Autor: Andrei Goţia
Sursa: Familia creştină, nr. 6/2014
Dealul Crucilor
Ce semnificaţie are crucea pentru noi? Suferinţă, mântuire, promisiune a Învierii, iubire a lui Cristos – sunt câteva din înţelesurile majore ale crucii. Pentru lituanieni, crucea mai este simbol al rezistenţei în faţa duşmanilor şi mărturie a identităţii catolice, toate întrupate într-un deal al crucilor.
Kryi Kalnas, cum sună în lituaniană numele Dealului Crucilor, centru de pelerinaj naţional pentru lituanieni, se află la 12 km nord de Siauliai, al patrulea oraş ca mărime al ţării. Oraşul a fost întemeiat în 1236 şi a fost ocupat de-a lungul secolelor de mai multe ori, mai întâi în secolul al XIV-lea de către cavalerii teutoni, perioadă din care datează primele cruci înfipte pe Dealul Crucilor, ca semn de opoziţie faţă de cotropitori şi de speranţă în puterea salvatoare a Crucii.
În 1795 Siauliai a fost alipit Rusiei, urmând să fie eliberat abia în 1918. În 1940 se puteau vedea pe Dealul Crucilor patru sute de cruci mari şi mii de cruci mici. Între 1939-1945 oraşul încape în mâna Germaniei naziste, pentru ca până în 1991, anul obţinerii independenţei micii republici baltice, să facă parte din Uniunea Sovietică.
În această grea perioadă din istoria recentă a Lituaniei s-au înregistrat şi cele mai intense momente legate de Dealul Crucilor, un ghimpe ascuţit în coasta autorităţilor atee. În trei rânduri, în 1961, 1973 şi 1975, duşmanii Crucii au ras dealul cu buldozerele şi l-au transformat în loc viran, iar crucile au fost arse sau aruncate la fier vechi. Se estimează că mai mult de cinci mii de cruci au fost smulse şi distruse atunci. Dar, în chip neaşteptat, după fiecare profanare, alte cruci reapăreau în timpul nopţii, astfel încât în 1985 atacurile celor fără Dumnezeu, obosiţi de acest război îndârjit purtat cu armele curajului însufleţit de credinţă, au încetat, iar crucile au fost lăsate.
Precum Constantin cel Mare, care a experimentat puterea victorioasă a Crucii (In hoc signo vinces), şi lituanienii au ajuns în 1991 să guste momentul învierii naţionale şi religioase. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a vizitat Lituania în 1993 şi s-a oprit şi la Dealul Crucilor.
Cel care ajunge astăzi în acest loc de pelerinaj de faimă internaţională poate vedea zeci de mii de cruci, unele de trei metri şi mai mari, dar şi minuscule cruci de rozare; unele sunt de metal, altele de lemn ori de plastic, simple ori împodobite cu sculpturi sau dantelării metalice. Când bate vântul, pelerinii pot auzi un freamăt al crucilor şi al clopotelor, glasuri care vorbesc inimii despre iubirea nedezminţită a lui Dumnezeu.
Cine şi-ar fi închipuit că, sosită în Lituania în urma tuturor celorlalte ţări europene creştinate, Crucea va prinde rădăcini atât de adânci pe acest sol încât să devină stindard victorios al lituanienilor?