Zece motive contra avortului chimic

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Mons. Giampaolo Crepaldi
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: Zenit, 22 octombrie 2009

Pilule RU486

Pilule RU486

Problema vieţii este în centrul doctrinei sociale a Bisericii, aşa cum a indicat în mod clar Papa Benedict al XVI-lea în Enciclica Caritas in veritate. Este în centru pentru că se referă în mod radical la demnitatea persoanei şi pentru că de modul în care este tratată tema respectării vieţii umane depind toate celelalte probleme sociale. Pe ce se va construi viaţa comunitară dacă conştiinţa noastră este „de acum incapabilă să cunoască umanul” (Caritas in veritate, nr. 75) şi dacă noi cedăm în faţa „absolutismului tehnicii”?

Observatorul internaţional Cardinal Van Thuân despre doctrina socială a Bisericii propune un decalog împotriva pilulei RU486, pe care o consideră expresie a unei culturi dezagregatoare, care distruge pasiunea pentru viaţă şi loveşte până la origini semnificaţia faptului de a fi împreună.

1. Un avort este întotdeauna un avort. Modalitatea – chimică sau chirurgicală – prin care se realizează nu schimbă natura sa de „delict abominabil”, deoarece nu variază caracterul voluntar de a provoca eliminarea unei fiinţe umane nevinovate.

2. Avortul chimic nu este mai puţin periculos pentru sănătatea femeii. Ştirile demonstrate cu privire la 29 de morţi care fac referinţă directă la folosirea pilulei RU488 sunt o realitate care arată că această metodă este de zece ori mai periculoasă decât cea chirurgicală pentru sănătatea femeii. Desigur, ambele sunt la fel de letale pentru viaţa celui zămislit.

3. Pare un medicament, dar este numai o otravă. Pilula Mifepriston, numită RU486 de industria farmaceutică Roussel-Uclaf care a studiat-o şi o produce, apare în literatură din 1982 şi este un hormon steroid sintetic care înlocuieşte progesteronul, hormonul care susţine sarcina, făcându-l ineficace: prin urmare embrionul moare sau, dacă supravieţuieşte, de cele mai multe ori are daune grave în dezvoltare şi handicapuri grave: acesta este motivul pentru care, în Franţa, femeile semnează un modul care le angajează să recurgă la avortul chirurgical dacă „pilula” nu ar ajunge să îşi facă efectul complet. Asocierea dintre mifepriston şi prostaglandin nu are nici o acţiune terapeutică, nu vindecă nici o boală, nu desfăşoară nici o acţiune benefică; are un singur scop: să elimine prin moartea sa un embrion uman.

4. „Pilula” pentru a avorta banalizează avortul. A folosi un produs chimic, în plus catalogat ca medicament, induce două erori dramatice: a considera că avortul este un lucru uşor şi că face parte din cadrul terapiilor medicale. Faptul că nu este uşor îl demonstrează experienţele relatate de femei, marile suferinţe care rămân necunoscute şi pot să se manifeste chiar după mulţi ani. Şi este o gravă minciună a induce să se creadă că sarcina este o „boală” care se poate „îngriji”, adică să fie eliminată, printr-o opţiune medicală. O sarcină este prezenţa unei noi fiinţe umane, nu este o durere de cap sau o răceală: nu se tratează în acelaşi mod!

5. RU486 constrânge femeia la singurătate. Mifepristonul este dat femeii care îl ia personal; după câteva ore apar dureri şi hemoragie care trebuie să fie supravegheate şi monitorizate personal, şi apoi trebuie să fie prezentate la o vizită succesivă la medic, în timpul căreia este prescrisă o a doua „pilulă” care ajută expulzarea definitivă a embrionului. Perioada de timp în care se întâmplă toate acestea poate să dureze de la trei la cincisprezece zile, cu mare variabilitate individuală a simptomelor dureroase, pentru care oricum pot să fie prescrise calmante, care se iau tot personal. Nu este posibil ca tot parcursul să fie realizabil în spital, date fiind ar fi costurile foarte mari ale unei internări atât de prelungite: şi acest lucru face ca femeia să fie total singură în gestionarea avortului, aşa cum se întâmplă în avortul „clandestin”.

6. Nu este mult timp pentru o reflecţie corespunzătoare. Pilulele sunt date femeilor în perioade în mod necesar scurte, trebuind să fie luate în primele 49 de zile ale sarcinii pentru ca să fie eficace, nepermiţând o reflecţie articulată cu privire la decizia definitivă. Legea 194/78, care reglementează în Italia avortul voluntar, prevede să fie lăsat un timp corespunzător pentru evaluarea situaţiilor, a posibilelor alternative şi ajutoare pe care femeia cu sarcină dificilă le poate primi. RU486 grăbeşte, scurtează termenele, apare şi prin tempoul său ca o „soluţie” rapidă, aproape un automatism: sunt însărcinată – nu vreau copilul – iau pilula.

7. Desfăşoară o acţiune care educă prost. Care poate să fie rezultatul educativ al unei mentalităţi de banalizare a acţiunilor, dacă nu deresponsabilizarea? Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, şi necenzurabil din punct de vedere etic, acceptat cu dezinvoltură şi chiar numit „progres” şi „cucerire de civilizaţie” faptul că, în faţa unei dificultăţi în sarcină, modul cel mai simplu pentru a rezolva problemele este acela de „a lua o pastilă”, cum este posibil să se educe la responsabilitate?

8. Reprezintă o ideologie. Speranţa, nici măcar prea ascunsă, este ca această modalitate chimică să devină calea normală pentru a avorta şi care chiar poate înlocui contracepţia, astfel încât să se poată recurge la ea în mod obişnuit. Mentalitatea de recurgere la avort de fiecare dată când contracepţia eşuează este unul dintre efectele colaterale cele mai periculoase ale aşa-numitului „control al naşterilor”. Într-un viitor apropiat, dacă într-adevăr ar fi folosită RU486 la prima apariţie a sarcinilor, avortul ar deveni, încă mai mult decât astăzi, mijlocul obişnuit de planificare familiară, cu o pierdere foarte gravă a percepţiei demnităţii vieţii umane.

9. Nefiind un medicament, nu se poate impune medicilor să o prescrie. Adesea se asociază dreptul la obiecţia de conştiinţă a medicului şi a lucrătorului sanitar exclusiv cu o intervenţie directă. Administrarea de medicamente este văzută în mod tendenţial ca indiferentă în evaluarea etică, pentru că fiecare alege şi acţionează personal în luarea unui medicament; această „pilulă” nu este un medicament şi cu atât mai puţin nu „salvează viaţa”, dimpotrivă: de aceea efectul său (avortul direct şi voluntar) cade pe deplin sub evaluarea conştiinţei fiecăruia. În mod deosebit, orice medic trebuie să fie liber să se disocieze şi să refuze prescrierea ei, care ar fi o cooperare activă şi conştientă la un act considerat nedrept şi ilicit.

10. Un avort este mereu un avort şi numai avort. În pofida răspândirii, în pofida numerelor atât de impunătoare încât împiedică percepţia lui reală, în pofida înşelării semantice de a-i schimba numele (întrerupere voluntară a sarcinii), în pofida eforturilor pentru a-l face neobservat, banal, rutinar, avortul rămâne un act nedrept în mod grav, un doliu care trebuie depăşit, o rană care trebuie vindecată. A pierde conştiinţa acestui fapt nu schimbă realitatea faptelor: un fapt este un fapt. În ciuda tuturor ideologiilor. (Articol apărut iniţial pe Ercis.ro)

Posted in Bioetică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *