Importanţa Lourdes-ului după 150 de ani

Autor: Isabelle Cousturie
Traducere: Oana Capan
Sursa: Zenit, 20 februarie 2008

Episcopul de Lourdes consideră că pelerinajele în Dieceza sa sunt ca promisiunile care nu înşeală niciodată. Afirmaţia a fost făcută de Episcopul Jacques Perrier de Tarbes şi Lourdes la 10 februarie, în ajunul sărbătorii Fecioarei de la Lourdes, în predica de la Liturghia celebrată la grotă. „Apariţiile de la Lourdes”, spunea Episcopul, „ca şi Postul, ne propun aceeaşi întrebare, aceea a speranţei, căreia Papa i-a dedicat a doua sa Enciclică. În ce ne punem speranţa? Ce suntem gata să facem pentru a intra în marea speranţă?” În contextul Jubileului celor 150 de ani de la prima apariţie a Fecioarei înaintea tinerei Bernadetta Soubirous, prelatul a acordat un interviu agenţiei Zenit despre mesajul lăsat de „Doamna cea frumoasă”.

– În acest an de importanţă specială pentru Dieceza voastră, ce mesaj aţi dori să transmiteţi credincioşilor şi pelerinilor?

– Dacă vin la Lourdes, vor fi bine primiţi şi li se va propune ceva foarte simplu: să urmeze calea jubiliară, formată din patru etape – baptisteriu, unde a fost botezată Bernadetta; vechea închisoare, care este un loc tipic evanghelic; evident sanctuarele; şi oratoriul unde Bernadetta a primit Prima Împărtăşanie.

Aşadar, mesajul este acela de a demonstra că fenomenul apariţiilor este încadrat într-o viaţă creştină, care este viaţa creştină a Bernadettei şi viaţa creştină a parohiei din Lourdes. Este necesar să încercăm să propunem din nou itinerariul unui pelerinaj, o metodologie actualmente la modă, în contextul unei vieţi creştine obişnuite, în Euharistie, chiar dacă astăzi numărul de preoţi a scăzut mult comparativ cu alte perioade.

Cei care vin pot să urmeze această cale. Mesajul de la Lourdes nu constă în principal în cuvinte, ci mai degrabă în acţiuni, cuvinte, gesturi toate împreună, pentru a intra în spiritul apariţiilor, prin acest itinerariu prin intermediul celor patru puncte din oraş şi de la sanctuare. Iar pentru cei care nu pot să vină, există alte căi pentru a se uni cu noi de departe. Au fost concepute zile de reculegere, sau mai exact o novenă, pentru ca oricine să se poată asocia cu calea Jubileului, deoarece pentru noi este important să poată trăi spiritul Jubileului şi cei care nu au posibilitatea de a fi prezenţi fizic, din cauza lipsei timpului sau din motive financiare.

– Acest an jubiliar este o ocazie de a merge pe urmele Bernadettei Soubirous şi de a redescoperi mesajul pe care Fecioara Maria ni l-a dat prin ea. Aţi putea să ne amintiţi acest mesaj şi să ne spuneţi care este situaţia actuală?

– Sunt diferite elemente în mesaj. Există un constant aspect strict evanghelic, care este acela că Dumnezeu îi alege pe cei umili şi mici, deoarece Bernadetta a fost chiar fără educaţie. Era inteligentă dar îi lipsea educaţia. Nu ştia să citească sau să scrie. Nu mergea la cateheză şi aparţinea unei familii foarte sărace.

Este de asemenea aspectul rugăciunii: toate episoadele apariţiilor au avut loc în întregime într-un climat de rugăciune. Şi există şi aspectul încrederii, al faptului că Fecioara şi Bernadetta vorbesc una cu cealaltă, iar uneori nu îşi spun nimic. Întâlnirea a avut loc în tăcere în 18 ocazii. Există deci aici acest tip de cooperare, de familiaritate reciprocă între Bernadetta şi Fecioara de la Lourdes. Ceva din această atmosferă se regăseşte şi astăzi. La Lourdes oamenilor nu le este teamă. Şi de aceea sunt aici atât de mulţi oameni. Fecioara se prezintă ca cineva care poate înţelege orice şi primeşte la ea pe oricine.

Mai este şi aspectul penitenţei care nu poate fi uitat. Acest aspect nu apare nici la începutul şi nici la sfârşitul apariţiilor, ci tocmai la mijloc. Cinci dintre apariţii se concentrează foarte mult pe penitenţă şi tocmai în cadrul unui act de penitenţă a fost descoperit izvorul care astăzi este atât de mult asociat cu Lourdes-ul, deoarece imediat după aceea vestea despre Lourdes s-a răspândit în lumea întreagă.

După cum vedeţi, există numeroase aspecte în acest mesaj al Fecioarei Maria. Şi tocmai pentru că sunt multe, fiecare poate să găsească ceva pentru el. În orice caz, nu este un mesaj ce poate fi rezumat în doar cele câteva cuvinte care au fost repetate. Mesajul include de asemenea gesturile, atitudinile, timpul care a trecut. Toate acestea formează mesajul. Este asemenea Evangheliei: nu e vorba doar de cuvintele evanghelice proclamate de Cristos; Evangheliile dau mărturie despre întreaga viaţă a lui Cristos.

– Comparativ cu trecutul, care sunt aşteptările credincioşilor şi pelerinilor care vin la Lourdes?

