exemplu predici. Articolul relata că un preot vicar anglican, Leonard Payne, a fost uimit de faptul că la puţin timp după ce a publicat o predică audio, ea a fost descărcată de 2.400 de utilizatori. Iar pr. Payne este preot într-o mică parohie rurală. Un alt articol, apărut la 29 august în New York Times, scria despre numărul tot mai mare de descărcări de materiale religioase audio în SUA. Doar într-o lună, iulie, numărul siturilor ce oferă podcast-uri religioase a crescut de la 177 la 474. Dintre toate religiile, grupurile creştine sunt cele mai active în oferirea de podcast-uri, afirmă Times. Un popular sit catolic, CatholicInsider, condus de preotul olandez Roderick Vonhögen, are deja peste 10.000 de ascultători la fiecare program. Şi Radio Vatican pune la dispoziţie pentru descărcare materialele sale, în diferite limbi.

SMS-uri biblice.
Noile tehnologii media sunt folosite în biserică pentru a da mai multă viaţă slujbelor. Tendinţa este mai prezentă în bisericile protestante. Recent, Los Angeles Times informa despre biserica metodistă unită Santa Margarita ce foloseşte ecrane uriaşe pentru a indica cuvintele la imnurile liturgice. De asemenea, când pastorul îşi rosteşte predica, pe ecran apar secvenţe de film ce îi însoţesc şi explică cuvintele. Bineînţeles, tot ce se întâmplă în biserică în timpul slujbei este filmat şi transmis în direct prin internet. Conform articolului, peste 60% dintre bisericile protestante din SUA folosesc ecrane mari pentru proiecţie, faţă de 39% în anul 2000. Costurile nu sunt mici. Biserica Santa Margarita a cheltuit 75.000 de dolari pe echipament, şi plăteşte 15.000 de dolari pe an pentru întreţinere.
Nu toţi sunt entuziasmaţi de schimbări. Pastorul baptist Ken Uyeda Fong spune că oamenilor nu văd noile tehnologii ca fiind prea „religioase”. Altora nu le place că oamenii se uită lung la ecranele din biserică, în loc să fie activi ca în trecut. În fine, şi industria de software religios o duce bine, existând nenumărate programe ce oferă traduceri ale Bibliei, imagini, comentarii şi diverse alte materiale. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândeşte într-adevăr rapid!
