Maica Milostivirii (II)

Teme: Teologie.
.
Publicat la 8 decembrie 2015.
Print Friendly

Autor: Jonathan Fleischmann
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: Homiletic & Pastoral Review, 29 noiembrie 2015

Fecioara Maria

Fecioara Maria

Către tine suspinăm, gemând și plângând, în această vale de lacrimi

De ce plângem? Desigur, plângem pentru păcatele altora, fiindcă acestea l-au ofensat pe Dumnezeu. Auzim frecvent de execuții, asasinate, abuzuri și toate celelalte forme de păcate împotriva omenirii – poate că asistăm chiar la acestea. Plângem pentru cei care suferă din cauza sărăciei, a foametei, a abandonului, a exploatării și a cruzimii. Dar cel mai mult plângem pentru propriile păcate. Când Sf. Maximilian Maria Kolbe îi învăța pe cei din Militia Immaculatae să se roage astfel: „Dă-mi voie să te laud, o, Preasfântă Fecioară; dă-mi putere împotriva dușmanilor tăi”, el explica următoarele: „Cine este dușmanul ei? Tot ceea ce este pângărit, tot ceea ce nu duce la Dumnezeu, orice nu este iubire, orice vine de la șarpele din iad, este dușmanul ei; prin urmare, toate defectele noastre, toate greșelile noastre. Cerem de la ea să ne dea tărie împotriva lor. Pentru aceasta există toate devoțiunile, rugăciunile, Sacramentele – pentru ca noi să primim puterea de a trece peste orice obstacol în strădania noastră spre Dumnezeu, în iubirea din ce în ce mai fierbinte pentru Dumnezeu, în asemănarea cu Dumnezeu, în unirea cu Dumnezeu însuși.”

Realitatea păcatelor noastre creează o situație aparent imposibilă. Nu putem decât să pledăm „vinovat” în fața judecății drepte a lui Dumnezeu și să ne abandonăm milostivirii tribunalului ceresc. Cine ne va reprezenta în fața judecății înfricoșătoare – și a mâniei justificate – a lui Dumnezeu în cel mai important proces din viața noastră?

Așadar, mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi

Rolul Preasfintei Fecioare Maria ca avocată a noastră în fața lui Dumnezeu a fost susținut de nenumărați sfinți, dar poate că nicăieri conotația legală a titlului acesta nu a fost atât de bine ilustrată ca în Revelațiile Sf. Brigitta a Suediei. Sfânta Brigitta a relatat judecata unui om căldicel (unul despre care Isus însuși a spus că l-ar scuipa din gură), care a fost adus în fața tribunalului ceresc pentru judecata particulară de după moarte. Diavolul a cerut să ia sufletul în iad, bazându-se, sarcastic, pe dreptatea lui Dumnezeu, pe care, a spus el, Dumnezeu nu o poate nega pe seama milostivirii Sale, când, deodată, Maica Domnului a intervenit dramatic.

„După aceasta (batjocura demonilor), s-a auzit un sunet ca de trompetă și imediat o voce a grăit: ‘Tăceți, voi toți: îngeri și suflete și demoni, și ascultați ce are de spus Maica Domnului!’ Atunci, Preasfânta Fecioară a apărut ea însăși înaintea scaunului de judecată, părând că ascunde sub mantia sa un obiect mare. Ea a spus: ‘Voi, dușmanilor! Voi atacați milostivirea și iubiți justiția, dar fără caritate. Chiar dacă faptele bune ale acestui suflet sunt insuficiente și din această cauză nu poate intra în cer, uitați-vă la ceea ce am sub mantie!’ Și Preasfânta Fecioară și-a desfăcut ambele falduri ale mantiei. Într-o parte era o biserică mică și cu călugări în ea, iar în cealaltă parte, bărbați și femei, prieteni ai lui Dumnezeu, atât persoane consacrate cât și laici, cu toții strigând într-un glas și strigând: ‘Fie-ți milă, Dumnezeule milostiv!'”

Sufletul omului a fost cruțat, datorită incomparabilului avocat al apărării! În viziunea sfintei nu vedem numai felul în care Mama-Avocată vine în ajutorul sufletelor aflate în pericol, ci și felul în care folosește faptele bune ale celor care s-au consacrat ei și ale celor care și-au oferit ei slujirea în folosul altora. Într-o altă viziune, diavolul a încercat să pună mâna pe o femeie care fusese prostituată și care, după ce a intrat într-o biserică dar a căzut mai apoi în disperare cu privire la milostivirea lui Dumnezeu, era pe punctul de a reveni la vechiul ei mod de viață.

Maica Milostivirii l-a oprit pe diavol și i-a poruncit să răspundă la următoarea întrebare: „Spune-mi, diavole, ce intenție avea această femeie înainte de a intra în biserică?” Diavolul, ezitând, a răspuns că femeia avea intenția să renunțe la viața ei de păcat. Atunci, Preasfânta Fecioară l-a întrebat pe diavol: „Spune-mi, dacă un hoț așteaptă dincolo de ușa miresei și vrea să o necinstească, ce va face mirele?” Diavolul a trebuit să admită că mirele o va apăra. Atunci, Preasfânta Fecioară – Avocata păcătoșilor a spus: „Tu ești acel hoț ticălos. Acest suflet este mireasa Mirelui, Fiul meu, care a răscumpărat-o cu sângele Lui. Tu ai corupt-o și ai luat-o cu forța. Prin urmare, deoarece Fiul meu este mirele sufletului ei și Domn peste tine, atunci e de datoria ta să dispari din fața Lui”.

Într-o a treia viziune, Sf. Brigitta a văzut judecata sufletului propriului său fiu. Karl fusese un cavaler care dusese o viață imorală, și care intenționa, chiar înainte de moarte, să își părăsească soția din Suedia și să se implice într-o relație cu regina din Napoli, pe care o cunoscuse pe când o însoțea pe mama sa, Brigitta, într-un pelerinaj. Brigitta cunoștea intenția lui și s-a rugat ca fiul ei, Karl, să moară înainte de a-și împlini dorința. Rugăciunea i-a fost ascultată.

Chiar în acea clipă, Brigitta s-a văzut purtată într-un palat mare și frumos, unde Domnul nostru Isus Cristos stătea încoronat, ca un împărat, cu tribunalul înaintea Lui și cu o mulțime infinită de îngeri și sfinți în audiență. A văzut-o pe Maica Domnului stând alături de El și urmărind îndeaproape judecata. Un suflet stătea înaintea Judecătorului, tremurând și plin de teamă, gol ca un nou-născut și, deși era orb, incapabil să vadă ceva, înțelegea în conștiința lui ceea ce se spunea și se petrecea în palat. Un înger stătea la dreapta Judecătorului, lângă suflet, și un diavol la stânga, dar nici unul nu atingea sufletul sau nu punea mâna pe el.

Atunci diavolul a strigat tare: „Ascultă-mă, Judecător atotputernic! Înaintez o plângere către tine că o femeie, care este atât Stăpâna mea cât și Maica Ta, pe care Tu o iubești atât de mult încât i-ai dat putere peste cer și pământ, și peste noi toți, demonii infernului, mi-a făcut într-adevăr o nedreptate în privința acestui suflet care stă acum aici. După ce acest suflet a părăsit trupul, ar fi trebuit pe drept să îl primesc imediat și să îl prezint însoțit de mine pentru judecata Ta. Dar uite, o, Judecătorule drept: această femeie, Maica Ta, chiar înainte ca acest suflet să părăsească gura omului, l-a luat în mâinile sale și l-a adus aici sub puternica sa protecție.

Atunci Maria, Maica Fecioară a lui Dumnezeu, a spus: „Ascultă, diavole, ce am de spus. Când ai fost creat, tu ai priceput dreptatea care era în Dumnezeu din eternitatea fără de început. Și ai avut libertatea de a alege ce ți-a plăcut mai mult și, deși ai ales să îl urăști pe Dumnezeu mai degrabă decât să îl iubești, înțelegi totuși ce anume cere dreptatea. Prin urmare, îți spun că e mai degrabă dreptul meu decât al tău să aduc acest suflet înaintea lui Dumnezeu, adevăratul Judecător. Cât timp sufletul său a fost în trup, omul acesta a avut o mare iubire față de mine, și adesea se gândea în inima lui cum Dumnezeu a binevoit să mă facă Mama Lui și a dorit să mă înalțe deasupra tuturor făpturilor create. Și în felul acesta a început să îl iubească pe Dumnezeu atât de mult încât spunea în inima lui: ‘Mă bucur atât de mult că Dumnezeu o iubește enorm pe Fecioara Maria, Mama Lui, încât nu există lucru creat sau plăcere trupească în întreaga lume pe care să o accept în schimbul acestei bucurii, de a o vedea la locul ei de cinste lângă Dumnezeu’. Prin urmare, diavole, privește la dorința lui atunci când a murit. Ce anume ți se pare mai drept acum: ca sufletul acesta să vină sub protecția mea înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, sau să vină în mâinile tale ca să fie torturat cu cruzime?”