– Există două răspunsuri la această întrebare. Primul este acela că nimeni nu poate să ştie exact care sunt aşteptările, pentru că oamenii care vin aici nu sunt întrebaţi despre aşa ceva. Nu li se pun întrebări, nu se fac sondaje. Nu li se spune: dacă vrei aceasta sau aceasta treci în coloana din stânga; dacă vrei altceva, în coloana din dreapta. Fiecăruia i se lasă o mare libertate spirituală. Astfel, din acest punct de vedere, nu avem un sondaj de opinie. Nu avem obiective asemenea celor care lucrează în marketing.

Referitor la motivaţia oamenilor, am putea să vorbim despre o anumită constanţă mai degrabă decât despre o mare înnoire. Ambele ipoteze pot fi însă susţinute. Nu sunt sigur că motivaţiile de astăzi sunt diferite de cele de acum un secol, cum s-ar putea crede. Lumea s-a schimbat, dar nu sunt sigur că în profunzimea inimii lui omul s-a schimbat la acest capitol, deoarece în cele din urmă sunt aceleaşi semnele care îi atrag pe oameni: piatra, grota, apa, lumina. Acum o sută cincizeci de ani era ca acum. Ceea ce înseamnă este că toate acestea merg în adâncul fiinţei umane.

– Faptul că figura credinciosului s-a schimbat astăzi, că modul lui de a acţiona a devenit ceva interior, mai personal – influenţează acest lucru comportamentul pelerinilor sau al credincioşilor, în modul de a-şi arăta astăzi iubirea faţă de Lourdes?

– Pelerinajele în creştinism nu au fost niciodată obligatorii, astfel că ele nu sunt percepute negativ de generaţia actuală ca fiind o datorie. Cred că ele au fost mereu obiectul unui spirit cu adevărat benevol. Aşadar consider că acest fapt corespunde foarte bine cu ziua de astăzi: toate locurile de pelerinaj, sanctuarele, în toate religiile, se potrivesc bine cu timpurile actuale.

Ceea ce este bine şi nu foarte bine. Este bine pentru că permite dimensiunii spirituale a fiinţei umane să se manifeste, şi nu să fie total reprimată. Regimurile totalitare au încercat dintotdeauna să împiedice pelerinajele. Pe vremea regimului comunist din Polonia era imposibil să găseşti vreun indicator care să arate calea spre Czestochowa. Aşadar, este adevărat că această [dimensiune] există, dar nu este suficient, deoarece o viaţă creştină, ca să nu mai spunem una militantă sau angajată, nu poate fi construită doar pe faptul de a merge ocazional într-un loc de pelerinaj, o dată la câţiva ani. Dar este mai mult decât nimic. Astfel, pelerinajele şi sanctuarele au astăzi un loc recunoscut în evanghelizare.

– Timp de mulţi ani, un pelerinaj era văzut din exterior ca o cerere pentru o vindecare miraculoasă. Mai este cazul acum?

– Nu cred că cineva vine din start pentru aceasta. Cu siguranţă în istoria Lourdes-ului, aceasta a avut un loc important. Dar cred că astăzi vindecarea este înţeleasă în toate sensurile cuvântului: poate fi vorba despre vindecarea unei relaţii, sau poate o vindecare de ordin psihologic, sau fizic, sau una interioară. Apoi este reconcilierea. Este deci un concept foarte deschis. Cuvântul „vindecare” are acum o conotaţie mai largă, nu doar sensul fizic.

– Anul trecut, aţi considerat necesar să luaţi poziţie în privinţa vindecărilor şi miracolelor legate de Lourdes, definind noi criterii înaintea vindecărilor. De ce aţi considerat necesar acest lucru?

– Deoarece medicina s-a schimbat atât de mult încât aplicarea criteriilor tradiţionale a devenit foarte dificilă. Am intrat într-o epocă a probabilităţilor. Ni se spune că este o mare probabilitate ca o anumită persoană să fi avut cutare sau cutare boală şi că avea efectiv foarte mici şanse de a se vindeca de ea. Dar rar ni se spune că este absolut, 100% sigur că o anumită persoană a avut cutare sau cutare boală şi că este absolut sigur că avea să moară trei zile mai târziu. Medicii de astăzi vorbesc despre pronosticul unei boli. În mod normal criteriile ne obligă să vorbim la un mod absolut: „Da, ea a avut cutare boală care era total incurabilă”. Astăzi, însă, nu se mai vorbeşte astfel. Aşadar, nu teologia s-a schimbat, ci mai degrabă medicina.

– Mai primiţi multe cereri de recunoaştere a unor vindecări miraculoase?

– În fiecare an aproximativ 40 de cazuri sunt prezentate birourilor medicale, dar se ştie că acesta este doar un mic procent din numărul persoanelor care de fapt au beneficiat de o vindecare, de un har. Mulţi oameni nici nu conştientizează faptul că există un astfel de proces, de înregistrare a miracolelor. Iar dintre cei ce ştiu, mulţi nu sunt interesaţi să îşi prezinte propriul caz spre anchetare. Procesul de recunoaştere a unei vindecări ca fiind miraculoase este unul complicat, trebuie să recunoaştem, astfel că este evident că nu sunt mulţi cei dispuşi să îl înceapă. Pe de altă parte sunt nenumărate mărturii vechi, despre vindecări ce s-au întâmplat acum zeci de ani. Lourdes-ul a avut o dimensiune internaţională încă de la început. Ea continuă să fie prezentă şi astăzi şi ne folosim de mijloacele oferite de aceste timpuri pentru a permite oamenilor să se unească cu recunoştinţa noastră faţă de Fecioara Maria.