Autor: Stephen J. Binz
Traducere: Radu și Oana Capan
Sursa: Introduction to the Bible: A Catholic Guide to Studying Scripture
Cap. 2 din cartea „Introduction to the Bible” (Introducere în Biblie), semnată de Stephen J. Binz și apărută în iunie 2017 la Liturgical Press.
Încă de la începuturi, creștinismul a fost o religie sacramentală. Biserica este continuarea prezenței vindecătoare, iertătoare și hrănitoare a lui Cristos, chemându-ne la o viață nouă și mai profundă. Fiind expresia vizibilă și tangibilă a prezenței continue a lui Cristos între noi, Biserica este sacramentul prezenței lui Cristos în lume. Cele șapte Sacramente ale Bisericii sunt momente special și culminante în care Cristos devine prezent și activ în viața comunității credincioșilor.
Cristos este totodată prezent cu adevărat și în mod unic pentru poporul Său în cuvintele Sfintei Scripturi. Prin ascultarea și citirea Bibliei, suntem aduși în prezența transformatoare a lui Cristos. Această experiență a Domnului atât în cuvânt cât și în Sacrament este oglindită în experiența umană a iubirii. Pentru a ști cu adevărat că suntem iubiți, trebuie să o simțim și să o auzim. Sacramentele sunt atingerea iubitoare a lui Dumnezeu; Scripturile sunt cuvintele iubirii lui Dumnezeu. Împreună, cuvântul lui Dumnezeu și Sacramentele Bisericii Sale oferă o experiență minunată a iubirii fierbinți și personale a lui Dumnezeu pentru noi.
Această unitate dintre cuvânt și faptă, Scriptură și Sacrament, este exprimată pe deplin în Liturghia Bisericii. Liturghia este împărțită în două părți esențiale: Liturgia Cuvântului și Liturgia Euharistică. Ambele părți depind una de alta și doar împreună dau plinătate cultului creștin. Învățătura Bisericii subliniază că atât Scriptura cât și Euharistia sunt pâinea vieții; amândouă dau hrană spirituală poporului lui Dumnezeu:
„Biserica a venerat întotdeauna dumnezeieștile Scripturi, după cum a venerat și însuși Trupul Domnului, neîncetând, mai ales în liturgia sacră, să primească pâinea vieții atât de la masa cuvântului lui Dumnezeu cât și de la aceea a Trupului lui Cristos și să o dea credincioșilor.” (Dei Verbum 21, citat în CBC 103)
Pentru a acorda reverența cuvenită prezenței lui Cristos în Scriptură, Conciliul Vatican II a continuat o practică începută la Sinodul din Efes, în anul 431. În fiecare zi a sesiunilor generale, Scriptura era purtată în procesiune și apoi intronizate ca fiind centrul atenției. Prin acest act ritual, Biserica își exprima credința că Cristos, viu și prezent în cuvântul Său, a prezidat lucrările Sinodului. Toate învățăturile Bisericii trebuiau să fie călăuzite de acest cuvânt viu al lui Dumnezeu.
În liturgia Bisericii, venerăm Scriptura așa cum venerăm Preasfântul Sacrament. Adesea sunt aduse lumânări la amvon, unde este proclamată Scriptura, ca și la altar. Tămâia este folosită ca semn de reverență față de prezența lui Cristos în Evanghelii, ca și în Sacramentul altarului. Preotul sau diaconul se apleacă, își face semnul crucii și sărută cartea – gesturi care comunică venerație față de prezența lui Cristos în cuvintele Sfintei Scripturi.
Așa cum Cristos este prezent în Scriptura proclamată la Liturghie, tot așa El este prezent și atunci când studiem și medităm asupra Scripturii, în viața noastră de zi cu zi. Dacă citim Scriptura așteptând ca Isus să vorbească vieților noastre și să ne hrănească cu prezența Lui, atunci vom fi schimbați și reînnoiți. La fel cum Sacramentele au un impact asupra vieților noastre atunci când ne deschidem către harul comunicat nouă în acele momente sacre, tot așa și Scriptura ne poate transforma atunci când o citim cu inima deschisă.
