15 erezii şi sfinţii care au luptat împotriva lor (I)

Teme: Personalităţi, Teologie.
Etichete: , , .
Publicat la 1 aprilie 2014.
Print Friendly

Autor: Jason Liske
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: CatholicGentleman.net, 25 decembrie 2013

„Dacă lumea este împotriva adevărului, atunci eu sunt împotriva lumii.” (Sf. Atanasie)

Istoria Bisericii Catolice este plină de tot felul de erezii care au atacat adevărurile de credinţă. Din timpul gnosticilor şi al docetiştilor până la janseniştii şi quietiştii din secolele recente, se pare că Biserica nu a dus lipsă de gândire eretică. Dar în fiecare epocă, Dumnezeu a scos înaintea ereticilor bărbaţi curajoşi care să îi combată pe fiecare. Aceşti războinici sfinţi şi-au oferit viaţa în slujba lui Cristos şi a Bisericii Sale fiecare în felul lui, fie ca martiri, mărturisitori sau pur şi simplu ca slujitori ai celorlalţi în spiritul iubirii lui Cristos. Iată, în continuare, o listă care cuprinde cincisprezece din ereziile majore cu care s-a confruntat Biserica şi personalităţile ilustre care s-au opus acestora.

*
*    *

Sf. Augustin

Sf. Augustin

1. Pelagianismul şi Sf. Augustin din Hippona (354-430)

„Există o opinie care impune o rezistenţă precisă şi vehementă din partea noastră – mă refer la credinţa că puterea voinţei omului poate prin ea însăşi, fără ajutorul lui Dumnezeu, să ajungă la îndreptăţirea perfectă sau să înainteze constant spre aceasta” (Sf. Augustin, De spiritu et littera, IV).

Pelagianismul a corupt în mod radical învăţătura Bisericii despre milostivirea divină, păcat şi căderea în păcat. Călugărul britanic Pelagius, al cărui nume îl poartă această erezie, considera că păcatul lui Adam nu a avut nici o influenţă asupra generaţiilor ulterioare; în esenţă, omul este inerent bun şi nu este afectat de căderea în păcat. Practic, aceasta însemna că omul poate ajunge la Dumnezeu prin propria sa voinţă, fără să fie necesar harul divin. Numeroşi sunt sfinţii au luptat împotriva acestei doctrine – Sf. David de Wales se evidenţiază în special între ei – dar Sf. Augustin din Hippona, fără îndoială cel mai mare dintre Doctorii latinităţii şi cel mai puternic luptător al Bisericii împotriva ereziei, s-a ridicat şi el împotriva acestui curent de gândire înveninat.

Sfântul Augustin a susţinut, împotriva lui Pelagius, adevărul că pentru orice fel de mişcare a sufletului nostru către Dumnezeu este necesar în întregime harul Lui. Aşa cum a spus el însuşi: „În ceea ce ne priveşte, afirmăm că voinţa omului este atât de mult ajutată divin să facă ceea ce este drept încât, în afară de faptul că voinţa lui a fost înzestrată cu liber arbitru şi în afară de învăţăturile care îl instruiesc cum trebuie să trăiască, de asemenea el îl primeşte pe Sfântul Duh, prin care se naşte în inima lui desfătarea şi iubirea faţă de acel Bine suprem şi neschimbător care este Dumnezeu; şi aceasta apare chiar şi acum, cât timp omul umblă încă după credinţă şi nu după vedere” (De spiritu et littera, V).

*
*    *

Sf. Irineu

Sf. Irineu

2. Gnosticismul şi Sf. Irineu din Lyon (130-202)

„Cum se poate spune că partea trupului este stricăciunea şi că nu are părtăşie la viaţă, odată ce este hrănit de Trupul şi Sângele Domnului?” (Adversus Haereses, IV:18:5). Gnosticismul a fost, fără îndoială, cea mai mare erezie a Bisericii primare, care, în mod asemănător Hydrei din Lerna, avea multiple secte şi figuri care promovau toate tipurile de misticism profan şi ascetism şi au produs multe evanghelii false. Una dintre concepţiile sale centrale era că Cristos a fost numai o fiinţă spirituală şi nu un om din carne şi oase, că Dumnezeu Tatăl este de fapt un Demiurg răuvoitor şi că toată materia este inerent rea.

Sfântul care a luptat cel mai mult împotriva gnosticismului şi a demontat toate aspectele acestuia a fost Sf. Irineu din Lyon. Opera monumentală a Sf. Irineu, Adversus Haereses, cuprinde o prezentare şi o respingere sistematică a tuturor sectelor gnostice cunoscute în timpul său. El a susţinut cu tărie că Isus Cristos a fost Dumnezeu întrupat, fiindcă dacă Cristos nu ar fi fost decât o fantasmă, atunci El nu ar fi suferit deloc şi nici nu ar fi murit. Scrierile sale sunt esenţiale pentru înţelegerea ereziilor care s-au ridicat împotriva Bisericii în primele două secole, şi constituie de asemenea o prezentare a tradiţiei apostolice până în timpul său, incredibilă în amploarea şi minuţiozitatea sa.

