Șase întrebări (și răspunsuri) despre „soluția forului intern”

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Jenna M. Cooper
Traducere: Radu și Oana Capan
Sursa: Aleteia.org, 21 noiembrie 2015

Discernere

Discernere

Problema „soluției forului intern” a fost ridicată în recentul Sinod al Episcopilor dedicat familiei și este posibil să revină în contextul Jubileului Milostivirii. Aleteia a oferit acest set de întrebări și răspunsuri cu un specialist în drept canonic în dorința de a facilita înțelegerea învățăturii Bisericii.

1. Ce se înțelege prin sintagma „forul intern”?

„Forul intern” este o expresie folosită de Biserică pentru a descrie sfera privată a vieții interioare a unei persoane. Este adesea pus în opoziție cu „forul extern”, care constă în acțiunile și comportamentele exterioare, observabile, ale persoanei. Forul intern include arii precum conștiința individuală sau relația personală cu Dumnezeu. Păcatele și luptele interioare pe care o persoană le dezvăluie în spovadă, precum și detaliile privind viața spirituală personală, sunt considerate a fi aspecte de for intern.

2. Care sunt legile Bisericii privind divorțul, recăsătorirea și Împărtășania?

În actualul Cod de Drept Canonic avem două canoane privind primirea legitimă a Preasfintei Împărtășanii. Canonul 916 informează catolicii care sunt conștienți de păcate de moarte nemărturisite să se abțină de la Euharistie, iar canonul 915 cere autorităților bisericești să se abțină de la a admite la împărtășanie pe aceia care trăiesc în mod continuu într-o situație de păcat observabilă din exterior. Catolicii în situații maritale iregulare – căsătorii care nu sunt considerate legitime sau valide de către Biserică – nu pot să primească Sfânta Împărtășanie din perspectiva ambelor canoane amintite.

În timp ce poate părea dur să se aplice descrierea literală din canonul 915 privind „persistarea cu încăpățânare într-un păcat grav și public” catolicilor altfel credincioși buni, dar aflați în situații maritale iregulare, o învățătură de bază a moralei catolice este aceea că intimitatea sexuală este morală doar în contextul unei căsătorii valide. Cei care trăiesc în societate ca soț și soție se presupune în general că au relații conjugale, dar în cazul unei căsătorii iregulare între catolici, ei trăiesc în ceea ce tehnic este o relație adulteră – când cel puțin unul dintre soți a fost anterior căsătorit, fără să fi primit o declarație de nulitate privind acea căsătorie anterioară, drept urmare fiind considerat în continuare căsătorit cu fostul partener.

3. Ce este „soluția forului intern”?

„Soluția forului intern” nu este în fapt un termen canonic, astfel că nu are o definiție oficială. La nivel popular, expresia este folosită de obicei pentru a indica un aranjament prin care unui catolic într-o căsnicie iregulară i s-ar permite să primească Împărtășania înainte sau în loc să își rezolve oficial situația după legile Bisericii.

De exemplu, s-a propus ca un catolic divorțat și recăsătorit să poate să se consulte cu preotul paroh în Spovadă – adică în cadrul „forului intern” – și să ajungă la o decizie proprie în conștiință dacă prima sa căsnicie a fost invalidă. Similar, s-a sugerat că un cuplu într-o căsătorie iregulară ar putea avea posibilitatea de a discerne în for intern că, în ciuda circumstanțelor lor obiectiv ilicite, ei sunt totuși personal dispuși să primească Sfânta Împărtășanie.

4. De ce este problematică soluția forului intern?

În primul rând, soluția forului intern este problematică deoarece nimeni nu este cu adevărat capabil să își judece propria situație în mod imparțial. Motivul pentru care avem tribunale matrimoniale este în primul rând pentru ca credincioșii catolici să aibă mijloacele obiective prin care să ajungă să cunoască adevărul despre situația lor.

Chiar dacă un cuplu ar consulta un păstor sau un confesor de încredere, acel preot nu ar avea neapărat capacitatea de a evalua obiectiv situația. Pe de o parte, preotul ar putea să aibă – de înțeles, desigur – o atitudine subiectivă față de persoanele cu care a lucrat și este destul de improbabil să aibă o imagine clară asupra întregii situații. Pe de altă parte, un preot paroh ar putea să nu aibă pregătirea specializată necesară pentru a judeca în mod corect validitatea unei căsătorii. Mai important, însă, ar fi faptul că permițând „soluția forului intern” s-ar submina întreg sistemul legal al Bisericii. Acest lucru la rândul lui ar slăbi în mod grav capacitatea Bisericii de a promova dreptatea și de a proteja drepturile credincioșilor.

În timp ce poate părea un act de milostenie să sugerezi să se facă abstracție de unele părți din codul canonic în anumite cazuri dificile, trebuie să ținem cont de faptul că legile universale ale Bisericii au fost foarte atent gândite pentru a se aplica tuturor în mod egal, în toată lumea. Deși există o concepție populară conform căreia dreptul canonic este un set insensibil și inflexibil de reguli, în realitate Codul are deja mai multe zone în care se dă spațiu înțelepciunii pastorale, permisiunii pentru circumstanțe locale sau procedurilor pentru cererea de privilegii sau dispense. De aceea, a permite unor credincioși, fie ei și bine intenționați, să se dispenseze singuri de anumite cerințe ar împiedica legea Bisericii să își îndeplinească funcțiunile ei esențiale.

5. Este posibil să acționezi pastoral fără soluția forului intern?

Da, sigur că se poate. Cel mai pastoral lucru de făcut este să îi conduci pe credincioși mai aproape de Dumnezeu „spunând adevărul în iubire” (cf. Efeseni 4,15). Chiar și adevărurile cele mai provocatoare pot să fie transmise în moduri caracterizate de compasiune. La nivel practic, păstorii îi pot ajuta pe credincioșii aflați în căsătorii iregulare să își corecteze situațiile prin mijloacele legitime. În situații în care acest lucru nu este posibil, precum atunci când nu se poate da declarația de nulitate, păstorii pot totuși să ofere o încurajare sensibilă și sprijin moral cuplului pentru a face acele sacrificii dureroase necesare pentru a se întoarce de la păcat și a crește în sfințenie.

6. Ar putea vreo soluție să includă primirea Sfintei Împărtășanii?

Este posibil ca un cuplu aflat într-o căsnicie iregulară să poată să primească Sfânta Împărtășanie dacă se angajează sincer să se abțină de la intimitatea conjugală, trăind cu alte cuvinte ca frate și soră. Chiar dacă cuplul ar eșua în acest angajament, ocazional, datorită slăbiciunilor umane, atâta timp cât au intenția de a rămâne caști ar avea nevoie doar să primească Sacramentul Spovezii înainte să poată primi din nou accesul la Euharistie.

În timp ce această propunere poate părea ciudată pentru un cuplu, un păstor atent ar putea să îi ajute să fie încrezători în eforturile lor pentru a trăi o viață creștină în ciuda oricăror atitudini cu prejudecăți ar putea întâlni. De fapt, am putea considera un angajament interior ferm la castitate ca fiind adevărata „soluție de for intern”.

Posted in Teologie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *