Patruzeci de ani de slujire a civilizaţiei europene

Autor: Antonio Gaspari
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: Zenit, 23 martie 2011

La 25 martie 2011, Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) împlineşte 40 de ani. E vorba de o aniversare importantă pentru o instituţie care nu este foarte cunoscută, dar care a desfăşurat un rol important în creşterea şi realizarea civilizaţiei europene moderne. La CCEE aderă 33 de Conferinţe Episcopale din tot atâtea ţări europene. La întâlnirea preliminară din 18 noiembrie 1965, erau prezenţi doar 13 preşedinţi ai Conferinţelor Episcopale.

Obiectivul a fost acela de a promova colaborarea dintre Episcopi în Europa în scopul binelui comun şi pentru împlinirea misiunii creştine. Nu este vorba însă numai de o instituţie de legătură, ci CCEE încearcă să desfăşoare un rol de responsabilitate paternă faţă de popoarele din Europa, care cred sau nu. Pentru a înţelege cât mai bine istoria, scopurile şi propunerile avansate de CCEE şi pentru a continua să facă să crească civilizaţia europeană, Agenţia Zenit l-a intervievat pe Cardinalul Peter Erdo, Arhiepiscop de Budapesta, primat al Ungariei şi preşedinte al CCEE.

– Ce este mai precis CCEE? De ce şi cum s-a născut?

– Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) este în slujba colegialităţii dintre Conferinţele Episcopale din Europa. Misiunea primară a CCEE este de a promova colaborarea dintre Episcopii din Europa. CCEE are ca scop protejarea binelui Bisericii şi promovarea îndeplinirii misiunii sale. CCEE are o funcţie consultativă: să cultive colegialitatea şi să realizeze o mai strânsă comuniune şi cooperare între Conferinţele Episcopale. Colaborarea are loc prin consultări, mai ales în cursul Adunării plenare anuale la care participă preşedinţii Conferinţelor Episcopale.

Spre sfârşitul Conciliului Vatican II, la 18 noiembrie 1965, s-a desfăşurat o întâlnire a preşedinţilor din 13 Conferinţe Episcopale europene. Ei au încredinţat unui comitet, constituit din 6 delegaţi ai Conferinţelor Episcopale şi un secretariat de legătură, să gândească viitoarea colaborare dintre Conferinţele Episcopale din Europa. Responsabilitatea a fost încredinţată Mons. Etchegaray. Comitetul a avut o dublă misiune: să studieze elementele necesare pentru o colaborare reală şi stabilă şi să definească sectoarele pastorale pentru care colaborarea era deosebit de necesară şi urgentă. La 23-24 martie 1971 a avut loc, tot la Roma, adunarea constitutivă a CCEE.

Iniţial Adunarea plenară se desfăşura cu delegaţi ai Conferinţelor Episcopale. În anul 1986, erau 25 de membri şi episcopatele din aproape toate statele europene aveau un reprezentant. În anul 1995, erau deja 34 de membri şi actualmente sunt 37 (33 de Conferinţe episcopale şi 4 Episcopi care nu sunt membri ai unor Conferinţe Episcopale: Luxembourg, Principatul de Monaco, Republica Moldova, Cipru). Teritoriul de competenţă al CCEE cuprinde şi acele părţi ale Europei care nu aparţin Uniunii Europene, cum sunt Rusia şi Turcia. Noile statute au fost aprobate de Congregaţia pentru Episcopi la 2 decembrie 1995.

– Dacă ar trebui să alegeţi momente semnificative din activităţile CCEE în ultimii 40 de ani, pe care le-aţi indica?

– Din timpurile anterioare participării mele personale, cunosc episoadele principale mai ales pe baza relatărilor primului preşedinte, Cardinalul Etchegaray, care a vorbit despre această iniţiativă cu entuziasm autentic. Din cuvintele sale am simţit mereu acel dinamism al Duhului Sfânt care s-a manifestat şi la Conciliul Vatican II şi care a contribuit la aprofundarea acelei realităţi teologice, dintotdeauna cunoscută, pe care o numim colegialitate episcopală.

Cât priveşte experienţele mele personale, îmi amintesc de o întâlnire la Munchen, în Bavaria, cu Mons. Ivo Furer, pe atunci secretar general al CCEE, şi cu excelentul canonist german Heribert Schmitz. Trebuia să lucrăm la statutele CCEE. Astfel funcţionarea noastră a devenit pe deplin conformă cu CIC din 1983 şi cu Codul Canoanelor Bisericilor Orientale din 1990. Unitatea cu Biserica universală şi în special cu succesorul Sfântului Petru este într-adevăr o forţă a conferinţelor continentale.

O altă experienţă mai este reprezentată de întâlnirea anuală a Episcopilor orientali catolici europeni. Această iniţiativă se desfăşoară de câţiva ani de acum sub patronajul CCEE, sub semnul demnităţii egale a tuturor Bisericilor Catolice sui iuris care sunt în comuniune deplină cu Biserica Romei. Unitatea în diversitate în cadrul Bisericii Catolice este o forţă care poate ajuta la apropierea diferitelor popoare de pe continentul nostru atât de frământat în istorie.

Altă amintire de neuitat este rugăciunea Episcopilor la Fatima în anul 2007, când am încredinţat continentul nostru ocrotirii materne a Fecioarei Maria; de asemenea întâlnirea Episcopilor din sud-estul Europei, organizată în anul 2009 în Turcia, în care am vizitat Tarsul şi celelalte locuri semnificative din viaţa Sfântului Paul, şi am cerut mijlocirea lui pentru trezirea evanghelizării în continentul nostru. Gazda a fost atunci regretatul Episcop Luigi Padovese.

– Printre obiectivele CCEE se numără şi susţinerea dezvoltării raporturilor ecumenice. În ce măsură CCEE poate îndeplini această misiune şi care sunt interlocutorii săi?

– Sesiunile comitetului unit CCEE-KEK, care permit o lucrare comună a preşedinţiei noastre cu preşedinţia KEK (organizaţie europeană a celorlalţi creştini, ortodocşi, protestanţi şi anglicani), confirmă responsabilitatea comună pentru viaţa viitoare a continentului nostru. A fost importantă în special întâlnirea ecumenică europeană de la Sibiu (România) din anul 2007. O altă experienţă foarte încurajatoare este reprezentată de Forumul Catolico-Ortodox (FCO) european, care permite organizaţiei noastre – mereu în contact cu Sfântul Scaun – să lucreze împreună cu reprezentanţii tuturor Bisericilor Ortodoxe din Europa.

Aceste Forumuri, care par să asume un ritm bienal, nu constituie o nouă organizaţie, ci sunt dedicate mereu unei teme din viaţa morală şi socială a continentului nostru. Am descoperit cu bucurie că poziţiile noastre teologice sunt atât de apropiate încât permit atitudini comune în domenii practice atât de importante. Dialogul teologico-dogmatic se desfăşoară între Biserici prin alte structuri catolice, sub conducerea Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Actele celui de-al doilea Forum Catolico-Ortodox despre „Raporturile Stat-Biserică: perspective teologice şi istorice” vor fi prezentate la Roma în luna noiembrie.

– Sunt diferite umbre care ameninţă Europa, între care prăbuşirea demografică, separarea şi dezbinarea familiilor, o anumită ambiguitate cu privire la recunoaşterea identităţii creştine, creşterea unei culturi care doreşte să autorizeze diferite forme de eutanasie, dispariţia lui Dumnezeu din viaţa de toate zilele… În faţa unui orizont care pare confuz, cum intenţionează CCEE să facă să strălucească lumina unei noi renaşteri creştine?

– Deja în statutele CCEE scrie că noua evanghelizare este printre priorităţile sale. Acum Papa a instituit un dicaster pentru promovarea Noii Evanghelizări, şi în anul 2012 se va ţine Sinodul Episcopilor pe această temă. La Zagreb, în anul 2010, am avut o Adunare plenară pe tema „Demografia şi viaţa în Europa”. Fiecare întâlnire anuală a noastră – şi tot aşa şi aceasta din urmă – este precedată de o investigaţie detaliată cu privire la tema care este discutată. Această cercetare atinge toate ţările europene. Rezultatele sunt adunate, evaluate, discutate şi prezentate Adunării. Pentru Adunarea noastră plenară din 2011 din Albania, la Tirana, tema principală va fi noua evanghelizare.

– În acest context, ce rol poate să desfăşoare Episcopul?

– Rolul Episcopului este unic şi fundamental. Funcţia lui este mereu triplă. Episcopul trebuie să continue misiunea lui Cristos de a sfinţi, a învăţa şi a conduce în mod substanţial diferit de ceea ce caracterizează exercitarea acestor funcţii din partea tuturor creştinilor (Lumen Gentium, nr. 10). Chiar dacă aceste misiuni sunt îndreptate în special spre comunitatea Bisericii, Episcopii au o misiune importantă şi în cadrul evanghelizării lumii celor care nu cred: sunt principalii misionari şi protagoniştii dialogului care depăşeşte nivelul privat.

– Desigur, Episcopul este păstor de suflete, dar şi figură importantă în domeniul civil şi social. Cum trebuie procedat pentru a duce învăţăturile Bisericii Catolice şi într-un loc de relevanţă publică?

– Episcopul trebuie să îi ajute şi să îi anime pe laici pentru ca societatea seculară să se dezvolte în spiritul Evangheliei, conform valorilor mai profund umane, iluminate de credinţa creştină. Referitor la participarea Episcopilor la conducerea politică şi civilă din ţările europene suntem în faţa unei schimbări clare. Atunci când, la sfârşitul antichităţii, atâtea oraşe au rămas fără administraţie publică civilă, cine putea apăra interesele comunităţii? Adesea Episcopul trebuia să îşi asume acest rol.

În Germania şi în alte ţări convertite la creştinism prin decizia principilor la începutul Evului Mediu, Episcopii păreau să fie funcţionarii cei mai fideli nu numai ai Bisericii, ci şi ai statului. De exemplu, Episcopii maghiari, în timpul Evului Mediu, trebuiau să lupte, alături de trupele lor, în toate războaiele importante ale regelui. În bătălia de la Mohacs, în anul 1526, când armata maghiară – apărând propria ţară – a fost înfrântă de armata imperială otomană, a căzut într-o singură zi aproape tot episcopatul din ţară.

În epoca modernă, unii Episcopi sau Cardinali, ca de exemplu Mendoza, Jiménez de Cisneros, Richelieux, au asumat chiar rolul de regent în ţara lor. În zilele noastre, deja dreptul canonic interzice clericilor să desfăşoare funcţii care comportă exercitarea puterii statale. Laicii – conform şi Conciliului Vatican II – au vocaţia specială de a transforma lumea în sensul Evangheliei (cf. CIC, can. 227; Apostolicam actuositatem nr. 7b).

– Care sunt iniţiativele CCEE pentru a sărbători această aniversare de patruzeci de ani?

– Sărbătorile pentru aniversarea a 40 de ani ai CCEE nu se vor termina într-o singură celebrare, ci se vor dezvolta în decursul întregului an. Înainte de toate prin revista noastră, care apare o dată la patru luni, Litterae communionis. În cele trei numere din 2011, ultimii trei secretari ai CCEE vor relata istoria acestui organism în slujba comuniunii episcopale din Europa. Vor relata istoria CCEE care este în definitiv istoria Bisericii şi a Europei din aceşti ultimi patruzeci de ani. În afară de aceasta, la 25 martie voi adresa o scrisoare tuturor Episcopilor din Europa, cerându-le să se roage la Sfinţii Patroni ai Europei pentru ca CCEE să continue să îşi îndeplinească slujirea adusă Bisericii şi Europei, cu entuziasm şi simplitate, în comuniune cu Succesorul lui Petru. În sfârşit, chiar în timpul următoarei Adunări plenare care se va desfăşura în Albania, la începutul lunii octombrie, vom celebra în mod oficial această aniversare împreună cu toţi preşedinţii Conferinţelor Episcopale care constituie astăzi CCEE. În plus, sunt în fază de pregătire alte iniţiative care vor fi anunţate la timpul potrivit.

(Traducere preluată de pe InfoSapientia.ro.)