Autor: Miles V. Van Pelt
Traducere: Radu Capan
Sursa: Crossway.org, 10 aprilie 2018
Criza din Israel
Cartea Judecătorilor descrie o perioadă din viața poporului lui Israel între conducerea profetică a lui Moise și a lui Iosue și instaurarea regalității în Israel. Natura acestei perioade de timp este descrisă astfel în patru ocazii diferite în carte: „În zilele acelea nu era nici un rege în Israel. Fiecare făcea ce era drept în ochii lui” (Judecători 17,6; ~18,1; ~19,1; 21,25). Această declarație sumară ne comunică două fapte importante despre perioada Judecătorilor din Israel: (1) a existat o criză de conducere; și (2) de aici a existat o criză în ceea ce privește fidelitatea Israelului față de legământul lor cu Domnul.
Generația pustiului, a lui Moise, și generația cuceririlor, a lui Iosue, au văzut cu proprii ochi marile semne și minuni făcute de Dumnezeu pentru a-i salva și elibera. Dar apoi „s-a ridicat după ea o altă generație care nu l-a cunoscut pe Domnul și nici lucrările pe care le făcuse pentru Israel” (Judecători 2,10). În generațiile dintre Iosue și monarhie, Israelul a făcut „ceea ce nu îi plăcea Domnului” (Judecători 2,11). Răul descris în Cartea Judecătorilor trebuie înțeles ca fiind declinul progresiv al Israelului în idolatrie. Poporul lui Israel a fost gândit inițial de Dumnezeu să fie „o împărăție de preoți și un popor sfânt” (Exod 19,6), dar până la sfârșitul cărții Judecătorilor, Israelul a devenit ca toate celelalte națiuni din jurul său și, chiar mai rău, ca Sodoma și Gomora (vezi Judecători 19 și Geneză 19).
Cum să îl vedem pe Isus în Judecători
De ce ar studia, așadar, creștinii buni, cu o viață curată, o carte ca Judecătorii – o carte care ar fi cu ușurință clasificată R pentru conținutul ei, dacă ar fi produsă pentru ecranele moderne? Există moarte și măcel, sacrificii umane și trădare, sex ilicit și scandaluri răspândite în toate paginile acestei cărți. Ehud îl ucide pe Eglon și îl lasă să putrezească în propriile materii fecale. Iefta își sacrifică singura fiică drept ardere de tot din cauza unui jurământ pe care îl făcuse Domnului. Samson petrece o noapte cu o prostituată. Un levit își taie în bucăți concubina care fusese violată cu brutalitate până la moarte în timpul nopții și îi trimite trupul dezmembrat în tot Israelul pentru a incita la război. În Cartea Judecătorilor, observăm clar că viața este dezordonată, abjectă și complicată și că ciclul propriului nostru păcat este cel care a creat aceste probleme.
Din cauza naturii surprinzătoare a acestor narațiuni, s-ar putea să nu vedem vreo cheie de lectură pentru Cartea Judecătorilor. Însă în Ioan 5,39, suntem învățați că Isus este cheia de lectură cu care trebuie să citim inclusiv Cartea Judecătorilor, atunci când El spune: „Voi [cu sârguință] cercetați Scripturile, căci credeți că aveți în ele viața veșnică! Și tocmai ele dau mărturie despre Mine.” Așa este! Narațiunile conținute în Cartea Judecători au fost scrise pentru „a da mărturie” despre persoana și lucrarea lui Isus și despre minunata mântuire pe care a dobândit-o pentru poporul Său.
Prin urmare, cea mai șocantă trăsătură din Cartea Judecătorilor nu este grozăvia păcatului poporului lui Dumnezeu descrisă în aceste relatări, ci gloria mântuirii din acel păcat, realizată de Dumnezeul răbdării, al milei, al compasiunii, al iubirii neclintite și al fidelității (vezi Exod 34,6). Oroarea păcatului este eclipsată doar de gloria mântuirii pe care Dumnezeu o realizează și prin acești judecători, care ne conduc cumva spre Isus Cristos. Iată modul în care Scrisoarea către Evrei ne învață să citim Cartea Judecătorilor:
„Și ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David și Samuel și despre profeți, care, prin credință, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, și-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă armatele străinilor.” (Evrei 11,32-34)
Acești judecători au fost lăudați pentru credința lor (cf. Evrei 11,39) și acum fac parte din acel „nor de martori” (Evrei 12,1) care ne invită să stăm „cu ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței” (Evrei 12,2). Și astfel, suntem îndemnați să studiem această carte a Bibliei, adesea neglijată, pentru că ea ne învață despre mântuirea minunată adusă de Dumnezeu în Cristos pentru poporul Său; ne învață despre înclinația noastră constantă de a uita de El, de promisiunile Sale și de toate binecuvântările bune întâlnite într-o viață trăită în legământ cu El.
La sfârșitul cărții, la fel ca autorul însuși, îl vom căuta pe regele care este în cele din urmă capabil să elibereze poporul lui Dumnezeu de păcat și corupție, care va da odihnă poporului lui Dumnezeu și care îi va asigura moștenirea. Judecătorii din Cartea Judecătorilor, ca regii de mai apoi, ne fac să așteptăm cu nerăbdare venirea Regelui regilor. Împreună, îl vom căuta pe acel Rege care nu face ceea ce este drept în ochii Lui, ci care se bucură să facă voia Tatălui Său din ceruri (cf. Ioan 6,38-40).