Pe calea corectă. Dialogul teologic dintre catolici şi ortodocşi

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Mons. Eleuterio F. Fortino
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore Romano, 26-27 octombrie 2009

Intalnirea din Paphos

Întâlnirea din Paphos

În Cipru, în oraşul istoric Paphos, unde a predicat Sfântul Paul, s-a ţinut a XI-a sesiune plenară a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei. Noua fază, iniţiată cu a IX-a sesiune de la Belgrad (2006), înaintează cu pas lent pe o cale presărată cu piedici în cadrul tematicii decisive a acestei faze despre „Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii: catolicitatea şi autoritatea în Biserică”. Bazându-se pe documentul care a fost publicat despre această temă la Ravenna la a X-a sesiune plenară (2007) şi primind mandat de la aceasta, actuala sesiune plenară (Paphos, 16-23 octombrie) a început să trateze tema „Episcopul de Roma în comuniunea Bisericii în primul mileniu”. Comisia a început, astfel, să discute problema centrală a contenciosului istoric dintre Orient şi Occident. În momentul actual se încearcă să se găsească o identificare obiectivă a problematicii implicate în temă pentru a putea încerca o hermeneutică comună, care să ajute la dobândirea unei convergenţe substanţiale, cu privire la consecinţele doctrinale.

Comisia a lucrat în Cipru pe un proiect elaborat după sesiunea de la Ravenna, urmând metoda de pregătire concordată la începutul activităţii acestei comisii (Patmos-Rodi, 1980). În prima parte a anului 2008 au lucrat două subcomisii mixte, cu misiunea de a aduna elementele istorice care ţin mai mult de perioada examinată. Apoi s-a întâlnit comitetul mixt de coordonare (Elounda, Creta, 27 septembrie – 4 octombrie 2008), care a elaborat sinteza organică în formă de proiect de discuţie, supus sesiunii plenare din Cipru. Atât cercetarea din subcomisii cât şi sinteza comitetului de coordonare au ţinut cont de orientarea concordată la Ravenna care afirma că „autoritatea şi conciliaritatea sunt interdependente”, şi că atât la nivel diecezan, regional, cât şi la nivel universal există un protos, primus (Episcop, Mitropolit sau Patriarh, Episcop de Roma). Documentul, intrând mai direct în problematica despre protos la nivel universal, afirmă că „ambele părţi (catolicii şi ortodocşii) sunt de acord cu privire la faptul că Roma, ca Biserică ce prezidează în caritate, ocupa primul loc în taxis şi că Episcopul de Roma era, de aceea, protos între Patriarhi” (Ravenna, nr. 41).
La sfârşitul acelui document, se subliniază importanţa acestui rezultat obţinut, şi membrii comisiei se consideră convinşi că declaraţia citată „furnizează o bază solidă pentru discuţia viitoare despre problema primatului la nivel universal” (Ravenna, nr. 46).

Sesiunea a XI-a pe tema „Rolul Episcopului de Roma în comuniunea Bisericii în primul mileniu” s-a concentrat pe examinarea câtorva mărturii istorice semnificative, cu privire la rolul avut de Episcopul de Roma în acea epocă. În realitate, aceste două elemente sunt la baza declaraţiei din documentul de la Ravenna şi ating diferite tematici cum ar fi: Biserica de Roma în comuniunea Bisericilor, raportul Episcopului de Roma cu Sfântul Petru, rolul exercitat de Episcopul de Roma în timpuri de criză (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm), dar şi câteva decizii ale conciliilor ecumenice atât faţă de Roma, cât şi faţă de Patriarhia de Constantinopol. Vor trebui trataţi şi factorii non-teologici care au influenţat mentalitatea şi structurile ecleziale, cum ar fi ideea de imperiu roman, transferarea capitalei la Constantinopol şi declinul imperiului în Occident, dificultăţile de comunicare între est şi vest create de islam, crearea imperiului lui Carol cel Mare, ignorarea reciprocă progresivă, îndepărtarea practică reciprocă şi câteva atitudini polemice.

Examinarea materiei implicate va cere un studiu prelungit. Pentru moment, comisia a tratat elementele iniţiale pornind de la predica Sfinţilor Petru şi Paul la Roma, de la martiriul lor şi de la mormintele lor şi continuând prin intermediul părinţilor apostolici: mărturii importante sunt Scrisoarea Bisericii din Roma adresată creştinilor din Corint, scrisoare atribuită Papei Clement pentru reconcilierea credincioşilor din Corint cu preoţii lor; Scrisoarea Sfântului Ignaţiu din Antiohia care indică Roma ca Biserica ce „prezidează în caritate” (prokathemene tes agapes); afirmaţia Sfântului Irineu conform căreia orice Biserică trebuie să concorde (convenire) cu ea, din cauza originii sale şi a autorităţii sale (propter potentiorem principalitatem); precum şi controversa cu privire la data Paştelui dintre Anicet şi Policarp, Victor şi Episcopii din Asia, gândirea lui Ciprian şi aşa mai departe. Pentru toate elementele care se referă la temă şi care sunt examinate trebuie concordată identificarea exactă şi o dorită şi posibilă interpretare comună. De aceea, studiul este exigent şi delicat şi va fi continuat la următoarea sesiune plenară de anul viitor. Discuţia care a fost la sesiunea din Cipru ar trebui să faciliteze un parcurs mai vioi în stadiul următor.

Au fost prezenţi douăzeci de delegaţi din partea catolică, cu câteva absenţe din cauza activităţilor în Sinodul Episcopilor pentru Africa sau din motive de sănătate. Douăzeci şi patru de delegaţi ortodocşi reprezentau toate Bisericile Ortodoxe, cu excepţia Patriarhiei de Bulgaria. Comunicatul dat la încheierea reuniunii prezintă lista conform taxis a Bisericilor Ortodoxe: Patriarhia Ecumenică, apoi Patriarhiile de Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Moscova, Serbia, România, Georgia, Bisericile autocefale din Cipru, Grecia, Polonia, Albania, şi din Cehia şi Slovacia. A fost recompusă în mod substanţial integralitatea reprezentanţei ortodoxe, cu participarea Patriarhiei de Moscova, care la Ravenna a părăsit sesiunea din cauza prezenţei reprezentanţilor Bisericii din Estonia, invitată ca Biserică autonomă de Patriarhia Ecumenică, însă nerecunoscută de Patriarhia de Moscova. Controversa a fost rezolvată la întâlnirea primaţilor Bisericilor Ortodoxe care, la invitaţia Patriarhului ecumenic Bartolomeu I, a avut loc la Fanar (12 octombrie 2008), în care s-a concordat să fie invitate doar toate Bisericile autocefale.

Lucrările comisiei mixte au fost conduse de doi co-preşedinţi, Cardinalul Walter Kasper, din partea catolică, şi Mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, din partea ortodoxă. Sâmbătă, 17 octombrie, delegaţia catolică a concelebrat Liturghia în biserica catolică Sfânta Cruce, din Nicosia. A luat parte şi parohul şi secretarul nunţiaturii apostolice din Cipru, pr. Paolo Borgia. Ca de obicei, a fost prezentă întreaga delegaţie ortodoxă. Concelebrarea a fost prezidată de Cardinalul Walter Kasper, care a ţinut omilia despre pericopa evanghelică a zilei. A adăugat o mulţumire călduroasă Bisericii Ortodoxe din Cipru, pentru ospitalitatea oferită comisiei, şi a cerut rugăciune pentru lucrările comisiei, făcând referire la tema aflată în discuţie în următorii termeni: „În ultimul document publicat de comisia noastră în urmă cu doi ani, am afirmat că poate să existe un prim, un protos cum se spune în greacă, sau cum spunem noi în latină primas, la orice nivel al vieţii Bisericii. De aceea, primatul nu este ceva interzis sau impropriu în viaţa Bisericii. La această întâlnire noi ne vom întreba ce înseamnă aceasta pentru Episcopul de Roma”. Biserica Sfânta Cruce este la demarcaţia între partea greacă a insulei şi partea ocupată de turci (37% din teritoriul total al insulei). Exigenţa de a pune capăt împărţirii insulei a fost reafirmată de mai multe ori de autorităţile Bisericii Ortodoxe, şi în mod puternic de însuşi Arhiepiscopul Chrysostomos.