Diavolul a răspuns: „Îți voi enumera acum păcatele lui”. Și a vrut să înceapă de îndată. Dar chiar în acea clipă a început să urle, să răcnească, să caute disperat în sine, în capul lui și în toate membrele pe care părea să le aibă. Părea să tremure cu totul și a strigat, consternat: „Vai, nenorocitul de mine! Am pierdut lucrarea care mi-a luat așa de mult timp! Nu numai că întreg textul este șters și distrus, dar și materialul pe care fusese totul scris s-a consumat! Totul era notat acolo, cu momentele în care a păcătuit, iar eu nu-mi pot aduce aminte păcatele care erau scrise acolo…”

Îngerul a spus: „Deschide-ți sacul și cere judecarea păcatelor pentru care se presupune că vrei să fie pedepsit”. La aceste cuvinte, diavolul a strigat ca ieșit din minți: „Am fost jefuit de drepturile mele. Nu numai că mi-a fost luat sacul, dar și păcatele, cu care era plin… Trebuie să îl pedepsesc totuși pentru toate păcatele veniale pe care le-a comis; acestea nu au fost șterse toate de indulgențe. Sunt mii și mii, toate sunt scrise pe limba mea”. Îngerul a răspuns: „Scoate limba și arată-ne ce anume scrie acolo!” Diavolul a răspuns, văitându-se ca un nebun: „Vai mie, nu am nici un cuvânt de spus. Mi-a fost tăiată limba de la rădăcină…” Atunci, Cristos Judecătorul a spus: „Pleacă, diavol dușman!” Iar cavalerului (Karl) i-a spus: „Vino, alesul Meu!” Și imediat, diavolul a plecat.

Rolul Preasfintei Fecioare Maria ca Mijlocitoare a noastră în fața lui Cristos este prefigurat în tipologia Vechiului Testament, când Solomon, care este o imagine a lui Cristos, a primit-o pe mama sa, Batșeba, care este o imagine a Mamei-Fecioare. Solomon s-a ridicat să o întâmpine, s-a închinat în fața ei și a așezat un tron pentru ea, la dreapta lui. „Apoi a zis: ‘Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!’ Regele i-a zis: ‘Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine'” (1Regi 2,20). La fel, Sf. Maximilian Maria Kolbe, Sf. Alfons Maria Liguori, Sf. Bernardin din Siena și nenumărați alți sfinți menționează că Dumnezeu nu va respinge nici cea mai mică cerere a Fecioarei – Maică, Fiică și Soție.

Și, după surghiunul acesta arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău

Ce anume vom avea în față după acest exil al nostru? Viziunea beatifică: pe Isus Cristos. Suntem siguri? Mulți sfinți au afirmat cu tărie că vom avea această viziune, dacă îi suntem devotați Maicii Milostivirii! Cum este posibil? Să avem un bilet sigur către Ceruri pare în cele din urmă o aroganță – poate chiar și o superstiție. Aceasta este acuza pe care protestanții o aduc devoțiunii catolice mariane, în special dacă devoțiunea implică sacramentalii, cum ar fi scapularul sau medalia miraculoasă. Și totuși, nenumărați sfinți, ca Sf. Louis Marie de Montfort și Sf. Maximilian Maria Kolbe, menționează – chiar riscând să fie considerați nebuni – că nici un suflet care aparține Mariei nu poate să se piardă.