Când citim Biblia conștienți că este cuvântul lui Dumnezeu, acest fapt devine o comunicare personală. Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește aici și acum, fiecăruia. Uneori, acest cuvânt este unul încurajator și mângâietor. Alteori cuvântul este sever și provocator. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi atât blând, cât și dur, și cu cât ne așteptăm să fim schimbați de el, cu atât Dumnezeu va veni în noi și ne va împărtăși viața Sa.
Putem citi Biblia ca și cum ar fi un document impersonal. Putem citi paginile ei de hârtie înscrise cu cerneală ca un observator detașat. Dar dacă citim Biblia ca Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu, atunci suntem impulsionați să ne implicăm personal în această comunicare. Biblia ne provoacă la o relație cu Dumnezeu și la o confruntare cu noi înșine. Dacă citim Biblia ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, nu putem evita să dăm un răspuns.
Devotamentul față de Cuvântul lui Dumnezeu
La fel ca în orice relație de iubire, există momente în comunicarea noastră cu Dumnezeu prin Scriptură care par aride și nesatisfăcătoare. Există și momente însoțite de sentimente și bucurii intense. În relația cu Dumnezeu sau cu o altă persoană, ambele experiențe sunt necesare. Când în citirea Bibliei devenim frustrați și suntem tentați să renunțăm, trebuie să înțelegem că Dumnezeu lucrează în noi chiar și în acele momente dificile.
Unele părți ale Bibliei par că ne inspiră mai mult decât altele. De cele mai multe ori putem fi hrăniți în credință mai mult de Evanghelii decât de legile rituale consemnate în Levitic. Cu toate acestea, Dumnezeu poate folosi orice secțiune a Scripturii, chiar și pe cea mai obscură, pentru a ne vorbi. Trebuie să fim deschiși spre Dumnezeu, care ne vorbește chiar și prin aparent cele mai improbabile pasaje.
Nu trebuie să ne temem să recunoaștem că în Biblie există multe lucruri pe care nu le înțelegem și care nu par să se adreseze situațiilor noastre. Trebuie să abordăm cu smerenie cuvântul lui Dumnezeu, conștientizând că nu avem toate răspunsurile și că înțelegerea noastră este limitată. În smerenia noastră, Dumnezeu va lucra cu cea mai mare îndrăzneală.
Cel mai bun mod pentru a ne aprofunda relația cu Dumnezeu în Cristos este lectura zilnică din Scriptură. Dacă citim Biblia doar atunci când simțim că avem chef, limităm lucrarea lui Dumnezeu în noi. Dacă citim Biblia doar atunci când suntem confuzi și tulburați, vom putea împărtăși doar un aspect parțial al vieții lui Dumnezeu. În perseverență, fidelitate și angajament, iubirea crește. Comunicarea zilnică, în momentele bune ca și în cele rele, este cheia unei iubirii de durată.
În fiecare zi din viața noastră ni se oferă 1.440 de minute de trăit. Dacă petrecem 15 dintre aceste minute într-o întâlnire de reflecție asupra cuvântului lui Dumnezeu, vom fi treptat schimbați din interior spre exterior. Aceste câteva minute speciale ne vor pregăti să îl auzim pe Dumnezeu vorbindu-ne în alte moduri în timpul zilei. Când intrăm în lumea Scripturii, cuvântul lui Dumnezeu intră în lumea noastră și în viața noastră în moduri pe care nici măcar nu le putem anticipa.
Puterea transformatoare a cuvântului lui Dumnezeu
În cultura noastră modernă, cuvintele sunt ceva banal. Lumea din jurul nostru este plină de cuvinte și majoritatea au un impact redus asupra noastră. Ne-am obișnuit să ignorăm majoritatea cuvintelor pe care le auzim în fiecare zi. Am învățat să auzim fără să ascultăm cu adevărat.
În lumea Bibliei, însă, termenul „cuvânt” însemna mai mult decât o exprimare a unei idei. Un cuvânt era o exprimare a persoanei, transmițând personalitatea și autoritatea celui care vorbește. Cuvintele dezvăluiau identitatea cea mai profundă a unei persoane, iar cuvintele spuse cuiva stabileau o relație cu acea persoană.
Din acest motiv, expresia „cuvântul lui Dumnezeu” din tradiția biblică descrie auto-revelarea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este diferit de orice alt cuvânt. Cuvântul lui Dumnezeu este puternic, comunicând puterea vindecătoare și autoritatea mântuitoare a lui Dumnezeu. Când primim cuvântul lui Dumnezeu în viețile noastre, ne putem aștepta să fim schimbați.
Cuvântul lui Dumnezeu este puterea iubitoare care a creat lumea: „Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile” (Psalmul 33,6). Chemând creația la existență din nimic, acel cuvânt divin continuă să creeze și să susțină în ființă toate lucrurile. Acest cuvânt atotputernic este cauza principală a existenței continue a lumii. Spre deosebire de cuvintele omenești, cuvântul lui Dumnezeu nu este trecător, ci este permanent valabil: „Iarba se usucă, floarea se ofilește, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna” (Isaia 40,8). Într-o lume în care totul pare să fie trecător și din ce în ce mai mult „de unică folosință”, putem avea încredere că cuvântul lui Dumnezeu este mereu valid, sursa noastră de adevăr neschimbător.
Atât de multe dintre cuvintele pe care le rostim și le auzim de-a lungul zilei nu au nici un efect. Dar rostirea care iese din gura lui Dumnezeu are un impact care este eficient și care își atinge scopul. Profetul Isaia vorbește despre cuvântul lui Dumnezeu ca o ploaie pătrunzătoare, ce udă pământul, astfel încât acesta să poată da roade:
„Căci așa cum ploaia și zăpada coboară din ceruri
și nu se întorc acolo fără să ude pământul
și să-l facă să rodească, să încolțească
și să dea sămânță semănătorului
și pâine celui care mănâncă,
la fel va fi cuvântul Meu care a ieșit din gura Mea:
nu se va întoarce la Mine în mod zadarnic,
fără ca să facă ceea ce îmi place
și să aibă succesul pentru care l-am trimis.”
(Isaia 55,10-11)
Când permitem cuvântului lui Dumnezeu să pătrundă în profunzime în viețile noastre, putem fi siguri că își va atinge în noi scopul prevăzut de Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu doar ne va înnoi și ne va ajuta să creștem, ci ne va și face să aducem roadele pe care Dumnezeu le dorește pentru viețile noastre.
Dumnezeu a adresat cuvântul Său strămoșilor lui Israel, apoi lui Moise și tuturor profeților și, prin ei, întregului Său popor. Oamenii din lumea biblică au experimentat glasul lui Dumnezeu vorbind în viața lor ca un foc intens și pătrunzător, o vestire ce le-a spulberat prejudecățile convenționale și le-a distrus ideile confortabile. Ieremia a exprimat astfel provocarea venită de la cuvântul lui Dumnezeu: „Oare nu așa este cuvântul Meu, spune Domnul, ca un foc sau ca un ciocan care sfărâmă stânca?” (Ieremia 23,29). Autorul Scrisorii către Evrei a experimentat această putere pătrunzătoare a cuvântului lui Dumnezeu și a oferit această reflecție cititorilor săi:
„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii. Și nu este nici o creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Aceluia în fața căruia vom da cont.” (4,12-13)
Ca o sabie ce străpunge, glasul lui Dumnezeu pătrunde în părțile cele mai adânci ale ființei noastre. Datorită naturii sale dinamice, cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi un cuvânt superficial, care să atingă doar suprafața vieții noastre. Când Dumnezeu ne dezvăluie propriul Său cuvânt, nimic din viața noastră nu poate rămâne ascuns. Totul despre noi este dezbrăcat și nimic nu poate fi protejat de puterea arzătoare, cutremurătoare și pătrunzătoare a lui Dumnezeu.
Când permitem cuvântului lui Dumnezeu să pătrundă în viețile noastre, totul ajunge supus revizuirii și transformării. Drumul nostru prin viață devine luminat de un adevăr călăuzitor care ne arată pe unde să mergem. S-ar putea să fim îndrumați pe un drum pe care nu l-am fi ales, să facem alegeri pe care nu le-am fi putut anticipa. Cuvântul divin care a spus „Să fie lumină” (Geneză 1,3) devine un far luminos care ne călăuzește prin văile întunecate ale vieții. Așa cum psalmistul se ruga lui Dumnezeu atât de frumos: „Cuvântul Tău e făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele” (Psalmul 119,105).
Asemenea Sacramentelor Bisericii lui Cristos, cuvântul conține o putere pe care Dumnezeu a pus-o acolo. Efectele lui nu sunt magice, ci necesită o deschidere din partea noastră pentru a fi schimbați. Dumnezeu ne oferă puterea Sa de vindecare și de mântuire prin cuvânt și Sacrament, iar atunci când condițiile sunt îndeplinite în inimile noastre, transformarea este treptată. Isus a comparat cuvântul lui Dumnezeu cu sămânța care este semănată:
„A început din nou să învețe de-a lungul mării și s-a adunat în jurul Lui o mulțime așa de mare, încât El, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura Lui: Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene! Și, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțit, a crescut și a adus: una – treizeci, alta – șaizeci, alta – o sută.” (Marcu 4,1-8)
Când Isus explică parabola Sa, conștientizăm că există multe moduri prin care împiedicăm sămânța cuvântului lui Dumnezeu să aibă un efect în noi. Dar când vom pregăti bine solul inimilor noastre și vom crea condițiile pentru creșterea și cultivarea cuvântului, acesta va prinde rădăcini și va da roade abundente.
„Semănătorul seamănă cuvântul. Aceștia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei. Cei semănați pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o suferință sau o persecuție din cauza cuvântului, se scandalizează îndată. Alții sunt cei semănați între spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul, dar grijile acestei lumi, amăgirea bogățiilor și celelalte pofte intră și înăbușă cuvântul și rămâne fără rod. Apoi sunt cei care sunt semănați în pământ bun. Aceștia ascultă cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul – treizeci, altul – șaizeci, altul – o sută.” (Marcu 4,14-20)
Cuvântul lui Dumnezeu care lucrează în noi are efect atunci când îl cultivăm în inimile noastre și îi permitem să producă roade în viețile noastre. Pavel a vorbit despre acest cuvânt în prima sa Scrisoare către Tesaloniceni, deosebindu-l de un cuvânt uman. Cu recunoștință pentru cititorii săi pentru inimile lor deschise, le spune că „primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeți.” (2,13).
Cuvântul lui Dumnezeu poate lucra în noi atunci când studiem Sfânta Scriptură. Efectele cuvântului în noi sunt de obicei subtile, dar reale. Cu cât îndepărtăm mai mult obstacolele din drum – temerile, nerăbdarea, ispitele, dificultățile, neînțelegerile – cu atât vom experimenta efectele lui transformatoare. De regulă nu vom avea parte de vreo înțelegere copleșitoare sau un extaz spiritual. De cele mai multe ori, vom deveni doar treptat conștienți de faptul că rodul studierii Bibliei este rodul Spiritului: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Galateni 5,22-23). Când vom începe să observăm aceste roade în chiar modul în care ne trăim viața în fiecare zi, vom ști că cuvântul lui Dumnezeu are efect și că ne transformă inimile.
Rolul Spiritului Sfânt
Prin lucrarea Spiritului Sfânt, cuvintele Bibliei prind viață când le citim. Spiritul Sfânt transformă acele pagini de hârtie și cerneală în cuvântul viu al lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt este legătura dintre lumea Bibliei și lumea noastră. Spiritul Sfânt, care i-a inspirat pe scriitorii sacri ai Bibliei, suflă acum în noi în timp ce citim Biblia, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Primii ucenici ai lui Isus și-au dat seama că nu aveau capacitatea de a înțelege tot ceea ce Dumnezeu le-a dezvăluit. Prin lucrarea Spiritului Sfânt, ei au experimentat o clarificare din ce în ce mai profundă a cuvântului pe care au ajuns să îl cunoască în Isus. Aceasta este lucrarea „Spiritului adevărului” despre care Isus a spus: „El vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16,13). Ca discipoli ai lui Isus astăzi, suntem întăriți de această promisiune și avem încredere că Spiritul lui Dumnezeu va continua să ne călăuzească în timp ce ascultăm cuvântul Lui cu speranță și încredere.
Pentru ca lectura Bibliei să fie pentru noi o adevărată comunicare cu Dumnezeul nostru, trebuie să ne rugăm la Spiritul Sfânt. În fiecare zi, înainte de a citi Biblia, putem cere Spiritului lui Dumnezeu să sufle în noi, să ne inspire și să ne îndrume în timp ce citim. Spiritul Sfânt ne ajută să citim Biblia în mai multe moduri diferite, dar inter-relaționate:
- În primul rând, Spiritul Sfânt ne permite să citim Biblia ca fiind cuvântul lui Dumnezeu. Este posibil ca un învățat să afle totul despre contextul unui text și să înțeleagă perfect sensul lui și totuși să nu îl experimenteze ca fiind cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, putem învăța multe despre un text și să credem că putem interpreta sensul acestuia și totuși să nu îl experimentăm ca o comunicare a lui Dumnezeu către noi. Invocarea Spiritului Sfânt ne permite să citim Biblia într-un mod personal, să o înțelegem ca pe un cuvânt pentru noi, ca pe o comunicare personală a lui Dumnezeu.
- În al doilea rând, Spiritul Sfânt ne îndrumă spre o înțelegere adevărată a sensului inspirat al Scripturilor. Spiritul Sfânt nu înlocuiește propriile noastre eforturi, ci ne ghidează eforturile de a înțelege. Spiritul Sfânt începe prin deschiderea minții noastre, apoi ne permite treptat să înțelegem ceea ce Dumnezeu dorește să ne comunice pentru creșterea și pentru viața noastră. Când nu suntem sincer deschiși și docili impulsurilor Spiritului Sfânt, putem începe cu ușurință să impunem propriile noastre înțelesuri asupra Scripturii. Dar când ne deschidem cu smerenie viața spre ceea ce dorește Dumnezeu, cuvintele Bibliei ne vor călăuzi spre înțelegerea voinței lui Dumnezeu pentru noi.
- În al treilea rând, Spiritul Sfânt inspiră răspunsul nostru la cuvântul lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt lucrează în noi pentru a permite ca tot ce citim să aibă un efect asupra noastră și să ne schimbe treptat. Citirea Bibliei cu Spiritul lui Dumnezeu nu ne va lăsa să rămânem neutri. Dacă Dumnezeu comunică cu adevărat cu noi, atunci trebuie să răspundem într-un fel. Uneori poate fi pentru o relație mai profundă cu Dumnezeu în rugăciune. În alte momente, răspunsul nostru ar putea însemna schimbarea acțiunilor noastre în relație cu alte persoane. Alte pasaje ne-ar putea provoca să acționăm într-o zonă a vieții creștine pe care am neglijat-o înainte.
Citirea Bibliei la lumina călăuzitoare a Spiritului Sfânt face ca lectura noastră, în meditație, să fie centrală pentru experiența noastră de zi cu zi în urmarea lui Cristos. Cuvintele Bibliei pot prinde viață ca niciodată, deoarece Spiritul lui Dumnezeu ne luminează mințile și ne aprinde inimile.