Autor: Tim Staples
Traducere: Renata Oana
Sursa: This Rock, mai-iunie 2008
Pentru multe comunităţi protestante tradiţionale, a crede că Maria este Theotokos (în limba greacă, „purtătoare de Dumnezeu”) sau Maica lui Dumnezeu, este un punct în care sunt în acord cu catolicii. Dacă Isus Cristos este într-adevăr Dumnezeu, atunci Maria este într-adevăr Maica lui Dumnezeu. Milioane de persoane din comunităţile fundamentaliste şi evanghelice nu s-ar alătura însă catolicilor pentru a sărbători Solemnitatea Mariei, Maica lui Dumnezeu.
Născătoare de Dumnezeu
Trei principale obiecţii sunt aduse acestei mari dogme de credinţă. Prima obiecţie expune un fapt evident. În Sfânta Scriptură nu apar nicăieri cuvintele „Maica lui Dumnezeu” pentru a o descrie pe Maria. „Dacă această doctrină ar fi atât de importantă pe cât pretind romano-catolicii, nu ar fi trebuit a măcar unul dintre scriitorii inspiraţi să o fi folosit?” Cea de-a doua obiecţie îşi are rădăcinile în Luca 1,43 – un text folosit de catolici pentru a demonstra un fundament biblic pentru Theotokos – în care Elisabeta a strigat către Maria „cu glas mare: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” Fundamentaliştii subliniază faptul că acest text nu o numeşte pe Maria Mama lui Dumnezeu, ci o numeşte Mama Domnului meu. Noul Testament utilizează termenul „Domn” (din limba greacă, kurios) uneori în contextul divinităţii, dar îl utilizează şi pentru a face referire la persoane umane, în diferite contexte. Se argumentează că pasajul din Luca nu se referă la divinitatea lui Cristos, ci la umanitatea Sa. Şi, în final, protestanţii subliniază faptul că este imposibil ca Dumnezeu să aibă o Mamă. „Dumnezeu este o Treime. Dacă Maria este Mama lui Dumnezeu, ea este Mama Treimii. Prin urmare, Treimea nu mai este o Treime – ar fi un Cvartet!”
Obiecţia 1: Unde găsim aceasta în Biblie?
A spune că Maria nu poate fi Maica lui Dumnezeu pentru că Sfânta Scriptură nu foloseşte exact aceste cuvinte îi plasează pe protestanţi într-o poziţie foarte inconfortabilă. Ei ar trebui să ajungă la concluzia că multe doctrine creştine esenţiale sunt eronate, pentru că nu se găsesc nici ele, cuvânt cu cuvânt, în Biblie. Să luăm de exemplu Preasfânta Treime. Această doctrină este preeminentă între toate doctrinele creştine – şi totuşi, termenul „Treime” nu apare în Biblie. Nici termeni precum homoousios (din limba greacă, „aceeaşi substanţă”; Isus are aceeaşi substanţă, aceeaşi natură ca Tatăl) sau uniune hipostatică. Întrebarea pe care ar trebui să o pună protestanţii este: Conceptul Mariei ca Maică lui Dumnezeu ne este revelat în Sfânta Scriptură? Vom vedea că răspunsul este „da”. Astfel, prima obiecţie este respinsă destul de uşor.
Obiecţia 2: Luca 1,43
Obiecţia 2 nu poate fi respinsă la fel de uşor. Cuvântul grec kurios sau „domn” poate fi, într-adevăr, utilizat pentru a denumi divinitatea, dar nu neapărat. Un exemplu al celui de-al doilea caz îl găsim în 1Corinteni 8,5: „Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, – precum şi sunt ‘dumnezei’ mulţi şi ‘domni’ mulţi…” Aici, este clar că termenul „domn” (kurios) nu este utilizat pentru a face referire la divinitate. În plus, Cristos însuşi se referă la „stăpânul viei” în parabola sa despre stăpânul casei din Matei 21,33-40, ca şi kurios, sau „stăpân al viei”, în versetul 40. Astfel, kurios poate fi utilizat în mod specific pentru o persoană umană. Totuşi, dacă revenim la 1Corinteni 8,5, în următorul verset ni se oferă un exemplu în care termenul kurios este utilizat pentru a exprima divinitatea: „Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi noi prin El”.
Trebuie să observăm două puncte esenţiale: Isus este numit atât un singur Domn, cât şi cel prin Care sunt toate. Nu există nicio îndoială că în acest context se face referire la divinitatea Domnului nostru. Fiecare evreu cunoştea adevărul din Marea Sh’ma din Deuteronom 6,4: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Există un singur Domn în Israel. Şi, conform 1Corinteni, Isus este acest singur Domn. De asemenea, Isus este numit cel prin Care sunt toate. În Geneză 1,1 se arată foarte clar că Atotputernicul Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor. „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”. Titlul de kurios atribuit lui Cristos, ca şi cel prin Care sunt toate, în 1Corinteni 8,6 este, în mod clar, un titlu de divinitate pentru Cristos. Contextul face ca totul să fie atât de evident.
Prin urmare, cheia discuţiei noastre este să lămurim cum este folosit termenul kurios, legat de Cristos, în Luca 1,43. Este folosit pentru a-l descrie pe Isus în ceea ce priveşte doar umanitatea Sa, sau şi legat de divinitatea Sa? Există cel puţin două motive pentru care putem şti cu siguranţă că se referă la Cristos ca persoană divină. În primul rând, dacă înţelegem premiza lui din Vechiul Testament, concluzia devine clară. Elisabeta s-a referit, aproape literalmente, la un text din 2Samuel 6,9, în care David a strigat cu glas mare, legat de Chivotul Legământului Vechiului Testament: „David s-a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: ‘Cum să intre chivotul Domnului la mine?'” Atunci când Elisabeta „a strigat cu glas mare… Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1,42-43), Maria a fost revelată ca fiind Chivotul Legământului Noului Testament. Prin urmare, întrebarea pe care ne-o punem este: Chivotul Legământului Vechiului Testament era Chivotul unui suveran pământean, sau era Chivotul Atotputernicului Dumnezeu? Răspunsul este evident. În acelaşi mod, mult mai slăvitul Chivot al Legământului Noului Testament nu este un chivot al unui suveran pământean, ci este Chivotul Atotputernicului Dumnezeu.
Al doilea şi cel mai important argument pentru care ştim că Luca 1,43 se referă la Maria ca fiind Maica lui Dumnezeu este rezumat în Catehismul Bisericii Catolice: „Numită în Evanghelii ‘Mama lui Isus’, Maria este aclamată, la îndemnul Duhului, încă înainte de naşterea Fiului ei, ca ‘Maica Domnului meu’. Într-adevăr, cel pe care Maria l-a zămislit ca om de la Duhul Sfânt şi care a devenit într-adevăr Fiul ei după trup nu este altul decât Fiul veşnic al Tatălui, a doua Persoană a Preasfintei Treimi. Biserica mărturiseşte că Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotokos)” (CBC 495).
Maria este Maica lui Dumnezeu tocmai pentru că Isus Cristos, Fiul ei, este Dumnezeu. Iar atunci când Maria a născut, ea nu a dat naştere unei naturi sau la două naturi; ea a dat naştere unei singure Persoane divine. A nega acest adevăr esenţial, aşa cum a declarat Conciliul de la Efes (431 dC), înseamnă să te separi de comuniunea deplină cu Cristos şi cu Biserica Sa. Prima din multele „anateme” care au fost acceptate de Conciliu decreta: „Dacă cineva nu mărturiseşte că Dumnezeu este într-adevăr Emanuel, şi că, în consecinţă, Preasfânta Fecioară este Maica lui Dumnezeu (pentru că, după trup, ea a dat naştere Cuvântului lui Dumnezeu întrupat), să fie anatemizat”. Să arătăm faptul că Conciliul făcea referire în această definiţie la profeţia din Isaia 7,14. Acest text a profeţit cu mai bine de 700 de ani înainte de naşterea lui Cristos faptul că Mesia urma să se nască dintr-o femeie şi că urma să se numească „Dumnezeu este cu noi”.
Adevărata problemă în a nega faptul că Maria este Maica lui Dumnezeu şi a afirma că Maria este doar mama omului Isus Cristos este aceea că, procedând astfel, fie este negată divinitatea lui Cristos (aşa cum au făcut arienii în secolul al IV-lea), fie se afirmă existenţa a două persoane în Isus Cristos. Oricare dintre aceste erori duce la o erezie. Conciliile din Niceea (325) şi din Constantinopol (381) au clarificat în mod decisiv erezia ariană. În loc să înveţe adevărul că Cristos este o singură Persoană divină, cu două naturi – una umană şi una divină – în uniune hipostatică, fără amestec, în Persoana divină a lui Cristos, ei învăţau că în Cristos erau două persoane, unite numai moral. Părinţii Conciliului au înţeles că creştinii nu puteau să afirme aceasta niciodată. Biblia ne spune: „Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2,9); „întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute” (Coloseni 1,16). Nicăieri nu citim în ei; citim doar despre El. Eroarea propune, în esenţă, Cristoşi diferiţi. Isus este cu adevărat o singură Persoană divină. Dacă cineva se roagă la un Isus care are două persoane, acel cineva se roagă la un „Isus” care nu există!
Obiecţia 3: „Cvartet”
„Dacă Dumnezeu este Treime şi Maria este Maica lui Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că Maria este Mama Treimii?” Nu, nu înseamnă aceasta. Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 495, precizează foarte clar că Maria este Maica celei de-a doua Persoane a Preasfintei Treimi, deoarece nici Tatăl şi nici Sfântul Spirit nu s-au întrupat. Destul de simplu. Problema poate fi însă aici mult mai profundă decât confuzia persoanelor care aparţin Divinităţii. Din experienţa mea, această simplă explicaţie duce aproape în mod invariabil la o altă întrebare care dezvăluie adevărata dificultate pentru mulţi fundamentalişti: „Chiar dacă Maria este numai Mama celei de-a doua Persoane a Preasfintei Treimi, Isus este etern, la fel cum sunt şi celelalte două Persoane. Astfel, pentru a fi Mama lui, Maria ar trebui să fie şi ea eternă”. Prin urmare, rădăcinile acestei probleme a „Cvartetului” este înţelegerea greşită a ceea ce se înţelege prin adevărata maternitate a Mariei şi, probabil, înţelegerea greşită a ceea ce înseamnă, în general, maternitate.
Afirmând că Maria este Maica lui Dumnezeu, Biserica Catolică nu afirmă nici faptul că Maria este sursa naturii divine a celor trei Persoane ale Preasfintei Treimi, şi nici că ea este sursa naturii divine a celei de a doua Persoane. Dar ea nici nu trebuie să fie, pentru a fi Maica celei de a doua Persoane întrupate a Preasfintei Treimi. Poate că o analogie referitoare la naşterea umană normală ne va ajuta să clarificăm adevărul în această problemă. Soţia mea este mama fiului meu, Timmy. Aceasta nu înseamnă însă că ea este sursa sufletului nemuritor al lui Timmy. Dumnezeu a creat direct şi imediat sufletul său, aşa cum face pentru fiecare fiinţă umană (vezi Ecclesiastul 12,7). Totuşi, nu putem concluziona astfel că Valerie este doar „mama trupului lui Timmy”. Ea este mama lui Timmy, punct. Ea nu a dat naştere unui trup; ea a dat naştere unei persoane umane care este formată din trup şi suflet: Timmy.
În mod asemănător, chiar dacă Maria nu i-a oferit lui Isus nici natura Lui divină şi nici sufletul Lui uman nemuritor, ea este totuşi Mama Lui, pentru că ea nu a dat naştere unui trup, unui suflet, unei naturi sau la două naturi – ea a dat naştere unei Persoane. Şi acea Persoană este Dumnezeu. Concluzia acestei probleme este inevitabilă. Aşa cum mulţi dintre protestanţii tradiţionali ar mărturisi împreună cu noi, catolicii: Dacă Isus Cristos este o singură Persoană divină, eternă şi imuabilă – Dumnezeu – iar Maria este Mama Lui, atunci Maria este Mama acelei Persoane divine, unice, eterne şi imuabile – Dumnezeu.