Mult timp această noțiune „nebunească” a fost principalul punct de sprijin al spiritualității franciscane, conform viziunii pe care fratele Leo a avut-o despre Scara Albă: „Cronicile franciscane relatează faptul că un anume frate Leo a avut viziunea a două scări: una roșie, cealaltă albă. În vârful scării roșii stătea Isus, iar în vârful scării albe stătea Preasfânta Sa Mamă. Fratele Leo spunea că unii au încercat să urce scara roșie, dar abia au reușit să suie câteva trepte și deja au căzut, pe urmă au încercat din nou, dar tot fără succes. Apoi, au fost sfătuiți să încerce scara albă. Spre surprinderea lor, au reușit, pentru că Preasfânta Fecioară le-a întins mâna și cu ajutorul ei, au ajuns în cer” (relatare a Sf. Alfons Liguori).

Dar putem oare să primim Cerul pentru că îl cerem? Oarecum, da… Poate cea mai bună analogie este cu o cerere în căsătorie. Dacă un bărbat (să îl numim „păcătosul”) o cere în căsătorie pe femeia pe care o iubește (să o numim „cerul”) și ea spune „da”, atunci putem spune că păcătosul a dobândit cerul pentru că l-a cerut. Totuși, este nevoie de mult mai mult! Femeia este o persoană, nu un obiect, și cere iubire, fidelitate, prietenie, o familie – ca să amintim doar câteva lucruri. Preasfânta Fecioară este Maica Milostivirii, dar este și ea femeie, și o femeie exigentă! Poate părea un lucru simplu ca un păcătos să îi aparțină și să apoi să ajungă în Cer „pe gratis”. Dar calea aceasta nu îi va da păcătosului Cerul „pe gratis”! Aceasta îl va costa mult. Îl va costa întreaga lui ființă – viața sa și, foarte posibil, chiar fiecare picătură de sânge. Dar, la fel ca pentru bărbatul care o cere în căsătorie pe femeia pe care o iubește, recompensa este incomensurabilă! Maica Milostivirii cere totul de la ai săi slujitori (robi, posesiuni, proprietăți, instrumente) dar ea va dărui mult mai mult în schimb.

Cea mai mare consolare pe care o are un instrument al Mariei este aceea de a ști, cu certitudine absolută, că tot ceea ce i se întâmplă este exact ceea ce își dorește, fiindcă totul vine din mâna Maicii Milostivirii, a cărei voință este atât de perfect unită cu voința lui Dumnezeu, încât Da-ul ei a putut să creeze (și să răscumpere) universul. Sau, cum spunea Sf. Grigore Palamas: „Ea (Fecioara Maria) este cauza a ceea ce a venit înainte de ea, apărătoarea a ceea ce a venit după ea și agentul lucrurilor veșnice. Ea este substanța profeților, principiul apostolilor, temelia solidă a martirilor și premisa învățătorilor Bisericii. Ea este gloria celor de pe pământ, bucuria ființelor cerești, giuvaerul întregii creații. Ea este începutul, izvorul și rădăcina tuturor lucrurilor nespus de bune; ea este totalitatea și desăvârșirea a toată sfințenia”.

Când, în acest exil al nostru, avem de înfruntat suferințe, indiferent dacă sunt nesemnificativ de mici sau insuportabil de mari, să avem întotdeauna în fața ochilor dulceața și blândețea incomparabile ale aceleia care ne trimite aceste suferințe din profunzimile inefabilei sale milostiviri: iubita noastră Mamă; și să rostim ecoul acelui Da al ei din adâncul inimilor noastre: „Aceasta este exact ceea ce îmi doresc!”

O, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Maria!

Sf. Jean Eudes spunea: „O, preaiubită Copilă Maria, nu sunt uimit atunci când divinul Soț exclamă: ‘Buzele tale, soția mea, sunt ca mierea; miere și lapte sunt pe limba ta’. Și continuă: ‘Sufletul tău este mai dulce decât mierea’. Sfânta Biserică proclamă în același sens: ‘Inter omnes mitisO benigna! O clemens! O pia! O dulcis Virgo Maria!‘ Veșnică mulțumire Duhului Sfânt al lui Dumnezeu pentru că ți-a dăruit nectarul îmbătător al dulceții cerești și te-a transformat în propria Sa blândețe divină. Fie ca Tatăl Veșnic să primească drept compensație pentru păcatele mele împotriva virtuții Sale cinstea pe care tu i-ai dat-o prin practicarea virtuții.

Roagă-te pentru noi, Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Isus Cristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *