Autor: Michael P. Barber
Traducere: Radu Capan
Sursa: TheSacredPage.com
Titlul acestui text nu va fi chiar șocant pentru cei care au studiat cu atenție Evangheliile, dar cred că ceilalți îl vor găsi surprinzător.
Nu de puține ori auzim persoane ce susțin că Isus a vorbit în parabole deoarece, fiind un învățător bun, a dorit să își facă mai ușor de înțeles mesajul. Istorioarele, se spune adesea, sunt cel mai bun mijloc pentru un învățător să își atingă scopul predării. Dacă creștinii doresc să fie eficienți în proclamarea mesajului evanghelic, mai auzim uneori, trebuie să spună istorioare mai bune.
În unele cercuri creștine, acest principiu este dus mai departe. Creștinii, ni se spune, pot răspândi cel mai bine Evanghelia făcând filme și scriind cărți care să sublinieze „binele, adevărul și frumosul”. Creștinii de astăzi trebuie să evite să fie expliciți cu privire la credința lor. A spune o istorioară minunată, a vorbi simplu – sunt văzute ca o formă de evanghelizare. Din moment ce Isus „a învățat prin istorioare”, susțin unii, acesta este cel mai bun mijloc de a ajunge la oameni. Dacă cei mai mulți oameni nu aud un conținut creștin concret în aceste istorioare, nici o problemă. La urma urmelor, istorioarele lui Isus adesea nu erau explicite în ceea ce doreau să transmită.
Totuși, această înțelegere super-simplifică portretul lui Isus din Evanghelii. Într-adevăr, Evangheliile îl prezintă pe Isus ca spunând istorioare pentru a-și ascunde mesajul. O ilustrare clasică a acestui lucru se găsește în Evanghelia lui Marcu. După ce Isus le-a spus parabola semănătorului, citim:
„Când a rămas singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, iar El le-a spus: «Vouă vă este dat misterul împărăției lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole, pentru ca ‘de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați’ (Isaia 6,9-10).»” (Marcu 4,10-12)
Parabolele nu sunt spuse de Isus pur și simplu pentru a-și face mesajul mai clar. Istorioarele nu sunt mereu evidente, fără să aibă nevoie de explicații. Cei care insistă că aceste „istorioare” vor converti supra-estimează de fapt instrumentul. Dacă cineva dorește să facă clar mesajul unei istorioare, trebuie să o interpreteze. Este tocmai ceea ce face Isus în privat cu discipolii după ce le-a spus parabola semănătorului. „Apoi le-a spus: «Nu înțelegeți această parabolă? Cum veți înțelege atunci toate parabolele?»” (Marcu 4,13).
Iată ideea: istorioarele lui Isus nu sunt mereu evidente; ele cer o explicare atentă. Astfel Isus acționează ca profeții Vechiului Testament, precum Natan. Vă amintiți poate că Natan l-a convins pe David de păcatele sale (adulter și crimă) spunându-i o istorioară pe care acesta la început nu a înțeles-o. Observați că Natan a trebuit să explice istorioara pentru ca să aibă efectul dorit (cf. 2Samuel 12,1-15).
Drept urmare, în loc să încercați să comunicați o idee pur și simplu apelând la o istorioară, permiteți-mi să fiu direct: istorioarele nu înlocuiesc explicațiile. Predicatorii care preferă să comunice prin întâmplări în loc să ofere explicații exegetice atente ale relatărilor biblice ratează cele spuse în Marcu 4. Iar încercarea de a răspândi Evanghelia prin povestioare frumoase ce servesc ca înlocuitori pentru expuneri detaliate ale relatărilor biblice reprezintă o acțiune care în cele din urmă este sortită eșecului.
În fine, atenție: dacă credeți că istorioara Dvs îi va evangheliza pe ceilalți, înțelegeți că așa ceva nu se va întâmpla dacă nu este însoțită de o învățătură clară. Acesta, mi se pare mie, este în parte mesajul din Marcu 4. Isus a spus istorioare care, o vreme, au ascuns mesajul Său. Dar în cele din urmă și-a făcut clară învățătura.