*
*    *

Sf. Atanasie

Sf. Atanasie

3. Arianismul şi Sf. Atanasie (296-373)

„Şi astfel, luând trup ca al nostru, fiindcă toţi oamenii sunt supuşi stricăciunii morţii, El l-a supus morţii în locul tuturor şi a oferit acest lucru Tatălui…” (De Incarnatione Verbi Dei, VIII). Alături de diferite secte gnostice care au creat probleme Bisericii primare, arianismul este, fără îndoială, cea mai cunoscută dintre toate ereziile creştine. A lovit însăşi rădăcina şi inima învăţăturii creştine, şi anume aceea că Isus a fost Dumnezeu Însuşi întrupat, şi considera că Isus Cristos a fost pur şi simplu o fiinţă creată. Această erezie supravieţuieşte şi astăzi, în diferite forme, de la secte cunoscute ca Martorii lui Iehova până la lumea bizară a lui Apollo Quiboloy; în plus, îşi face simţită prezenţa în concepţiile unor teologi moderni, care afirmă, în mod ambiguu, că Isus este „Cristosul”, dar nu este nimic altceva decât un om extraordinar.

Scrierile Sf. Atanasie din Alexandria a fost remediul viu pentru această erezie. Îndârjit şi nezdruncinat în credinţă, nu exagerăm dacă spunem că acest mare om a stat uneori singur şi neclintit împotriva tuturor valurilor de arianism care au atacat adevărul credinţei creştine. Evidenţiind şi afirmând cu îndârjire adevărul despre Cristos, Dumnezeu şi om, Sf. Atanasie (împreună cu alţii, ca de exemplu Sf. Hilarion din Poitiers) au pus într-adevăr capăt domniei ereziei ariane în Biserică.

*
*    *

Sf. Chiril

Sf. Chiril

4. Nestorianismul şi Sf. Chiril din Alexandria (375-444)

„Adevărul se dezvăluie pe deplin celor care îl iubesc” (Scrisoarea a II-a către Succensus, I). Sf. Chiril din Alexandria nu s-a remarcat deloc prin subtilitate faţă de cei care au atacat adevărul revelat al creştinismului. Când a apărut Nestorie pe scena timpului, Sf. Papă Celestin I l-a trimis pe Sf. Chiril să reprime erezia răspândită de acest om. Eroarea lui Nestorie a fost în esenţă dublă: Preasfânta Fecioară Maria nu a fost Mama lui Dumnezeu, ci numai Christotokos (adică „Născătoare de Cristos”) iar în Cristos au fost de fapt două persoane (una divină, cealaltă umană), unite întâmplător într-un singur trup.

Împotriva acestei erezii, Sf. Chiril a apărat unitatea persoanei lui Cristos ca Dumnezeu şi om, cu o asemenea îndârjire cum nu se mai întâlneşte decât în scrierile Sf. Ieronim când a apărat fecioria perpetuă a Preasfintei Fecioare împotriva lui Helvidius, în anul 383 AD. Apărarea strălucită a Sf. Chiril privind persoana lui Cristos la Conciliul din Efes s-a constituit ca o fortăreaţă inexpugnabilă împotriva tuturor celor care ar intenţiona să atace atât Întruparea cât şi pe Mama lui Dumnezeu.

*
*    *

Sf. Maxim

Sf. Maxim

5. Monotelismul şi Sf. Maxim Mărturisitorul (580-662)

„Am credinţa latinilor, dar limbajul grecilor” (vezi aici). Monotelismul susţinea că Isus nu a avut decât o singură voinţă (divină). Foarte asemănător cu monofizismul, care afirma că Isus nu are decât o singură natură (divină), monotelismul este considerat de unii ca un compromis întreprins pentru a-i aduce pe monofiziţi înapoi în Biserică. A declara însă că Isus nu a avut decât voinţă divină este aproape acelaşi lucru cu a afirma că Isus nu a fost Dumnezeu întrupat, ci doar un om controlat de o voinţă divină.

Împotriva acestei erezii s-a ridicat vajnicul Sf. Maxim Mărturisitorul, care este considerat până astăzi unul dintre cei mai străluciţi teologi ai creştinătăţii răsăritene. Apărarea dreptei doctrine că Isus a avut atât voinţă divină cât şi umană a fost întâmpinată cu înfricoşătoare rezistenţă – fiindcă a refuzat să accepte monotelismul promovat de împăratul Constanţiu al II-lea, Sfântului Maxim i s-a smuls limba şi i s-a tăiat mâna dreaptă, după care a fost exilat şi a murit la scurt timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *