Arta de a trăi: Despre virtuţi

2 Comments

Virtuti…
„o dispoziţie firească şi fermă de a face binele”
„ele sunt dispoziţii naturale”
„fără virtuţi nu suntem capabil să iubim aşa cum ar dori Dumnezeu să o facem”

A nu face nimic este echivalent cu a nu avea virtutea de a face binele. Copii fiind avem dorinta de a face bine, de a fi buni cu ceilalti copii, adulti, dar ne-o pierdem cu timpul si devenim in 99% din cazuri egoisti si facem bine doar asa sporadic cand si cand, asa sa fim oarecum multumiti de noi. Rar vezi aceste virtuti si de aceea zic si putini oameni sunt care cu adevarat il iubesc pe Dumnezeu si cred in El, DAR totodata il iubesc si pe aproapele lui. Mi-ar face mare placere sa cunosc astfel de oameni, acum in zilele noastre, as dori sa fiu alaturi de ei, sa invat ce inseamna sa iubesti cu ADEVARAT pe semenul tau si apoi sigur ca va fi cu adevarat si iubire fata de Dumnezeu. Mediul din jurul nostru face sa fim absenti de multe ori la problemele vecinilor nostri. O haina, un dolar dat nu inseamna foarte mult, insemna ceva decat nimic, dar mult mai mult inseamna sa ai virtutea de a iubi, de a fi bun. Rar mi-a fost dat sa vad astfel de oameni. Eu nu sunt asa. As vrea sa fiu, dar ceva din mine nu ma lasa sa fiu mai activ, sa merg sa-i ajut pe cei bolnavi, sa le tin de urat celor singuri, etc. etc. etc.. De unde atatea virtuti? Nu prea sunt. De ce pierde teren crestinismul? Tocmai de aceea ca nu avem oameni cu adevarat virtuosi. Credinta este ceva de care se vorbeste la biserica, la rugaciunea comunitara, la numite intalniri, etc., dar se vorbeste doar, atat nimic mai mult. Lipsa de actiune, de interes, de vointa care lipseste cu desavarsire face ca si credinta sa piarda teren. Si vorbim de virtuti naturale, adica ne nastem cu ele dar le pierdem pe drum. Intr-un cuvant cati credinciosi cu virtuti mai sunt in tara noastra? Eu cel putin vad in jurul meu la lucru, chiar in familie un dezinteres prea mare ca sa mai vorbim..sa VORBIM…de virtuti. Nu ne pasa catusi de putin de cel de langa noi, ca-i vecin, ca-i sotia, sotul, colegul, etc. Unora nici macar de Anul Nou nu le-am urat „La multi ani!” Mai vorbim de virtuti? Unde sunt acele virtuti? Imi spune cineva? Ca multe as mai zice, dar la ce bun? M-am descarcat si eu si atat. Toate or’ trece si noi vom trece si vom fi odata, ca odata tot o sa fim, in fata lui Dumnezeu si ce vom zice? Ce am facut cu virtutile , cu ce am primit la nasterea noastra? Cred ca pot sa spun ca nu prea am facut nimic. Am alergat de colo-colo pentru mancare, pentru niscaiva bani in plus, pentru o masina noua, adicatelea cam totul pentru NOI, NOI pentru ca pe langa noi nu mai e nimeni.
Dumnezeu are loc undeva? Poate un minutel avem timp si pentru El, dar pentru cel de langa noi nu mai avem. De unde atata timp, nu?
Virtuti???

Reflectii pline de adevar, care ar trebui sa ne dea de gandit tuturor. Din nefericire suntem afundati „pana la gat” in cotidian, complacandu-ne intr-o comoditate egoista si paguboasa. Unii dintre noi mergem regulat la biserica si chiar ne rugam zi de zi, dar o facem doar pentru a indeplini o formalitate, fara a intra intr-o relatie reala cu Dumnezeu

Comments are closed.