Descoperirile botanice spun povestea Giulgiului

Teme: Ştiinţă.
.
Publicat la 24 mai 2010.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Tania Mann
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore Romano, 12 mai 2010

Analizarea Giulgiului din Torino

Analizarea Giulgiului din Torino

Peste un milion şapte sute de mii de pelerini şi-au programat deja vizita la expunerea publică a Sfântului Giulgiu (la data publicării aici a articolului expunerea s-a încheiat – n.n.). Şi în timp ce credinţa conduce la rugăciune în faţa acelui „chip misterios care în tăcere vorbeşte inimilor oamenilor, invitându-i să recunoască în el chipul lui Dumnezeu” (Papa Benedict al XVI-lea, 2 iunie 2008), oamenii de ştiinţă şi cercetătorii continuă să se întrebe cu privire la istoria lui. Deşi mulţi au pus la îndoială originile vechii pânze, cartea mică a unui ilustru botanist evreu furnizează astăzi în această privinţă indicii concrete.

În numai o sută de pagini ilustrate, Avinoam Danin, profesor emerit al Departamentului de Evoluţie sistematică şi ecologie de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, înfruntă misiunea ambiţioasă de a răspunde la fiecare întrebare care i-au fost puse în paisprezece ani de cercetare asupra Giulgiului. Cartea „Botany of the Shroud: The Story of Floral Images on the Shroud of Turin” (Ierusalim, Danin Publishing, 2010, 104 pagini) descrie cu claritate elementele din care derivă un ansamblu de concluzii importante.

Aşa cum explică Danin, ceea ce a avut loc asupra Giulgiului se aseamănă cu procesul de uscare a florilor între paginile unei cărţi. Sute de imagini de plante au rămas imprimate pe ţesătură. Aceste imagini contribuie aşadar la a determina unde şi când au fost puse acele flori pe pânză. Sunt descifrabile şi imaginile a nouă spini, cea mai mare parte în jurul capului şi al umerilor, a unei trestii puse de-a lungul trupului Omului de pe Giulgiu, şi a circa 2.600 de fructe răspândite pe întregul trup. În afară de aceasta, sunt vizibile imagini parţiale ale unei funii.

Danin a început să facă cercetări asupra Giulgiului în anul 1995, când a văzut câteva fotografii ale acestuia mărite. A recunoscut imediat, la prima privire, imagini de plante din zona Ierusalimului. Lista realizărilor acestui cercetător în domeniul botanicii, în special cu privire la plante din Orientul Mijlociu, este foarte lungă. Este suficient să spunem că în cei patruzeci şi patru de ani de carieră a descoperit specii de plante care nu au fost niciodată descoperite înainte în Israel, pe Sinai şi în Iordania, şi că opera sa a permis crearea unei baze de date din care s-a putut realiza o hartă fitogeografică a Israelului.

Prima concluzie pe care Danin a tras-o din cercetarea sa botanică este aceea că imaginile plantelor, apărând în aceleaşi puncte, fie pe fotografiile obţinute prin diferite tehnici fotografice, fie pe pânza Giulgiului, trebuie în mod necesar să fie adevărate şi nu au fost create în mod artificial de o metodă fotografică sau alta. Dintre sutele de imagini de flori, Danin a ales pentru propria cercetare pe cele mai utile ca indicatori geografici precum şi pe cele de plante cu perioade de înflorire specifice. Astfel a concluzionat că „zona în care cele trei plante proaspete alese ca indicatori ar fi putut să fie culese şi aşezate pe Giulgiu alături de trupul bărbatului răstignit este cea cuprinsă între Ierusalim şi Hebron”. Cât priveşte perioadele de înflorire, el afirmă că „martie şi aprilie sunt lunile anului în care înfloresc zece dintre plantele identificate pe Giulgiu”.

În privinţa spinilor, Danin presupune că aparţin plantelor Ziziphus spina-christi şi Rhamnus lycioides, care sunt „indicatori istorici importanţi”. Ambele sunt considerate printre plantele „cele mai sălbatice” în Israel, şi spinii celei de-a doua au fost „folosite de agricultorii arabi ca lame pentru plug”. Imaginile funiei pe Giulgiu arată că aceasta era făcută din fibre vegetale conform unei metode antice folosite timp de mii de ani la Ierusalim. Se consideră că această funie a fost aceea cu care Omul de pe Giulgiu a fost legat pe cruce. Sindonologia, adică studiul asupra Giulgiului, l-a fascinat mereu din punct de vedere botanic pe Danin, care afirmă că nu este deloc interesat de o eventuală semnificaţie religioasă a giulgiului.

Prezentând conversaţia avută în anul 2000 cu Nunţiul apostolic la Ierusalim din acea vreme, Danin scrie: „I-am demonstrat entuziasmul meu pentru că am văzut pe Giulgiu imaginile plantelor pe care le văzusem şi în fotografii. I-am spus că nu simţeam nici o emoţie deosebită faţă de acel obiect venerat de milioane de persoane (…) şi spunându-i aceasta m-am simţit aproape obligat să mă justific. Mi-a răspuns să continui cercetările mele, pentru că dacă nu aş fi fost evreu, ci creştin, puţini m-ar fi crezut”. De atunci, anii de cercetare ai lui Danin ca sindonolog l-au făcut să concludă că pânza pentru înmormântare exista deja în secolul al VIII-lea şi că „marea asemănare a chipului Omului de pe Giulgiu cu o icoană a Pantocratorului din mănăstirea Sfânta Ecaterina, de pe muntele Sinai”, dezvăluie cunoaşterea Giulgiului deja în jurul anului 550.

Ceea ce botanistul defineşte ca „era holografică” a sindonologiei a început în anul 2007, şi a implicat colaborarea doctorului Petrus Soons, care a realizat, împreună cu colaboratorii săi de la Dutch Holographic Laboratory, la Eindhoven, holograme tridimensionale ale Giulgiului. În timpul acelei perioade, Danin a putut observa „un strat aproape omogen” de peste trei sute de corole de flori aşezate în ordine în jurul capului Omului de pe Giulgiu. O altă descoperire, rezultată din colaborarea cu Soons, este prezenţa unui căşti de spini, deci nu a unei coroane, folosită pentru a-l tortura pe bărbat. Soons a explicat că „atunci când a creat holograme în mărime naturală şi le-a expus la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum, la Roma, au trebuit să ia o scară pentru a vedea creştetul capului. Această parte a Omului de pe Giulgiu nu fusese văzută niciodată înainte de cineva”. Acolo Soons a observat multe răni mici care au sângerat şi care pe frunte nu erau vizibile.

Valoarea acestor concluzii este într-adevăr imensă. Fiecare dintre aceste observaţii ştiinţifice aminteşte de o suferinţă asemănătoare cu aceea a lui Cristos: cu pătimirea şi răstignirea Sa aşa cum au fost comemorate în zilele de Paşti de Biserica din toată lumea. Cercetarea lui Danin, însoţită de cea a altor sindonologi, poate aşadar să contribuie la dezvăluirea doar a unei realităţi fizice, în timp ce credinciosul este stimulat să mediteze asupra unui adevăr transcendent: moartea şi învierea lui Cristos. Cu cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea: „Giulgiul ni-l prezintă pe Isus în momentul neputinţei Sale maxime, şi ne aminteşte că în moartea aceea înjositoare stă mântuirea întregii lumi” (cf. Discursului cu ocazia vizitei pastorale la Vercelli şi Torino, 24 mai 1998).

Într-adevăr, atunci când creştinii vorbesc despre Giulgiu, vorbesc despre pânza autentică în care a fost învelită unica fiinţă umană care a sfărâmat vreodată lanţurile morţii. Este un reper concret al extraordinarei Sale stări temporare de moarte – „misterul Sâmbetei Sfinte” -, a spus Papa Benedict al XVI-lea în vizita sa din 2 mai 2010. Astfel, „Giulgiul”, a mai afirmat Papa Wojtyla, „devine o invitaţie la a trăi orice experienţă, inclusiv pe cea a suferinţei şi a neputinţei extreme, cu atitudinea celui care crede că iubirea milostivă a lui Dumnezeu învinge orice lipsă, orice limitare, orice ispită de disperare”.

(Material publicat iniţial pe ITRC.ro)

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *