Autor: Die Tagespost
Traducere: Wilhelm Tauwinkl
Sursa: Die Tagespost, 3 februarie 2010
„Să nu lăsăm adepţii să cadă în gol”: convorbire cu părintele profesor Manfred Hauke
Medjugorje
De mai mulţi ani există o discuţie în jurul fenomenului presupuselor apariţii mariane de la Medjugorje: li se arată într-adevăr vizionarilor din Medjugorje Maica Domnului? Sau aceste evenimente sunt efecte parapsihologice, provenind din inconştientul vizionarilor? Sunt ele o manipulare sau chiar o amăgire din partea puterilor răului? Potrivit anumitor informaţii, la Vatican este planificată în curând o examinare definitivă a fenomenului Medjugorje din partea unei comisii. Regina Einig l-a consultat în acest sens pe preşedintele Comunităţii germane de lucru în domeniul mariologiei, pr. prof. dr. doc. Manfred Hauke, profesor de dogmatică şi patrologie la Lugano (Elveţia).
– În ce constă importanţa teologică a apariţiilor mariane?
– Apariţiile Maicii Domnului ţin de carisma profeţiei, prin care se exprimă lucrarea intangibilă a Duhului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel îndeamnă: „Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi profeţiile” (1Tesaloniceni 5,19-20), dar deja Cartea Proverbelor sublinia: „Fără vedenie de proroc poporul e fără stăpân” (Proverbe 29,18). Potrivit lui Toma de Aquino, revelaţiile profetice de după perioada apostolică nu sunt date spre răspândirea unei noi învăţături de credinţă, ci slujesc orientării faptelor omului. Teologia vorbeşte, în acest caz, de „revelaţii private”, întrucât ideile comunicate nu ţin de Revelaţia publică şi universală; aceasta din urmă s-a încheiat odată cu perioada apostolică. „Privat” se referă la o persoană individuală, la un grup sau chiar la întreaga Biserică într-o anumită situaţie istorică. „Revelaţiile private” sau – mai bine spus – revelaţiile profetice ne ajută să recunoaştem „semnele vremurilor” (Matei 16,3) şi să ne purtăm în mod corespunzător. Potrivit Papei Benedict al XIV-lea, recunoaşterea unei revelaţii private de către Episcopul competent nu implică în nici un caz obligativitatea credinţei în sens strict (fides divina), ci se referă la faptul că apariţiilor li se poate acorda, în mod justificat, o credinţă pur omenească (fides humana).
Aşadar, nici un catolic nu este obligat să creadă că Maica Domnului s-a arătat la Lourdes şi la Fatima; Biserica arată însă că relatările privind aceste apariţii sunt vrednice de crezare, iar un catolic poate crede în ele, cultivând o spiritualitate corespunzătoare. Da, Biserica a stabilit chiar comemorări proprii în calendarul liturgic şi a publicat texte corespunzătoare pentru liturghie. Dar revelaţiile profetice nu reprezintă cazul normal al vieţii creştine, ci o excepţie: „Fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20,29). Catehismul Bisericii Catolice, citându-l pe Sfântul Ioan al Crucii, subliniază că Tatăl dumnezeiesc ne-a comunicat toate în Isus Cristos, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu (cf. Evrei 1,1-2): „Acela care ar vrea acum să-l întrebe, sau ar dori o vedenie sau o revelaţie, nu numai că ar face o nebunie, dar l-ar jigni pe Dumnezeu, neîndreptându-şi ochii numai spre Cristos fără a căuta altceva sau ceva nou” (nr. 65).
– În definitiv, există posibilitatea unor apariţii care să îi comunice omului ceva care să nu provină din propriul psihic?
– Potrivit unei teorii larg răspândite, care a pornit mai ales de la Karl Rahner, toate apariţiile ar fi „viziuni ale imaginaţiei”. Astfel, conţinutul „apariţiei” ar avea origine psihogenă, chiar dacă aceasta din urmă poate fi provocată de un impuls divin. Dumnezeu nu ar acţiona nemijlocit în această lume, ci doar prin cauze secunde create (în special prin psihicul uman). Cu alte cuvinte, fie că unui om i se arată un spiriduş, soacra sau Fecioara Maria, acest lucru ar ţine de dispoziţia psihică subiectivă, eventual de automatisme sufleteşti inconştiente, şi nu de realităţi obiective care-l interpelează pe om din afară. În cazul unei asemenea teorii, în final nu se mai pune problema autenticităţii sau a inautenticităţii apariţiilor mariane.
Dimpotrivă, noi trebuie să subliniem că excluderea intervenţiei nemijlocite a lui Dumnezeu în această lume nu se poate susţine teoretic, pentru că atunci ar fi imposibilă chiar Creaţia de la început, din nimic, deoarece aceasta porneşte numai de la Dumnezeu. Pe lângă aceasta, există fenomene dovedite fără echivoc, în cazul cărora conţinutul celor văzute se bazează pe un eveniment extramental: de pildă, în timpul apariţiilor mariane din satul irlandez Cnoc Mhuire din 1879, 15 persoane au văzut-o, în timpul unei furtuni cu ploaie, pe Maria împreună cu alţi Sfinţi şi un altar; locul în care stăteau Sfinţii a rămas uscat, în ciuda ploii torenţiale. O astfel de întâmplare nu poate fi explicată prin abordarea subiectivistă a lui Rahner. Dar de factorul subiectiv trebuie să ţinem seama întotdeauna: chiar în revelaţii autentice se pot strecura greşeli, dacă fantezia omului adaugă ceva sau dacă vreo afirmaţie este interpretată greşit. Există, fireşte, şi fenomenul imaginaţiei de origine maladivă sau posibilitatea înşelăciunii. Dacă ambele sunt excluse, în centrul interpretării apariţiilor se află întotdeauna evaluarea originii extramentale: intervenţia lui Dumnezeu şi a persoanelor cereşti sau, dimpotrivă, a forţelor răului.
– Ce forme de viziuni / apariţii se pot deosebi?
– „Apariţie” („arătare”) înseamnă, în clasificarea teologică, intervenţia unei fiinţe cereşti ce poate fi experimentată de simţurile exterioare sau de puterea imaginaţiei. Noţiunea de „viziune” („vedenie”), dimpotrivă, se referă la componenta subiectivă, adică la perceperea unui eveniment invizibil pe cale naturală. În acest sens, pot exista „viziuni corporale”, dacă obiectul întâlnit este perceput prin văz, viziuni „ale imaginaţiei” (care se manifestă numai în puterea imaginaţiei) sau viziuni „intelectuale” (care se arată în gândire, fără mijlocirea unui simţ).
– În opinia Dvs., fenomenul Medjugorje se înscrie pe linia marilor locuri de pelerinaje mariane, cum ar fi Lourdes, Fatima sau Guadalupe?
– Cu aceste locuri de apariţii ale Maicii Domnului, recunoscute de Biserică, Medjugorje are în comun o mare afluenţă de pelerini care se roagă, ajung să se convertească sau îşi reînnoiesc credinţa. Chiar eu, în timpul unei vizite la Medjugorje, în 1985, am fost impresionat de numeroasele spovezi, iar cineva chiar mi-a spus că nu s-a mai spovedit dinaintea celui de-al doilea război mondial. Şi un mare număr de vocaţii preoţeşti şi călugăreşti sunt legate de pelerinajul, de comuniunea de credinţă şi de viaţa de rugăciune trăită în acest loc.
Pe de altă parte, există diferenţe clare. Printre acestea se numără, în primul rând, numărul de fenomene vizionare, precum şi minunile recunoscute de Biserică drept vrednice de crezare. La Guadalupe au fost patru arătări ale Mariei (9-12 decembrie 1531), confirmate de una dintre cele mai mari minuni din istoria Bisericii, şi anume întipărirea chipului Mariei pe mantaua vizionarului. În următorii zece ani s-au convertit opt milioane de amerindieni. Autenticitatea apariţiilor a fost recunoscută în 1566 printr-un proces canonic, iar vizionarul a fost canonizat în anul 2002.
La Lourdes se numără optsprezece apariţii ale Mariei, care au avut loc în decursul unui semestru (11 februarie – 16 iulie 1858). Mesajele legate de acestea se concentrează asupra rugăciunii şi pocăinţei. Ele au fost confirmate încă de la început prin minuni care au rezistat unei verificări medicale şi ecleziastice extrem de critice. Recunoaşterea din partea episcopului (1862) este legată de credibilitatea personală a vizionarei, Bernadeta Soubirous, care, după întâlnirea cu Maica Domnului, a intrat în mănăstire, iar în 1933 a fost canonizată.
Evenimentele de la Fatima cuprind şase apariţii mariane (din mai până în octombrie 1917), pregătite de trei arătări ale unor îngeri (1916) şi completate de arătări trăite de vizionara Lucia la Pontevedra (1925-26) şi Tuy (1929-30). Minunea soarelui de la Fatima (13 octombrie 1917) a avut loc în faţa a circa 50 000 de oameni. Apariţiile Mariei din 1917 au fost recunoscute în 1930 ca vrednice de crezare, iar mesajele către Lucia la Pontevedra şi Tuy, în 1939. Doi dintre vizionarii din 1917 (Francisco şi Jacinta, care au murit în copilărie) au fost beatificaţi în anul 2000, în timp ce în 2008 a început procesul pentru sora Lucia, care a murit recent. Astfel, Guadalupe, Lourdes şi Fatima se remarcă printr-un număr foarte redus de apariţii mariane, printr-un mesaj clar conturat, prin sfinţenia vizionarilor, recunoscută de Biserică, şi printr-o confirmare impresionantă, bazată pe minuni evidente.
Dimpotrivă, fenomenul Medjugorje se prezintă altfel: numărul presupuselor apariţii ajunge la peste 40.000; mesajele legate de ele sunt extrem de numeroase şi dau naştere unor întrebări critice. În ce priveşte credibilitatea vizionarilor, în unele cazuri avem de-a face cu înşelăciune, fiind vorba de minciuni dovedite; nu există vreo minune recunoscută de Biserică, iar semnele miraculoase vestite de vizionari pentru confirmarea apariţiilor de la Medjugorje până acum nu au avut loc. Cardinalul portughez Jose Saraiva Martins, timp de mulţi ani prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a fost întrebat cu scurt timp în urmă despre eventualele paralele dintre Medjugorje şi Fatima. După părerea sa, în timp ce copiii păstori de la Fatima s-au arătat smeriţi şi au ales tăcerea, aceste virtuţi nu se observă la Medjugorje; în timp ce sora Lucia a intrat în clauzură, la Medjugorje nu a ales nimeni viaţa consacrată (dimpotrivă, unul dintre vizionari s-a căsătorit cu o regină americană a frumuseţii; desigur, acest lucru nu este un păcat, dar nici vreun semn deosebit de marcare supranaturală prin apariţiile mariane); sora Lucia a aşternut în scris secretele încredinţate ei de Maria, în timp ce vizionarii din Medjugorje le-au păstrat pentru ei. „Nu, nu văd nici o asemănare între Fatima şi Medjugorje” (12 ianuarie 2010).
– Mulţi oameni consideră Medjugorje începutul convertirii lor. Există o logică teologică a „roadelor bune”, care să permită concluzii privind un eveniment al harului sau privind autenticitatea unui fenomen?
– Doar roadele bune nu sunt suficiente pentru confirmarea originii supranaturale a unui fenomen vizionar. În medicină, şi efectul placebo are ocazional rezultate bune, care nu se datorează medicamentului ca atare. Şi chiar într-un loc unde se produce o înşelăciune sau lucrează însuşi diavolul, este posibil ca harul lui Dumnezeu să lucreze, oamenii să se convertească şi să-l găsească pe Dumnezeu. În cazul criteriilor pentru credibilitatea supranaturală a apariţiilor mariane, roadele trebuie legate de observaţia fenomenului însuşi şi de confirmarea prin minuni. De altfel, la Medjugorje nu sunt doar roade bune, ci şi o întreagă serie de urmări negative legate de fenomenul apariţiilor. Printre acestea se numără încurajarea a doi preoţi franciscani, din partea vizionarei Vicka, în numele Gospei, pentru a se opune dispoziţiilor canonice legitime ale episcopului locului referitoare la implicarea lor pastorală. La repetatele îndemnuri la neascultare ale Gospei (de 13 ori), episcopul de pe atunci, Zanic, care la început înclina în favoarea fenomenului Medjugorje, a reacţionat printr-o respingere uşor de înţeles.
În reacţia sa la vizita Cardinalului Schonborn [Anul Nou 2010], episcopul Peric observă alte roade legate de îndemnul la neascultare de care am vorbit: în prezent există în Dieceza de Mostar-Duvno nouă foşti franciscani suspendaţi din slujirea preoţească, dar care se poartă ca preoţi legali în parohiile uzurpate; câţiva franciscani au invitat, în 2001, un diacon vechi-catolic, care se prezenta ca „arhiepiscop” şi care a „miruit”, în parohiile uzurpate, peste 700 de tineri, ceea ce un diacon nu poate face niciodată în mod valid; doi dintre preoţii nesupuşi au invitat un episcop vechi-catolic din Elveţia, cu rugămintea de a-i consacra episcopi, ceea ce episcopul vechi-catolic a refuzat. Doi preoţi călugări, strâns legaţi de începutul fenomenului Medjugorje, au fost sancţionaţi canonic: lui Jozo Zovko (parohul în funcţie în timpul primelor luni de apariţii, iunie-august 1981) i s-a interzis de către superiorul său orice contact cu Medjugorje; Tomislav Vlasic, care a activat la Medjugorje între 1981 şi 1988, a fost dezlegat de către Sfântul Scaun de îndatoririle preoţeşti, în 2008. Ca motivaţie, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei menţionează, printre altele, încălcarea poruncii a şasea, agravată prin presupuse „motivaţii mistice”.
De fapt, făcând apel la o inspiraţie din partea Gospei şi la vizionara Marija Pavlovic, părintele a încheiat o „cununie mistică” cu o doamnă din Germania, în cadrul unei comunităţi călugăreşti mixte. Această combinaţie neobişnuită între înclinaţii personale şi misticism are o istorie mai îndelungată: în 1976, aşadar înainte de venirea la Medjugorje, părintele a lăsat însărcinată o călugăriţă într-o „comunitate franciscană” mixtă, apoi a trimis-o în Germania cu vorbe pioase, negându-şi paternitatea. În 1984, cazul le era cunoscut episcopului Zanic şi Cardinalului Ratzinger. Iar acelaşi Vlasic a adus la Medjugorje, de la un congres carismatic de la Roma, „profeţia” adresată lui (6 mai 1981): „Nu te teme, v-o voi trimite pe Maica mea”. Potrivit afirmaţiilor unei carismatice irlandeze, din Vlasic izvorau valuri de apă vie. Influenţa unui asemenea personaj asupra perioadei de început a fenomenului Medjugorje pune o mulţime de probleme critice. Acuzaţii morale grave se aduc şi împotriva lui Zovko, paroh în primele luni şi timp de mulţi ani însoţitor spiritual al grupului de vizionari (E. M. Jones, Der Medjugorje-Betrug, 2001). Aşadar, nu există doar roade bune ale fenomenului Medjugorje.
– Vedeţi lucrarea harului lui Dumnezeu la Medjugorje?
– Atunci când oamenii se convertesc, se roagă sincer, primesc sacramentele şi îşi reînnoiesc viaţa creştină, lucrează fără îndoială harul lui Dumnezeu. Acest lucru este valabil pentru orice loc din lume şi, desigur, şi pentru Medjugorje.
– Din punctul de vedere al Bisericii, ce criterii joacă un rol determinant în recunoaşterea caracterului supranatural al apariţiilor?
– O apariţie poate fi apreciată drept supranaturală numai atunci când se exclude cu certitudine responsabilitatea influenţelor naturale sau intervenţia diavolului. Trebuie să se cerceteze (1) vizionarii: sunt sănătoşi psihic? Sunt excluse iluzia, sugestia şi halucinaţia? Sunt vizionarii sinceri şi corecţi din punct de vedere moral? Dovedesc mai multă râvnă în viaţa de credinţă decât înainte de evenimentul vizionar? Sunt ascultători şi smeriţi faţă de reprezentanţii de drept ai Bisericii? Boala psihică, minciuna, acte imorale legate de viziuni şi lipsa de smerenie sunt indicii extrem de negative. Alte întrebări se pun în legătură cu (2) conţinutul fenomenelor: corespund ele credinţei catolice? Există afirmaţii ridicole sau nevrednice de Dumnezeu? Pentru a se dovedi supranaturale, profeţiile trebuie să se refere la evenimente viitoare, care depind de libertatea oamenilor, respectiv de intervenţia intangibilă a lui Dumnezeu. Un criteriu pozitiv este şi descoperirea unor secrete lăuntrice ale omului. Importante sunt apoi (3) roadele evenimentelor, în care se descoperă un început bun (cf. Matei 7,15-20). Apariţiile autentice întăresc virtuţile vizionarilor, mai ales smerenia şi răbdarea, în timp ce revelaţiile false produc aroganţă şi neascultare. Criteriul hotărâtor este (4) minunea, care trebuie să fie legată fără echivoc de apariţie.
– Diavolul poate face minuni?
– Minunea, înţeleasă ca intervenţie nemijlocită a lui Dumnezeu în lumea empirică, se dovedeşte ca atare dacă depăşeşte puterile lumii create. Printre exemplele cele mai clare se află învierea morţilor. În acest sens, nu este simplă delimitarea de „minunile” spiritelor rele, a căror putere depăşeşte facultăţile omeneşti. Fiind fiinţe create, le este, desigur, imposibil să producă o creaţie din nimic (pentru care este nevoie de putere infinită). Nu pot face nici preziceri legate de fapte ce depind de libertatea lăuntrică a omului, fiindcă diavolul nu are putere asupra lăuntrului omului. Acest lucru este limpede în cazul posedaţilor: demonii pot pune stăpânire pe trupul posedatului, dar atunci când vorbesc prin el în timpul unei crize provocate de exorcism, conştiinţa omului este, în mod normal, suspendată. Dimpotrivă, Dumnezeu ştie să conducă din interior voinţa omului, fără să o constrângă.
Pentru diavol nu este nici o problemă, de exemplu, să facă statui să plângă, să provoace extaz şi stigmate, să manipuleze aparate fotografice, să determine vorbirea în limbi sau să producă miresme minunate. Datorită cunoştinţelor excepţionale privind lumea naturală, poate face, în măsură limitată, şi afirmaţii despre viitor, dezvoltate ţinând seama de influenţa factorilor ce pot fi recunoscuţi în prezent. Poate descoperi şi lucruri ascunse, necunoscute omului (cu excepţia secretelor lăuntrului omului). Un exemplu cunoscut pentru lucrarea diavolului în evenimente pseudomistice aflăm în Spania secolului al XVI-lea, în viaţa călugăriţei Magdalena a Crucii (1487-1560). De la vârsta de cinci ani avea o mulţime de extaze şi viziuni. Ea istorisea că Sfinţii Dominic şi Francisc ar fi pregătit-o pentru participarea la Prima Împărtăşanie. Deja cu trei luni înainte de apropierea de Euharistie primea zilnic împărtăşania „în chip mistic”, de fiecare dată scoţând un ţipăt. La vârsta de 17 ani a intrat în mănăstirea clariselor de la Cordoba. A primit stigmatele şi, prin clarviziune, putea găsi obiecte ascunse. La depunerea voturilor perpetue, călugăriţele au fost uimite de prezenţa îndelungată a unui porumbel, interpretat ca prezenţă a Sfântului Duh.
Carol I, regele Spaniei, i-a cerut, printre altele, să binecuvânteze stindardele regale şi haina fiului său, Filip. Şi Cardinalul Cisneros şi mulţi alţi reprezentanţi ai Bisericii au fost atraşi de această călugăriţă „carismatică”. Chiar Sfântul Părinte personal i-a adresat clarisei spaniole rugămintea de a mijloci pentru el în rugăciune. Sceptici au rămas doar unii contemporani mai meditativi, cum ar fi Sfântul Ignaţiu de Loyola şi Sfântul Ioan din Avila. Îndoielile lor s-au confirmat când, în 1542, clarisele din Cordoba, consternate de conducerea laxă a superioarei lor, au ales o succesoare. Atunci, „călugăriţa-minune” a fost cuprinsă de convulsii. Descoperindu-se, la exorcismul întreprins după aceea, o prezenţă demonică, Inchiziţia a deschis un proces împotriva Magdalenei. În cadrul acestuia, ea a mărturisit că, în anul 1504, ar fi încheiat un pact cu diavolul, care urma să se termine în 1544. Facultăţile ei paranormale au încetat. După ce şi-a abjurat greşelile, a făcut pocăinţă timp de mai mulţi ani, nu a mai putut fi aleasă în funcţii în cadrul ordinului şi a dus, până la moarte, o viaţă model. Cu alte cuvinte, diavolul îi poate duce de nas, timp de mai multe decenii, chiar pe cei mai înalţi conducători ai Bisericii. Un asemenea exemplu ne îndeamnă la prudenţă în faţa evenimentelor de astăzi.
– Cum apreciaţi „mesajele” Gospei?
– Potrivit unui studiu al unui psiholog şi teolog croat, „mesajele” publicate sunt „în mare parte… texte simple, îndemnuri la pace, rugăciune, pocăinţă şi convertire, în care se oglindesc limpede sufletul şi mediul înconjurător al vizionarilor” (I. Zeljko, Marienerscheinungen…, 2004, 315). Printre aşa-numitele „zece secrete”, la care vizionarii fac doar aluzii, se menţionează, ca o confirmare a apariţiilor mariane, un semn permanent şi durabil pe muntele primei apariţii. Împlinirea acestui semn, vestit încă din 1981, după treizeci de ani se mai lasă încă aşteptată, spre deosebire de Guadalupe şi Fatima, de pildă, unde chiar în anul apariţiei a avut loc un semn clar (chipul Maicii Domnului pe „tilma”, respectiv minunea cu soarele). Cercetările efectuate menţionează ca problemă filtrarea „mesajelor” din partea vizionarilor, respectiv a preoţilor aflaţi în legătură cu ei. Afirmaţiile problematice sunt, adesea, cunoscute doar prin publicaţii greu accesibile, de cercetare critică a surselor (în parte doar în limba croată, engleză şi franceză) şi inaccesibile publicului larg.
Mai ales în perioada de început a fenomenului au fost unele comunicări foarte stranii. Potrivit unui protocol înregistrat pe bandă de magnetofon la 30 iunie 1981, vizionarii vesteau că, potrivit afirmaţiilor Gospei, în trei zile (la 3 iulie) apariţiile se vor încheia; acestea însă au continuat. La cea de a şasea apariţie (29 iunie 1981), Gospa a vestit vindecarea unui copil de patru ani, care nu a avut loc niciodată (a avut loc o vindecare parţială ce putea fi explicată şi pe cale naturală, dar nu una instantanee şi completă, ca în cazul vindecărilor miraculoase recunoscute la Lourdes). Mai mult, Gospa a arătat mai târziu (25 mai 1984) că va împlini două mii de ani de la naştere pe 5 august 1984. Oare adevărata Maică a Domnului ar indica pentru sine o sărbătoare a naşterii care să se deosebească de data sărbătorii liturgice (8 septembrie)? Dacă data indicată ar fi corectă din punct de vedere istoric, atunci Maria s-ar fi născut în anul 16 î.C. Dat fiind că, pe baza datelor istorice cunoscute (recensământul, legătura cu steaua), naşterea lui Isus trebuie plasată în jurul anului 7 î.C., Maria ar fi fost deci, la naşterea lui Isus, în vârstă de 9 ani.
Pe lângă neadevăruri şi lucruri ridicole, uneori sunt comunicate şi învăţături eronate: astfel, părintele Vlasic a scris, la 8 mai 1982, în cronica redactată de el, că, potrivit afirmaţiilor Gospei, sfinţii ar fi prezenţi în cer nu doar cu sufletul, ci şi cu trupul. În acest caz se remarcă învăţătura greşită larg răspândită astăzi, dar condamnată de Biserică, a învierii în momentul morţii, prin care este anihilată aşteptarea învierii viitoare, la a doua venire a lui Cristos. Cu alte cuvinte, pe lângă o mulţime de lucruri de la sine înţelese, care se pot găsi, în esenţa conţinutului lor, în Biblie şi în Catehism, mesajele conţin elemente care se dovedesc clar împotriva originii supranaturale a fenomenului.
– Adepţii şi criticii fenomenului Medjugorje iau durata îndelungată a fenomenului ca argument pentru poziţia lor. Pe bună dreptate?
– Durata îndelungată a fenomenului, văzută doar în sine, nu este nici în favoarea, nici împotriva autenticităţii apariţiilor. În anul 2008, episcopul de Gap şi Embrun a recunoscut caracterul supranatural al apariţiilor Mariei la Notre-Dame du Laus (sud-estul Franţei), care au avut loc între 1664 şi 1718, deci cuprind o perioadă de 54 de ani. Timp de patru luni, la începutul evenimentelor, vizionara în vârstă de 17 ani a văzut apariţiile zilnic. Mai târziu a avut doar din când în când întâlniri mistice cu Cristos sau cu Maica Domnului. În orice caz, cu excepţia primelor patru luni din anul 1664, nu exista o regularitate a fenomenului vizionar, ca la Medjugorje. Dacă excepţionalul viziunilor devine regulă, caz normal de zi cu zi, iar „mesajele lunare” ale Maicii Domnului sunt anunţate în prealabil în programe radiofonice, este firesc să devenim sceptici.
Abundenţa de comunicări este tipică fenomenelor spiritiste, aşa cum este cazul celor 13 volume ale „vizionarei” canadiene Marie-Paule Giguere, pe care teologul francez Rene Laurentin, un mare susţinător al fenomenului Medjugorje, a apreciat-o cu multă bunăvoinţă (în ele, vizionara, care îşi dobândeşte cunoştinţele dintr-un glob de cristal, se prezintă ca reîncarnare a Maicii Domnului, care a zdrobit capul şarpelui şi a fost canonizată încă din timpul vieţii; unul dintre fiii ei ar fi Papă, iar un altul „învăţător al neamurilor”; mişcarea întemeiată de Marie-Paule a fost, între timp, condamnată de Biserică: cf. J. Bouflet, Faussaires de Dieu, 2000, 562-570). În pelerinajul de pe pământ, credinţa nu trăieşte din vedere, ci din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Abia în bucuria cerească, credinţa va fi înlocuită de vedere.
– În evaluarea unui fenomen cu atâtea faţete cum este Medjugorje, cumpăneşte Biserica şi aspectele pastorale şi de drept canonic, sau este vorba, în ultimă instanţă, doar de concluzii dogmatice?
– Atâta vreme cât Magisteriul nu declară limpede că „apariţiile mariane” legate de Medjugorje nu au caracter supranatural (constat de non supernaturalitate), pelerinajul pe plan personal este tolerat. Sunt interzise doar pelerinajele publice, organizate de instituţii bisericeşti. În prezent este în vigoare o decizie a Conferinţei Episcopale Iugoslave din 1991, potrivit căreia originea supranaturală nu este certă (non constat de supernaturalitate). Aceasta înseamnă că numeroasele „dovezi” revendicate de adepţii fenomenului Medjugorje în favoarea credibilităţii (fenomene luminoase, vindecări, convertiri) nu au fost considerate valabile. Episcopul Ratko Peric a declarat încă o dată, la 1 septembrie 2007: „Biserica, pe plan local şi până la cel mai înalt nivel, de la început şi până în ziua de azi, a repetat limpede şi neîncetat: Non constat de supernaturalitate!”
„Acest lucru înseamnă, practic: nu sunt îngăduite pelerinaje, deoarece acestea presupun originea supranaturală a apariţiilor; nu există un sanctuar al Maicii Domnului şi nu există mesaje autentice, revelaţii sau viziuni corecte! Aceasta este starea de lucruri astăzi. Cum va fi mâine? Încredinţăm acest lucru în mâinile lui Dumnezeu şi ocrotirii Preamăritei noastre Stăpâne”. Acestea sunt cuvintele episcopului. Din punct de vedere pur teoretic, decizia rămâne deschisă pentru o viitoare recunoaştere (constat de supernaturalitate) sau pentru o respingere definitivă (constat de non supernaturalitate). Până atunci însă este valabil ceea ce a spus episcopul de Mostar-Duvno şi Trebinje-Mrkan într-o predică la Medjugorje, pe 6 iunie 2009, şi a publicat pe pagina de internet a diecezei: „Biserica nu a recunoscut ‘apariţiile de la Medjugorje’ ” („Il fenomeno di Medjugorje”, partea a III-a, Službeni vjesnik, 2/2009, p. 190-194).
În munca pastorală este importantă călăuzirea pe făgaşele Bisericii a reînnoirii credinţei dobândite de valurile de pelerini de la Medjugorje, astfel încât adepţii fenomenului să nu fie lăsaţi să cadă în gol. Un sfat bun pentru cinstitorii Mariei ar fi acela de a se concentra asupra revelaţiilor profetice de încredere şi receptate în întreaga Biserică, orientându-se, de pildă, spre Guadalupe, Lourdes sau Fatima. Fenomenele îndoielnice şi cele în mod clar false trebuie prezentate ca atare. Astfel, după părerea mea, nu este suficientă recunoaşterea pragmatică a lui Medjugorje ca „loc de rugăciune”, fără a lua o decizie în privinţa evenimentelor de acolo. În acest fel – nerecunoaşterea presupuselor „apariţii”, în acelaşi timp cu recunoaşterea locurilor ca „sanctuare” oficiale – au reacţionat episcopii germani (de pildă, referitor la Heroldsbach şi Marienfried). Dacă o nouă comisie de cercetări ajunge la concluzia că anumite caracteristici legate nemijlocit de fenomenul apariţiilor sunt împotriva autenticităţii acestora, atunci iubirea faţă de adevăr cere ca acest lucru să fie făcut cunoscut cu toată claritatea, avertizându-se insistent creştinii catolici să nu întreprindă „pelerinaje”. În acest caz este valabil principiul bonum ex integra causa, malum ex quovis defectu (binele provine dintr-o cauză neştirbită, iar răul – dintr-o meteahnă a ei). În cazul unei băuturi amestecate cu otravă de şobolani, nu este suficient să spunem că la 98% apă avem doar două procente de stricnină; întreaga băutură trebuie aruncată.
Dacă Biserica însăşi nu va stoarce, în sfârşit, puroiul legat de Medjugorje, o vor face, jubilând, cercurile duşmănoase faţă de Biserică. Iar atunci, toleranţa faţă de entuziasmul Medjugorje ar putea deveni un bumerang care atacă Biserica din interior, dacă, mai precis, cercurile legate la început de „locul de pelerinaj” bosniac şi, în cele din urmă, dezamăgite, s-ar întoarce împotriva credinţei şi a Bisericii. Acest lucru ar putea explica şi faptul că diavolul, în lucrarea lui la Medjugorje, investeşte în „roade bune”; o face pentru ca mai târziu să poată obţine stricăciuni mult mai mari pentru Biserică. Dragostea pastorală nu poate fi despărţită de iubirea faţă de adevăr.
Excelent articol. Am formulat obiectii si idei similare de cand am fost in posesia unor date. Sunt traducator de limba croata (printre altele) si am analizat textele vizionarilor si ale franciscanilor din jurul lor in original. Obiectiile pe care le-am exprimat in fata adeptilor fenomenului au fost, in general, respinse de acestia, fara argumente si fara sa mai reflecteze. Ma bucur ca un teolog de valoare se pronunta in acest sens si as dori ca articolul sa fie citit de cat mai multe persoane. Precizez ca am intalnit printre adeptii fenomenului si crestini autentici, care cred sincer in autenticitatea viziunilor si mesajelor, dar nu numai ca se vor supune deciziei Bisericii in acest sens, ci, mai mult, vor recunoaste si adevarul rational exprimat de un teolog eminent. Ei, in primul rand, meritau ca acest articol sa fie tradus.
Din propria experienta – am fost de 2 ori la Medjugorje – va spun ca trebuie sa fie autentice aceste aparitii deoarece acele sentimente, linistea sufleteasca si iubirea fata de aproapele pe care le simti acolo, nu pot fi decat de la Dumnezeu prin intermediul Mariei.
Aveam mare nevoie de ajutor in acele perioade disperate ale vietii mele in care am vizitat Medjugorje-ul si l-am primit din plin. Am invatat bucuria de a te ruga, de a canta din toata inima inconjurat de oameni total necunoscuti pe care ii iubeai din tot sufletul… asa fericire n-am trait niciunde altundeva. Sper din tot sufletul ca aceste aparitii sa fie recunoscute ca fiind autentice de catre Biserica. Viata mea s-a schimbat mult, in bine, de atunci. Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe cei din comisie si sa le deschida mintile si sufletele pt. a decide cea ce trebuie. Laudati sa fie Isus si Maria!
Da, multi oameni experimenteaza lucruri minunate la Medjugorie, liniste si pace, spovedanie dupa multi ani, reintoarcere spre Cristos. Este foarte pozitiv acest lucru. Dar asta se intampla pentru ca, cred eu, comunitatile crestine, parohiile noastre sunt parca vlaguite, fara traire frateasca si nu constituie un suport pentru noii veniti. Este foarte bun articolul de sus, credem in Dumnezeu si nu in fenomenul Medjugorie. Poate gresesc?
Laudat sa fie Isus Cristos!
Avem nevoie de ajutor, acest fapt este de la sine înţeles. Omul este dependent de Dumnezeu, independenţi sunt aceia ce se vor atei, dar şi ei cred în sine, adică cred. Da, avem nevoie de ajutor, uitând că „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”. Nu pun semne egalizatoare şi nici nu pun paralele, dar mă întreb dacă suntem avizaţi să vorbim despre aceste fenomene înaite ca Sfânta Biserică să decidă şi să pună verdictul constat de non supernaturalitate sau constat supernaturalitate. Până atunci nu ar fi rău să mergem pe urmele paşilor care urcat-au pe dealul Căpăţînii lăsând celor în drept judecăţile de valoare deoarece scris este „Nu judecaţi”. Săptămâna Patimilor să aducă tuturor pace şi har. Lăudat să fie Isus Cristos!
Apreciez gândirea sănătoasă, clară şi conformă cu învăţătura Bisericii Catolice a Pr. Prof. Manfred Hauke. Interviul ne dă o stare de echilibru spiritual şi încredere în mesajul autentic sigur şi suficient al lui Isus Christos. Dacă se remarcă o aşa zisă stare de monotonie sau lâncezeală în parohiile noastre, renaşterea acestora nu se face prin astfel de psihoze ale unor entităţi ciudate ci prin însăşi aceste parohii prin lucrarea Spiritului Sfânt ce ne transmite clar: „UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNAŢI ÎN NUMELE MEU ACOLO VOI FI ŞI EU”. Oare pentru modesta Parohie Ars a fost nevoie de un import de spiritualitate gen Medjugorje sau alta pentru a renaşte din propria cenuşă? A fost suficient Isus Christos, umilinţa, ascultarea şi credinţa Parohului Minunat Ioan Vianney. Binecuvântat fie acest MESAJ, Autorul şi ostenitorii lui.
Laudat fie Isus!
Excelent articol! Argumente impecabile!
Şi eu apreciez articolul despre fenomenul Medjugorie şi este bine că astfel se mai clarifică lucrurile. Eu consider că învăţătura lui Isus este suficientă pentru a trăi o viaţă creştină autentică. Să preţuim Cuvântul lui Dumnezeu, să-l medităm, să-l aplicăm în viaţa noastră şi nu va mai fi nevoie de alte mesaje.
Medjugorje , nu este de mult numai „mesaje” sau numai „aparitii”. Este o „stare de spirit creata intre OM si DUMNEZEU, pe care Biserica o va intelege mai tarziu, asa cum a fost si cu celelalte aparitii – Fatima, Lourdes, Guadalupe – in care Biserica lui Cristos, dormea, iar Maica Domnului avea misiunea de a o trezi. Acum se intampla acelas lucru, doar ca parerea Bisericii este acum „contra” prin parerea exprimata de un „episcop” sau de un doctor in teologie, insa asteptam verdictul Papei.
As dori ca cei care comenteaza „fenomenul Medjugorje” sa mearga acolo in pelerinaj, sau in alta parte, pentru a recunoate puterea unui LOC pe care DOMNUL doreste sa-l binecuvinteze intr-un mod special. Eu acolo am primit convertirea desi eram in Biserica lui Cristos de 20 de ani, pana nu m-am dus acolo, nu l-am iubit pe Dumnezeu asa ca acum.
Cu respect.
Clarificarile din acel articol sunt binevenite. Eu n-am fost nici pentru fenomenul Medjugorje, nici impotriva lui. Eu am citit doar cateva mesaje simple si n-am avut ce sa obiectez impotriva continutului lor. Invitatia la rugaciune, la primirea sacramentelor si cuvintele de incurajare pline de duiosie ar putea foarte bine sa fie puse pe buzele Mariei, fara a lega acest lucru de Medjugorje. Suntem siguri (prin credinta) ca Maica Domnului ne indeamna la convertire, la a trai dupa invatatura lui Isus Cristos si ca ea are o inima foarte iubitoare, de mama.
Dar iata ca problema comporta si alte aspecte… Daca Biserica (prin conducatorii si persoanele responsabile) este circumspecta intr-o situatie sau alta, nu mi se pare deloc o reavointa, ba dimpotriva, cred ca misiunea ei ii impune sa fie foarte atenta. Mi-a placut acel principiu de apreciere a binelui si raului: daca un lucru este bun – este bun, dar daca este si bun si rau atunci este rau. Iar aprecierea nu trebuie sa fie doar una particulara, personala, ci trebuie avut in vedere intregul.
Nu vad nici un motiv ca cineva sa fie suparat, indiferent de raspunsul final al Bisericii. Daca este negativ, se vor supara oare cei care s-au convertit acolo, sau cei care au apreciat „mesajele” citite? Oare nu harul lui Dumnezeu i-a pus pe calea cea buna, „profitand” de aceasta ocazie? Neutru fiind, eu vad in aceasta problema si o „provocare” de a redescoperi comorile cele vechi si fara de pret ale Bisericii: cuvantul lui Dumnezeu, sacramentele, invatatura crestineasca.
Cristos a inviat!
Eu, personal, cred in Efectul Medjugorje, eu sunt un rezultat. Datorita Efectului Medjugorje am reusit sa iert, sa cred, sa simt, sa discern, sa renunt la fumat, ceea ce nu visam, schimbare completa. Face asta diavolul? Nu cred! Ar fi multe de spus, dar nu am loc aici. Sunt preoti care accepta ca entitati pe Mihai Eminescu, Einstein, decedati din familie si le mai si citesc mesajele in biserica, mesaje de dincolo… dar fenomenul Medjugorje il resping pentru ca… ???? Asemenea cazuri ar trebui stopate, nu loviti in cine nu trebuie! Adica, vii tu ca preot si-mi spui ca Medjugorje e un fals, dar in entitatile alea si in mesajele venite de la decedatii din familie crezi. Brusc esti interesat de ceea ce crede Biserica, dar tu nu predici Invatatura Bisericii. Cum vine asta? Cum sa nu cred in Medjugorje cand acolo mi s-a schimbat viata? Cum sa nu cred cand acolo am primit o putere imensa. Cum??? Ati fost acolo? Folositi-va creierul vostru, nu luati rezultatul gata creat, inventat de altii, eu am trait acolo sentimente foarte puternice si nimeni nu ma va face vreodata sa cred altceva. Mergeti acolo apoi vorbiti. Aceste articole cangrena vor inceta. Trebuie sa se arunce si cu pietre, asa ii creste autenticitatea… MERGETI LA MEDJUGORJE, asta e sfatul meu, este locul ales de Dumnezeu. Sunt nascuta din tata preot, dar la Medjugorje l-am cunoscut, simtit pe Isus. Faceti la fel! Cercetarile ar trebui sa porneasca in parohii, sa cerceteze ceea ce se predica, cate suflete tulburate pleaca din biserica…. pana cand vor pleca toti. Nu generalizez. Mergeti la Medjugorje!!!!
Laudat sa fie Isus!
Cei care am fost in pelerinaj la Medjugorje, suntem datori cu o marturisire personala.
Multumesc lui Dumnezeu pentru oaza spirituala minunata care a permis-o pentru noi la Medjugorje. Tatal nostru Ceresc, Divinul Pedagog, a ales pentru a atinge inima noastra, o metoda speciala: permite Mamei noastre Ceresti sa vina si sa ni se adreseze. Ce este greu de inteles pana aici? Mama foloseste Pedagogia Iubirii, care-si atinge scopul. Toti recunoastem criza credintei care bantuie astazi omenirea, doar ca unii dintre noi, refuzam sa acceptam ajutorul Mamei. Nu avem decat! E alegerea noastra. Orientarea spre Cristos este ceea ce doreste Preasfanta Fecioara Maria, pentru ca El este solutia. Ne numeste copilasi… de ce ne deranjeaza?… sau nu are dreptul? Si noua ni S-a adresat Isus, cand din inaltimea Crucii a spus lui Ioan: ”Fiule, iata Mama ta”!? Sfanta Maica Biserica invata ca acesta este momentul in care Maria, Maica Sfanta, devine si Mama noastra, Mama Bisericii.
Am fost de doua ori la Medjugorje. Eu nu am nevoie de miracole pentru a crede in Dumnezeu. Am fost din recunostinta fata de iubirea dovedita a Tatalui si a Maicutei.
Credem cu adevarat ca suntem copiii lui Dumnezeu? Credem ca Sfanta Fecioara Maria este si Mama noastra, prin Cristos? Credem ca Dumnezeu este atotputernic? Atunci de ce ne este greu sa intelegem ca la Medjugorje, El, in atotputernicia Sa face acest semn de iubire fata de omenirea care are comportamentul unui Mare Orfan… dezechilibru, nesiguranta, absenta iubirii ocrotitoare a mamei?!
Stiti care era semnul clar ca momentul aparitiei Fecioarei Maria a inceput? Tocmai reactia duhurilor rele, care se faceau auzite in jurul nostru, in unii dintre fratii nostri, veniti pentru a fi eliberati.
O, ar trebui sa ne cunoastem mai bine Mama! Ea este Femeia investita cu puterea de a zdrobi capul sarpelui! Asa ne invata Sfintele Scripturi.
Dumnezeu are libertatea de a-si alege metoda prin care sa ajunga la inima noastra… ne vorbeste continuu… In aceste timpuri ne vorbeste prin Maicuta Sfanta. Ce poate fi mai minunat?! Se dovedeste din nou a fi Dumnezeul nostru-Iubire. De ce deranjeaza ca fenomenul nu se aseamana cu celelalte aratari ale Fecioarei? Are libertatea sa aleaga felul in care se apropie de noi si ni se adreseaza.
Ati studiat prima enciclica a Sfantului Parinte Papa Benedict al XVI-lea: Deus caritas est? Sa recitim incheierea prin care o roaga pe Maicuta Sfanta, Invatatoarea noastra, sa ne conduca la Fiul sau.
Cardinalul Hans Urs von Balthasar spunea in legatura cu Medjugorje: exista un singur risc, acela de a trece pe langa…
Sau poate ne intereseaza atitudinea Papei Ioan Paul al II-lea. Nu vi se pare o stransa legatura intre atentatul impotriva Papei si inceputul aratarilor si mesajelor de la Medjugorje?
Medjugorje este un loc ales in care se traieste concret realitatea fraternitatii universale, unitatea fratilor in jurul Mamei, intoarcerea sufletelor la Cristos… de ce nu … se arata puterea lui Dumnezeu asupra spiritelor necurate.
Acum ne putem intreba cine sunt cei care contesta realitatea prezentei Mamei Ceresti, la Medjugorje si care le sunt motivele? Cauza nu poate fi decat viata lor, care nu este in conformitate cu invatatura crestina, iar Mama cere schimbarea acesteia.
Daca printr-o singura rugaciune, personala, ea este prezenta, (doar nu ne adresam cuiva care nu este present si nu ne asculta) cum am putea spune ca ramane indiferenta la multimea strigatelor, atator fii aflati in nevoie?! Sigur ea este prezenta la Medjugorje! Noi, mamele ramanem indiferente la greutatile copiilor nostri? Cu atat mai mult, Mama noastra Cereasca, pentru ca ea are in vedere, nu numai viata noastra pamanteasca, ci mai ales vesnicia noastra!
Doresc acum sa dau marturie despre minunile din viata noastra, a familiei noastre, legate de fenomenul Medjugorje, cum spun unii:
– in anul 1996 ne doream si noi, sa mergem sa experimentam aceasta intalnire cu Mama Cereasca. Se spunea ca este suficient sa-ti doresti cu adevarat. Ceream aceasta, insa nu vedeam cum, pentru noi doi si fiicele noastre, costa foarte mult. Am lasat in grija Mamei… si la scurt timp am fost instiintati ca preotii greco-catolici, care doresc sa mearga cu familia, pot plati pelerinajul savarsind Sfinte Liturghii… Astfel am ajuns la Medjugorje;
– a doua minune este realitatea existentei bisericii noastre greco-catolice din Resita: Preasfanta Fecioara Maria- de la Fatima. Ne doream sa ridicam un locas de cult in Resita, deoarece vechiul lacas nu a fost retrocedat. Voiam sa-l inchinam Preasfintei Fecioare Maria. Am rugat-o sa preia ridicarea bisericii sale. Acolo, la Medjugorje, sotul meu a luat legatura cu un preot francez care i l-a recomandat pe jurnalistul Dominique Combette. Acesta impreuna cu parintele Marius Petru Pop, din Lugoj, astazi doctor in Teologie, aveau apoi sa stranga fondurile necesare pentru constructie. Tot “minune” o numesc cei care au vazut ridicandu-se zidurile acesteia in doar doi ani.
– Anul urmator pelerinajului a fost cel mai minunat an al casniciei noastre, acum, aflata la cel de al 30-lea an, o casnicie cu multe furtuni… Dar biruinta a fost intotdeauna a lui Cristos, secretul fiind prezenta si ajutorul Mamei.
– In 2008 am depus la picioarele Preacuratei teza mea de doctorat in Teologie: Pedagogia Divina= Pedagogia Iubirii…
– In bratele-I sfinte am asezat spre ocrotire pe cei patru nepotei, pe fiicele noastre, ginerii si nu in ultimul rand pe parintii nostri, pe cei dragi si comunitatea noastra, toti elevii si studentii mei…
….si minunile au curs…descoperirea lor devenind pentru mine un joc de Iubire.
In ce ma priveste, Mama m-a cucerit total, incat mi-am consacrat viata ei si Pedagogiei Iubirii la care am fost chemata.
Sa nu uitam: prin Cristos, Mama a zdobit capul sarpelui!
CU O IUBIRE MATERNA VA INDEMN SA TRAITI EXPERIENTA – MEDJUGORJE – veti gasi acolo persoane consecrate… Figlii del Divino Amore… si va veti redescoperi copiii Dumnezeului –Iubire.
In caritate Christi,
Elena
PS: Sa avem incredere in cuvintele Domnului Bisericii: nici portile iadului n-o vor birui, secretul fiind prezenta Domnului Inviat: Eu voi fii cu voi pana la sfarsitul veacurilor!
…Dumnezeu a vorbit Bisericii sale prin Conciliul Vatican II, reinnoind toate compartimentele acesteia si daca El considera necesar, la vreme de nevoie, prin Spiritul Sfant, iata antreneaza din nou Biserica conducand cu siguranta la reinnoirea dorita de El. Dati marturie despre experientele traite in acest sens!
Eu cred ca imparatia cerurilor izvoraste din sufletul omului… Schimbarea profunda a omului vine din bobul de credinta (daca exista) si nu din viziuni sau anumite locuri… ‘Fericiti cei ce nu vad si cred’, spune Domnul .
P.S. Credinta este cea care schimba – „daca ati avea credinta ati spune muntelui misca-te ..si el s-ar misca”… Unde e nevoie de viziuni?
Totul porneste din sufletul omului si isi gaseste efectul in functie de credinta fiecaruia…
Nu am ajuns inca la Medjugorje, dar imi doresc din sufet!! Poate unii ( chiar eu ) nu cred ca ar fii atatea aparitii… dar… nu este minunat intr-o lume consumista… a”casinourrilor… cluburilor… ca exista aceasta oaza de pace?
Un oras care aduce omagiul MAMEI ceresti, care uneste crestinii (si nu numai) de toate riturile!!
Ce bine ar fii daca ar exista in fiecare tara… un mic Medjugorje!
Exista in fiecare localitate cu o biserica si un Tabernacol conditii pentru o convertire! E nevoie de multa, multa rugaciune pentru ca Sfantul Duh sa coboare darurile Sale asupra noastra… si atunci Maica Sfanta isi va deschide Inima sa si ne va lasa sa salasluim in Ea impreuna cu cei ce au cinstit-O si o cinstesc credincios.
Cred ca cel mai incarcat loc de spiritualitate in mod real este TARA SFANTA, Ierusalimul… incontestabil!
Hristos a înviat!
Minunea creştinilor din toate timpurile este învierea lui Hristos.
Faptul că Isus est viu şi ne aşteaptă cu inima deschisă este minunea care poate aduce convertirea oricui.
Sfântul Ioan al Crucii afirma că credinţa care este izvorâtă din minuni şi semne se află la un stadiu infantil.
Bine ar fi să ne maturizăm cu toti!
Salutări în Domnul!
Prin citirea acestui articol Părintele profesor Manfred Hauke mi-a transmis doar tulburare. Din punctul meu de vedere este un articol pesimist, deloc obiectiv. Constatand acest lucru, am incercat sa uit totul si sa nu dau credibilitate multor afirmatii nedovedite pe care sfintia sa le sustine. Am fost la Medjugorje si voi merge si anul acesta. Am trait acolo o experienta de neuitat. Ar fi o pierdere imensa sa nu profitam de acest har special pe care Dumnezeu ni-l daruieste prin Mama noastra acum, in timpurile noastre, aici, la Medjugorje. Din felul cum vorbeste parintele despre aparitiile Sfintei Fecioare la Medjugorje, cred ca inca nu a fost acolo. Cred ca nu i-ar strica sa merga, ba dimpotriva… Si sa vedem dupa aceea ce ne va mai spune…!
Da, noi ne pregatim sa mergem si anul acesta la Medjugorje. Acolo, in jurul Mamei ceresti, se poate face unitate. Prin pelerinajul nostru la Medjugorje, recunoastem adevarul biblic ca Fecioara Maria este femeia investita cu puterea de a zdrobi capul sarpelui.
Veniti cu noi!
O, daca ati vedea si auzi cum fratii nostri din lume intreaga o cheama pe Mama, ati fi siguri ca ea nu refuza si sigur vine si ne vorbeste. Acolo veti simti prezenta ei.
Voua nu va e dor de imbratisarea Mamei?
Multumim lui Dumnezeu pentru Pedagogia Sa Divina, care este o Pedagogie a iubirii.
Buna seara,
deunazi am fost intr-o vizita la oameni din comunitatea noastra si pe care nu se poate sa nu doresti sa-i mai vizitezi. Nu i-am cunoscut de mult, dar orice intalnire a fost un prilej pentru a auzi glasul lui Isus din Evanghelie. Printre altele am discutat si de „fenomenul Medjugorie” si am fost si eu de parere ca exista atatia farseuri in aceasta lume incat este greu sa mai stii ce este adevarat si ce este fals. De la aceste cunostinte ale noastre am aflat un lucru cat se poate de simplu si care poate fi un fel de far calauzitor in viata de crestin si anume acest far este chiar Evanghelia. Tot ce se scrie acolo este de crezut, iar altele ce mai vin pe langa si care nu sunt pe aceeasi nota cu Biblia nu sunt de crezut.
Un loc ca Medjugorje unde se traieste intens o iubire fata de Dumnezeu, fata de Maria nu poate fi decat un loc binecuvantat. Orice s-ar zice, acolo unde se aduna mai multi in numele lui Isus si unde este preamarita Maria nu poate fi decat un loc binecuvantat. Medjugorje o vad ca o mare biserica in care credinciosi de toate felurile se aduna si se roaga Mariei si Bunului Dumnezeu. Ce-i rau in asta? Nici macar nu trebuie sa crezi in aparitii ci sa crezi, doar sa crezi asa cum un crestin crede in Dumnezeu, in Isus, in Fecioara Maria, in Duhul sfant.
Revenind la discutia cu noii nostri amici am spus doar atat: ca sa mergi la Medjugorje, ca sa-l convingi pe un alcoolic de exemplu sa mearga la Medjugojie iti trebuie multi bani. Aici ceva nu este in regula. Sute de euro. Pentru un crestin ar fi suficient un loc modest, unde sa doarma si putina mancare pentru cateva zile. Totusi nu este asa. Si eu l-as trimite pe fiul meu care are probleme cu alcoolul, dar parca poti?
Preturile foarte mari, profitarea comerciala de acest „fenomen” au facut sa apara tot felul de speculatii. Oricum Biblia este una si ce scrie acolo, aia-i de crezut.
Si noi mergem din nou la Medjugorje,a 7-a oara.
E o stare pe care nu o poti descrie… Ceea ce simtim toti pe dealul aparitiei, in timpul slujbelor (mai ales adoratiei).
La Medjugorje am inteles esentialul…
De cand am fost prima oara in 2007, simt o chemare si un dor permanent de Medjugorje…
„Medjugorje, mon amour”
Excelent articol!
Nu sunt nici pentru, nici impotriva fenomenului medjugorje. Recunosc ca nu stiam de acele parti negative ale vizionarilor.
Insa cel mai important lucru e verdictul Bisericii, sentinta defintiva a Sfantului Parinte. Iar ascultarea fata de cuvantul Bisericii va fi piatra de incercare pentru multi in cazul Medjugorje. In cazul in care va fi respinsa autenticitatea aparitiilor (si sunt motive destule observ pt a se da o sentinta negativa printre care cel mai important indemnarea la neascultarea si trairea unei vieti nu tocmai conforme cu normele crestine pe care toti sfintii le-au dat ca exemple), atunci se va produce o ruptura spirituala in Trupul mistic, multi se vor opune si vor contesta autoritatea Bisericii. Sa ne rugam Domnului sa-l tina sanatos pe Papa Benedict XVI sa ne pastoreasca si prin aceasta incercare.
Nu inteleg insa de ce o gramada de parohii de la noi din tara organizeaza pelerinajele la Medjugorje daca le este interzis momentan de Biserica. Si cu anunturi pe site-uri si afise si tot tacamul. Am vazut pana si intr-o catedrala anunturi si reviste traduse cu mesajele de la Medjugorje. Episcopii nostri chiar nu au nimic de zis? Sau la noi chiar totul e un laissez-faire?
Am fost la Medjugorje in perioada 21-28 iunie 2010 pentru prima oara. De la intrarea in localitate, am simtit ca am ajuns in Eden. Simteam un miros de trandafiri si smirna cand ma apropiam de biserica Sf. Iacob in care Maicuta sfanta ii asteapata pe toti pelerinii, apoi, statuieta Sf. Fecioare „Madona” din fata bisericii, asculta cu piosenie pe toti pelerinii care ingenunchiau in fata ei si-si spuneau necazurile. Cea mai mare experienta pentru mine a fost urcarea pe muntele Krizevac „muntele crucii” si urcarea Colinei Aparitiilor cu misterele celor 3 Rozare – „Bucurie, Durere si Marire” – in mijlocul carora troneaza statuieta Sf.Feciare Maria, unde a aparut vizionarilor. Multumesc bunului D-zeu pentru harurile primite aici, pentru puterea rugaciunii si a vindecarii trupesti si sufletesti. Daca sanatatea imi va permite, o sa mai revin la Medjugorje, in oaza de liniste interioara a locului binecuvantat. Credeti ca Maica Sfanta apare in fiecare zi la orele 18,40 (19,40 ora Romaniei) celor care cred in puterea lui D-zeu.
Medjugore ma cheama. Doresc din tot sufletul sa ajung acolo.
Eu, un copil crestin ortodox care ma consider un ticalos, viciat intru aproape toate, un pacatos intr-un cuvant, imi exprim gandurile ca voi toti si va spun ca ma feresc sa judec cu micimea ratiunii mele minunile de-alungul timpului din locurile sus mentionate si toate celelalte, stiute si nestiute de noi. Observ doua tabere de opinii cu privire la acest subiect. Toti ne dam cu parerea: teologul de mai sus spune ca diavolul poate investi in roade bune pentru o lucrare malefica viitoare, altii cred in ceea ce au simtit prin experimentarea acelor locuri. Toti avem dreptate in felul nosru, insa mie pacatosului un lucru imi este cert, sa nu judec, asa a zis si Isus. Extrag si eu ce-i mai bun din toate parerile d-voastra si ca in toate aparitiile Macii Domnului am vazut ca ne indeamna la rugaciune, singura legatura dintre noi si Sfanta Treime, legatura care ne dezvaluie Adevarul (cel lamuritor intre toate neintelegerile noastre) asta incerc sa fac si eu de acum in colo, sa ma rog cat pot de mult. Mai observ cu cugetul meu infantil ca omul cauta satisfacerea simturilor trupului prin dovezi materielnice-trecatoare si nu cauta cele ale Domnului, care se afla prin harul Duhului Sfant, prin rugaciune. Si imi pare rau de aceasta. Va indemn sa ne rugam cu totii sa ne ajute Dumnezeu sa fim mai staruitori in rugaciune, iubire, post, priveghere, smerenie, milostenie, rabdare si nu cuprinsi de mandrie, ura, invidie, deznadejde, judecata fata de aproape, ca prin ajutorul Lui sa aflam adevarul despre toate cate ne sunt nedumerite. Domnul sa fie cu noi cu totii. Amin!
Doamnele si domnisoarele sa aiba grija, caci una-i mintea si alta-i inima! Daca iubiti adevarul, luati aminte la articol, de nu… inseamna ca mintea vi s-a unit cu inima si sunteti pe inaltele culmi ale sfinteniei! CHIAR NU VA E FRICA DE INSELARE? Nu intelegeti ca diavolul se preface in inger de lumina? Nu observati ca cele incantate sunt cento per cento urmasele Evei?! Treziti-va, fratilor si surorilor! Pana acum vreo mie de ani astfel de fenomene erau primite cu multa circumspectie atat in Occident cat si n Rasarit… de am iubi adevarul… Faceti un efort si veti fi rasplatiti pe masura: cititi cartea „Parintele Paisie si marii initiati ai lndiei”, si cu adevarat veti simti, in cunostinta de cauza, ca „ADEVARUL VA FACE LIBERI”!
Nu sunt mestera la scris dar incerc sa va scriu ce cred eu despre aceste aparitii. Am fost la Medjugorje de multe ori, incepand cu 1996 si, pot spune cu mana pe inima ca am vazut „fenomene” deosebite si impresionante si, nu doar eu ci inca 8 persoane cu care ma aflam acolo, alta data cu mai multe sau, cand eram singura. Dintre aceste „fenomene”, amintesc doar cateva: in jurul soarelui, era un curcubeu de raze care isi schimbau culoarea iar, soarele arata ca si o ostie; aceleasi raze in jurul soarelui iar pe ostie (soarele), se derulau imagini ale rozarului de durere; chipul Fecioarei pe cer, noaptea tarziu; intr-o noapte priveam crucea de pe Krizevac, si aceasta se rotea o data si in locul ei aparea Fecioara ca si statuia din fata bisericii, luminata, se mai rotea o data aparea iar crucea…de multe ori. Pot sa spun ca acolo am putut sa urc muntele cu usurinta iar acasa abea pot urca cateva trepte, am trait niste emotii coplesitoare, fara sa mi le pot explica. Recunosc sunt rezervata cand aud de minuni si aparitii… dar acolo am trait asta. Dupa o pauza de cativa ani am revenit la Medjugorie si… nici soare, nici cruce, nici o minune, dar m-am simtit bine si fericita pentru ca eram intr-un loc unde puteam sa ma dedic rugaciunii, sa experimentez bunatatea, postul, smerenia, mortificarea si am venit acasa multumita de ceea ce am reusit sa fiu acolo, rupta de tentatiile lumesti care te inconjoara in viata de zi cu zi. Anul trecut insa am fost dezamagita de atitudine, de atmosfera… poate eu am fost vinovata! Cu siguranta voi mai merge la Medjugorje, pentru ca tot ceea ce este acolo este creatia lui Dumnezeu; cerul si soarele, muntii si apele, padurile, oamenii si vietatile, totul si, este minunat. In orice loc unde este credinta si rugaciune ma simt in pelerinaj si ofer acele zile lui Dumnezeu.
Ideea este ca noi, crestinii, trebuie sa mergem in pelerinaje, avem nevoie de asta. De ce? Pentru ca plecand in pelerinaj insotiti si de un preot, intr-un loc binecuvantat unde mergi doar pentru rugaciune si reculegere este si Dumnezeu. Lasi acasa toate grijile, toate problemele, totul; uiti de lume cateva zile si, le traiesti cu Isus. Ce este mai frumos decat asta? Sa oferi cateva zile pe an doar Sfintrei Treimi si Sf. Fecioare Maria. Asta inseamna pelerinaj, nu excursie. Am fost la Fatima de nenumarate ori, la Lourdes de asemenea si nu am avut nevoie de minuni, ci doar sa privesc de pilda statuia Fecioarei, sau sa stau in biserica, sa inchid ochii si sa ma abandonez Ei si Fiului, rugandu-l pe Tatal sa imi dea ceea ce stie El ca este mai bine pentru mine, pentru ca nu am uitat ca, Isus, a spus: Ceea ce veti cere Tatalui in numele meu, El va va da!
Acolo la Fatima si Lourdes, am gasit o credinta, o bunatate si o bucurie de a trai cu Cristos , ca nicaieri altundeva si, am fost convinsa ca am pasit in locul unde a fost si Maria. Am fost la Padre Pio, la San Giovanni Rotondo si am fost fericita sa ma rog acolo in prezenta Sfantului, fara sa am nevoie de semne.
Dragii mei, mergeti in pelerinaje si uitati de lume cateva zile, oferiti-le lui Dumnezeu, traiti bucuria de a nu face nimic decat sa va rugati, sa iubiti, sa iertati si sa admirati creatia Lui in totalitatea ei, bucurati-va de tot ceea ce a creat omul spre slava lui Dumnezeu si, traiti credinta in fiecare din aceste locuri binecuvantate fara sa va ganditi la semne si miracole, rugati-va si, fiti fericiti!
Citind mesajul lui Marian, am remarcat acel:”luati aminte”. Preotii sunt cei care inainte de citirea Evangheliei rostesc aceste cuvinte… nu in fata unei marturii personale care seamana indoiala.
Am tresarit la citirea cuvintelor:”Chiar nu va e frica de inselare?” cuvintele suna asemeni cuvintelor sarpelui care spune Evei:”Chiar a spus Dumnezeu asa, sa nu mancati?”
Mesajul tau Marian seamana indoiala.
Tie iti e frica de inselare? Ti-e frica! nu ai incredere nici in tine, probabil. Medjugorje e un pericol intr-adevar pentru libertatea pe care ai ales-o tu.
„Adevarul va va face liberi!” Daca Medjugorje, nu e, care e adevarul care te-a eliberat, cel al parintelui Paisie sau al indienilor?
Noi, cei care traim in libertatea fiilor lui Dumnezeu, sunem fericiti, avem capacitatea de a discerne duhurile si nu ne temem de nimic, pentru ca viata noastra este ascunsa cu Cristos, in Dumnezeu.
Sa luam aminte!
– pentru cine poate fi Medjugorje un pericol?
Acolo, la Adoratíe Euharistica, se fac auzite urletele duhurilor necurate care nu suporta prezenta lui Cristos, nu suporta prezenta Iubirii intre noi.
Iubitilor, suntem crestini! Avem puterea de a-L aduce pe Fiul lui Dumnezeu in mijlocul nostru, cand suntem doi sau trei… sa profitam. El prezent in mijlocul nostru este TOTUL!
…. va iubesc cu Iubirea Lui pe toti cei care va framantati pro si contra. Nu va temeti! Unde este Maicuta Sfanta este si El, Fiul Sfant, Care ne-a redobandit calitatea de frati ai Sai si fii ai Tatalui.
CRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU!
Este si va fi!
Nu am reusit sa ajung la Medjugorie. Mi-am dorit sa ajung si eu acolo. Tocmai ma „convertisem” – datorita unei boli necrutatoare am simtit nevoia sa sa merg sa caut un preot si sa fac o spovada amanuntita, pt ca eram cu un picior in groapa si „priveam ” moartea in ochi, mi-am cercetat sufletul cu mult amanunt si multa sinceritate si multa cainta am cerut iertare lui Dumnezeu si inca o sansa la scaunul de spovada.
Dupa „canonul” primit, primit si facut cu bucurie, boala s-a retras si dupa fiecare Sf Impartasanie capatam putere (fizica si sufleteasca). Viata mi s-a schimbat, traita dupa invatatura Bisericii si in totala ascultare de preotul duhovnic. Dupa un an cand am auzit de Medjugorie mi-am zis sa merg si eu ca multumire pt vindecarea primita si multele haruri revarsate. Aveam si binecuvantarea parintelui duhovnic sa merg, dar cu toate rugaciunile nu am reusit, interveneau tot felul de impedimente. Totusi, continuam si nutream gandul de a merge intr-o zi la Medjugorie. Nu am reusit nici in ziua de azi (m-am converitit in primavara lui 1999, vindecarea s-a produs in vara). In septembrie 1999, am reusit sa ajung la Maria- Radna (de 8 septembrie). Am inteles ca Sf Fecioara mi-a ascultat si primit multumirea si m-a dus undeva mai aproape si mai accesibil. Am scris acest comentariu destul de lung, vrand sa spun ca din ce am inteles eu de cand m-am intors la Domnul si pana acum, ASCULTAREA de superior e sigura.
De aceea, ceea ce spune parintele M. Hauke mi se pare logic. Doamne ajuta!
Am fost la Medjugorje de sapte ori si as merge si acum dar nu pot, dar si la noi in tara sa aratat Maica sfanta la Seuca, jud Mures. Poate acolo o sa poti sa ajungi. Daca te intereseaza contacteaza-ma. Eu merg acolo de 11 ani si imi merge bine. Multa sanatate.
Sunt scrise multe gânduri și opinii pro și contra încât părerile sunt mai lungi de cât articolul ”feriți-vă de făcătorii de basme”.
Oare nu am revenit la ”vorbele cele încurcate ale Atenienilor”?
Lăsa-ți Sfânta Biserică să de verdicte, este singura în măsură deoarece nu folosește măsuri omenești. Sau credeți în Dumnezeu cu prescurtări și înțelesuri ce nu au nimic cu dogma.
Sunt de acord cu opinia dv. dar, este o intrebare: Maica Sfanta sa nu fie primita de pelerini? Dupa multe cercetari Biserica va ajunge la concluzia ca au fost aparitii. Ei bine, va dati seama cate haruri ati pierdut ca nu ati fost la rugaciuni in locul si timpul aparitiilor?
Din cite am inteles eu, in primul rind este extrem de indoielnica acea calitate a vizionarilor. Prin faptul ca au format o familie, nu reprezinta neaparat mari modele spectaculoase. Stim foarte bine ca in istorie, revelatiile au avut un scop, un timp bine determinat si o tinta extrem de clara si de limpede. La Medjugorie toata lumea este furata de peisaj, de spectacolul magic al aparitiilor si disparitiilor Mariei dupa bunul plac si, fara indoiala, omul plictisit si bijbiitor de astazi cauta un spectaculos pe care il intilneste in astfel de forme de manifestare. Fenomenul Medjugorie cred ca e un fenomen impostor si, mai mult ca sigur, va ramine asa. Linistea pe care nu stiu care o simte acolo, o poate simti si acasa. Eu, in viata, n-am avut nevoie sa mi se arate toti sfintii din cer ca la o conferinta de presa divina. E foarte grav daca noi, crestinii, avem nevoie sa mergem pina la Medjugorie pentru ca Maria sa ne spuna acolo, chipurile, ca trebuie sa ne rugam, sa fim pasnici, sa citim Biblia, sa fim caritabili, etc. Crestinii care au nevoie de un astfel de spectacol si confirmari sint niste crestini cu un caracter slab care nu si-ar apropria nicicind, cred eu, virtutea sacrificiului. Episcopii martiri din Romania? Au viziuni magice cind s-au dus la moarte cu fruntea sus? Ma indoiesc. Dar noi sintem atit de slabi incit de dimineata pina seara avem nevoie sa ni se arate toti sfintii din cer ca sa credem, ca sa ne incurajeze sau ca sa citim biblia. Un bun crestin stie sa citeasca Biblia si sa se roage si sa caute mereu pacea si binele si fara sa participe la spectacolul viziunilor. Pentru ca daca are nevoie de un numar de iluzionism, nu e un crestin autentic. E doar un copil. Hristos spunea cindva „vor veni Hristosi”… ei bine, Fecioara Maria de la Medjugorie pare sa se puna undeva peste toti Hristosii din lume. Nu mi se pare just.
In articol se amintea si de calitatea indoielnica a mesajelor. Fecioara Maria si-a schimbat data nasterii? A schimbat ceea ce sa zicem ca ar fi legat Biserica lui Hristos cu puterea pe care el i-a dat-o? Ei bine.. acest lucru necugetat al Mariei de a face astfel de anunturi despre sine mi se pare ca o arunca in lumini extrem de obscure si o face sa devina cel putin obraznica. La o astfel de Maria profetita si anuntata de Medjuorie refuz categoric sa ma rog. Fireste, eram ironic in acest alineat.
Nu vreau sa adresez nici o ofensa, insa pentru a intelege acest articol si a intelege marea conspiratie Medjugorie ai nevoie de putin har prin care sa intelegi lucrurile din perspectiva Adevarului lui Dumnezeu si nu din perspectiva unui om frustrat care este terorizat si frustrat acasa la el si are nevoie de un spatiu unde toata lumea sa-l minta ca il iubeste. Sa invatam sa suferim. Sa nu ne asteptam ca Maria de la Medjugorie sa produca bairamul vietii noastre.
Nu e de mirare ca un Preot se exprima astfel despre Medjugorje… Maica Sfanta chiar ne atrage atentia ca forta raului este si ea prezenta acolo, si ca vrea sa distruga Medjugorje [actioneaza chiar si prin persoane consacrate, prin preoti…]. Maica Sfanta ne chema sa ne rugam si pentru preoti. De asemenea mentioneaza ca Ea sufera pentru acei preoti care neaga prezenta si mesajele Ei.
Mai ales ca nici nu a fost la Medjugorje acest preot, care isi mai si denigreaza colegii! El stie cate a suferit Padre Jozo pentru ca a crezut cu tarie in aparitii si i-a aparat pe vizionari? Padre Jozo si-a implinit misiunea pe care a primit-o de la Fecioara Maria. La fel si Padre Slavko, despre care Fecioara Maria a confirmat in seara cand a murit el, ca este deja in RAI cu EA! Ar fi bine sa ii trimiteti toate aceste comentarii acestui Parinte. Eu ii doresc sa ajunga macar o data sa primeasca binecuvantarea colegului sau franciscan Padre Zojo, pentru ca Maica Sfanta sa ii inmoaie inima… [caci de asta are nevoie!]. De mi-ar spune toti preotii din lume, asezati in randuri mii, ca nu este adevarat Medjugorje, i-as da cu blandete la o parte [fara sa le reprosez nimic] as trece de ei si as merge singura inainte, cu credinta vie in inima ca in drumul meu o voi intalni pe Fecioara Maria care m-a chemat si ma asteapta; iar eu nu-mi pot permite sa nu raspund chemarii EI! LAUDAT SA FIE ISUS SI MARIA!
Cred ca gresesti Claudiu…
Daca un singur om devine mai bun si mai credincios dupa Medjugorje, si transmite si altora starea sa, si tot este de ajuns.
Crezi ca Isus ne judeca?
La Medjugorje toleranta, iubirea, credinta si speranta sunt la ele acasa…
Traim vremurile din urma.
Nici un preot si nici un laic nu poate contesta acest adevar al zilelor noastre.
Suntem niste copii bolnavi. Pamantul este bolnav si plin de durere.
Sfanta Fecioara este mama noastra, si asa cum a spus intr-un mesaj din anii 80, la fel ca orice mama sta la capataiul copilului sau bolnav. Poate de aceea sunt atatea marturii ale femeilor, cum constata un… barbat, doar o femeie poate intelege „cu inima”, suferinta celor pe care ii iubeste.
Este harul dat de Dumnezeul nostru Creator… femeii.
Din acest motiv daca intri intr-o biserica la Sfanta Liturghie,vezi… cu tristete ca lipsesc barbatii.
Mergeti la Medjugorje si apoi priviti in inima voastra sa vedeti daca aparitiile sunt… reale.
Asa cum ne-a invatat Mantuitorul, acolo in interiorul nostru pune Dumnezeu credinta, increderea si incredintarea.
LAUDAT SA FIE ISUS… SI MARIA!!!
Faptul ca Sfanta Fecioara, ramane de atata timp cu noi la Medjugorje, se datoreaza bolii noastre cronice in care am ajuns prin neascultare.
Cel mai bun doctor pe care il putem avea acum langa noi este EA, MAMA CEREASCA.
Cum poate cineva sa se intrebe de ce ramane atat timp cu noi…?!
Doar aroganta umana poate crea asemenea atitudine.
Suntem bolnavi si nici macar nu recunoastem.
Oare nu este acesta pacatul de moarte al mandriei?
„N-AM NEVOIE DE AJUTOR… DE CE VINE SF. FECIOARA SA-MI TOT ADUCA AMINTE SA MA ROG… DEJA MA DERANJEAZA”.
Fiecare cuvant al unui mesaj al Marie, este un indicator catre Fiul Sau. Cine nu a citit cu atentie mesajele, cine nu a fost acolo… ar face mai bine sa… faca o rugaciune, cum spunea padre Slavko: „pana stai sa-ti judeci aproapele si faptele sale, mai bine ai face o rugaciune pentru el”.
PACE SI BINE!!! cum spun franciscanii
Nu stiu daca Maria este doctor. Hristos este numit doctorul sufletelor. Este curios cum 1 din 5 catolici o vad pe Fecioara Maria. In fond Isus spune „veniti la Mine”. „La Mine”! E ingrijorator ca „marii catolici autentici” trebuie sa mearga pina la Medjugorie ca sa le spuna Maria sa se roage si sa citeasca scriptura, sau sa le reaminteasca fericile evangheliei. La fel de ingrijorator ca trebuie sa vina nu stiu care preot sau laic carismatic din tarile calde sa ne invete sa facem exercitii spirituale si sa citim evanghelia sau sa facem adoratie. Ce-ar fi sa ne desteptam putin si noi?! Cindva… era Biserica bolnava (perioada Inchizitiei de ex). Acuma s-au imbolnavit credinciosii. Sa mai citim evanghelia. Este o revelatie suficienta. Sunt satul de spectacole in care apare intreaga pompa a sfintilor din cer. Sf. Vasile cel Mare a crezut in Dumnezeu si fara sa i se arate Maria in sinod cu sfintii ingeri. Fara ofensa.
Am observat, in aceste comentarii, o pozitie cel putin dubioasa a catolicilor asupra preotilor. Eu nu sint preot, dar Fecioara ar trebui sa isi invete pelerinii sa cinsteasca preotii caci, in fond, in ei actioneaza Hristos. Ei sint alter Cristus. Eu, ca si catolic, as fi mai prudent in astfel de afirmatii referitoare la preoti. Maria ar trebui sa va invete sa ii respectati pe cei pe care, asa cum sint, Hristos i-a trimis in fond. Si nu i-a trimis sa ii puneti voi la indoiala pe preotii care nu joaca dupa cum cintati voi. Cineva trebuie sa mai fie si breaz la minte. Mnu?!
Ce urmeaza? Sa-l dam afara si pe Papa ca nu se duce la Medjugorie? Deci, atentie!
Eu merg in fiecare an la Medjugorje in concediu si nu ca sa ma invete Maria sa citesc Scriptura si nici fericirile evanghelice. Cea mai mare fericire este ca pot ajunge in fiecare an sa ma bucur in pace, rugaciune si har. Sunt si eu un „alter Cristus” (vorba colegului Claudiu) in blugi si adidasi prin multimea din Medjugorje, cu care cant, ma rog si ma bucur in concediul meu si apoi merg si la o baie in Adriatica la Makarska. Vin acasa in fiecare an vindecat total si din cand in cand, atunci cand sunt singur, ma uit pe YouTube la Medjugorje si plang dupa Maria ca pruncul dupa mama sa.
Laudat sa fie Isus.
Imi doresc si eu foarte mult sa ajung la Medjugorje, sa ma rog Preasfintei Imparatese sa ma ajute sa ajung, sa se indure de sufletul meu atit de pacatos. Atotputernica Imparateasa a cerului si a pamantului, Maica Dumnezeului Celui PreaInalt, Preasfanta Stapana si Doamna Maica noastra ai mila de noi, roaga-te pt noi. Sa nu ne lasi. Fie-ti mila de noi. Amin.
Ca si tine Alter, si noi mergem in fiecare an la Medjugorje.
Sunt ortodoxa. Am fost la Medjugorje de 2 ori. Trairea de-acolo nu se poate povesti. O poate intelege doar cel care au trecut prin ea. Am plecat cu binecuvatarea duhovnicului meu care mi-a zis: duceti si inima mea cu voi.
Oricand m-as intoarce acolo. Maica Sfanta ne vrea langa Fiul ei Isus. Laudat fie Isus. Laudata fie Maica Sfanta.
A merge la Medjugorje este o binecuvantare pentru oricine. Este un privilegiu sa fii in preajma celei care l-a nascut pe Mantuitorul nostru, este o traire unica acolo unde Regina ingerilor si a oamenilor este prezenta in fiecare zi.
Mergeti acolo si veti fi mai buni, binele si pacea sunt prezente coplesitoare, experienta este greu de descris in cuvinte.
Cand o sa va intoarceti la casele voastre o sa-i dati dreptate lui ALTER care acum aproape trei luni a scris:
„ma uit pe YouTube la Medjugorje si plang dupa Maria ca pruncul dupa mama sa.” Frumos, felicitari!
Mergeti acolo, apoi dupa marturiile voastre vor veni si altii… care vor intelege si vor transmite mai departe experienta lor.
Sa ne rugam pentru sceptici si pentru trezirea inimilor impietrite…
Laudat sa fie Isus si Maria!
Fara indoiala ca Maica Domnului este prezenta la Medjugorje. Cine vorbeste altceva… mai pe romaneste nu prea stie ce e de capul lui.
Credinta fara ASCULTARE nu exista. Cine nu iubeste Biserica, nu are Spiritul Sfant, nu-L cunoaste pe Isus Cristos. Nici pe Fecioara Maria. Ea nu ar indemna niciodata la neascultare! Articol foarte bun, cu argumente clare.
Si eu imi doresc din tot sufletul sa ajung la Medjugorje dar :( cu pensia mea de 293 de ron, nu-mi permit dar nici nadejdea si speranta; nu-mi pierd ca Maicuta Sfanta ma va ajuta sa ajung la ea in acele locuri. Merita sa mergeti la Medjugorje, nu va luati dupa toate scrierile.
Va doresc din tot sufletul tot binele din lume iar Maica Preacurata si Iubitoare sa ocroteasca asupra noastra si sa ne fereasca de cele rele.
Eu merg cu familia in fiecare an la Medjugorje si as ramane acolo daca situatia financiara mi-ar permite sa-mi iau o casa acolo. Sfanta Fecioara ne alege si ne cheama. Daca va rugati din toata inima o sa ajungeti chiar daca nu aveti bani.
„Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea” (Matei 13.14).
Prieteni dragi, frati in Cristos, voi cei care ati fost la Medjugorje si v-ati schimbat viata crescand in iubire si in credintă, ferice de voi, atata timp cat voi aveti adevarul in inimile voastre multumiti Domnului Dumnezeului nostru pentru indurarea Sa cea mare. Impartasiti tuturor această experienta, unii vor credea iar altii nu, fiti cu băgare de seamă si „Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi” (Matei 7:6). Eu am fost in pelerinaje in Israel si cand voi avea ocazia voi merge si la Medjugorje pentru ca numai lucruri frumoase se aud de acolo! Pax et Bonum!