Duminică, 18 octombrie, a avut loc concelebrarea membrilor ortodocşi ai delegaţiei. Dumnezeiasca Liturghie, în biserica „Phaneromeni”, tot la Nicosia, a fost prezidată de Arhiepiscopul Chrysostomos, primat al Bisericii din Cipru. A fost prezentă, în totalitate, delegaţia catolică a comisiei. Arhiepiscopul, referindu-se „cu simţ de responsabilitate faţă de lumea creştină” la faptul că „Biserica din Cipru, cea mai veche din Europa”, găzduieşte anul acesta dialogul dintre ortodocşi şi catolici, a afirmat: „Acest dialog teologic este cel mai important în contextul dialogurilor teologice oficiale dintre Biserica Ortodoxă şi ceilalţi creştini, care sunt coordonate de Patriarhia Ecumenică”. A amintit de importanţa rugăciunii pentru dialog şi, adresându-se direct, a contestat „acel mic segment de ortodocşi” care, bazându-se greşit pe canoane citite în afara contextului, refuză rugăciunea comună. L-a invocat pe Duhul Sfânt asupra lucrărilor comisiei. Sesiunea a fost închisă cu vesperele din sărbătoarea Sfântului Apostol Iacob, în catedrala din Paphos, celebrate de acelaşi Arhiepiscop.

Comisia a fost găzduită, cu mare generozitate şi spirit de fraternitate călduroasă, de Biserica Ortodoxă din Cipru. A fost primită în palatul arhiepiscopal, unde Arhiepiscopul Chrysostomos a oferit un prânz. Comisia a vizitat muzeul arhiepiscopal, bogat în icoane extraordinare. O delegaţie l-a vizitat pe preşedintele republicii. Toţi membrii au fost însoţiţi ca să viziteze câteva mănăstiri cu icoane vechi şi fresce bizantine.

S-a înregistrat şi un mic episod contrar. Un grup limitat de circa zece persoane, în prima zi a întâlnirii, s-a postat în faţa hotelului cu pancarte de protest împotriva dialogului considerat ca un risc de trădare din partea membrilor ortodocşi şi de cedare în faţa pretenţiilor catolicilor. Autorităţile ortodoxe, Arhiepiscopul de Cipru şi Mitropolitul din Paphos, au condamnat dur evenimentul şi au ameninţat cu sancţiuni canonice pe clericii care au luat parte la eveniment. Comunicatul sesiunii, dat la încheierea întâlnirii, afirmă că membrii ortodocşi, la întâlnirea lor din prima zi, „au discutat, printre altele, despre reacţiile negative faţă de dialog din partea câtorva segmente ortodoxe şi în unanimitate le-au considerat total nefondate şi inacceptabile, dând informaţii false şi înşelătoare. Toţi membrii ortodocşi ai comisiei reafirmă că dialogul continuă cu hotărârea tuturor Bisericilor Ortodoxe şi va fi continuat cu fidelitate faţă de adevăr şi faţă de Tradiţia Bisericii”.

Aproape în acelaşi timp, Biserica din Grecia lua poziţie împotriva segmentelor critice faţă de ecumenism. Adunarea ierarhiei, la reuniunea din 16 octombrie 2009, a declarat: „Dialogul trebuie să fie continuat, însă în cadrul normativei ecleziologice şi canonice ortodoxe, apoi mereu în acord cu Patriarhia Ecumenică, aşa cum a fost stabilit cu decizie pan-ortodoxă. Reprezentanţii Bisericii noastre în acest dialog au cunoştinţă clară despre teologia ortodoxă, despre ecleziologie şi despre Tradiţia ecleziastică”.

Discuţia despre schema pregătită de comitetul mixt de coordonare va fi continuată la următoarea sesiune plenară de anul viitor. S-a decis ca sesiunea să aibă loc între 20-27 septembrie 2010 la Viena, găzduită de Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Christoph Schonborn. Astfel, acest important dialog înaintează, cu pas lent, dar mereu orientat spre ţinta comuniunii depline, aşa cum s-a concordat în documentul pregătitor pentru începerea dialogului dintre catolici şi ortodocşi.

Posted in Ecumenism.

2 Comments

  1. Noua, celorlalti, nu ni se par asa de importante deosebirile fata de iubirea pentru Isus, care este la fel de puternica in ambele confesiuni, si mai ales fata de marea marea dorinta de unire a tuturor. Cat se mai asteapta cat? Dumnezeu este la fel, Biblia este aceeasi, chiar nu se vede sau nu se vrea? Acesta este crezul meu si spun cu seriozitate si tarie: da, vreau unire si recunoastere fata de tot ce a fost urat si rau in trecut. Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *