Trimite prin email 'Primul an al Papei Benedict al XVI-lea' unui prieten
Trimite prin email articolul 'Primul an al Papei Benedict al XVI-lea' unui prieten
Loading ...
2 Comments
Recunosc, la început priveam cu scepticism la pontificatul care urma după Papa Ioan Paul al II-lea. Acum ştiu şi cauza: am fost mult afectat de moartea sa, care m-a făcut să privesc mai adând opera lui, a fost o persoană care mi-a marcat în sensul direct viaţa. Acum, la un an, acest sceptisicm în privinţa Papei Benedict al XVI-lea este de domeniul amintirilor. Îmi place să-i admir zâmbetul, uneori mi se pare puţin sarcastic, dar vâd în acest sarcasm iubirea, căci iubirea este şi ea un fel de sarcasm.
Am rămas de-a dreptul stupefiat când pe un site rus am văzut critici dure la adresa Papei Benedict şi nu am întârziat (iertată să-mi fie lauda) să le dau celor ce curează site-ul un răspuns pe măsura criticilor şi rezultatul – au contenit-o. Poate şi-au dat seama că Benedict nu reprezintă ceea ce scriau ei, ci mult mai mult.
Mulţi spuneau că este un pontificat de tranziţie, că are 78 de ani şi este „pe ducă„. Atunci le aduceam exemplul Papei Ioan al XXII (1316-1334), ales şi el pontif la vârsta la 78 de ani, trăind până la 96. Spuneau că este un pontif prea doct pentru a mai fi şi păstor, dar, după pontificatul lui Ioan Paul al II-lea anume de un astfel de pontificat avem nevoie, pentru a da o formă acelei esenţe pe care a creat-o predecesorul său. A fost prea critic în anumite privinţe? Poate. Dar nu a făcut decât voia Bisericii lui Cristos pe care a fost chemat să o conducă. Se părea că este un papă prea îndepărtat de tineri, dar Köln 2005 a infirmat acest lucru. A revenit la multe din tradiţiile la care, din cauza suferinţei, Papa Ioan Paul al II-lea a fost nevoit să renunţe. Şi şirul nu se opreşte aici.
Nu am intenţia de a face un panegiric celui care îmi este şef spiritual aici pe pământ. Înainte de a fi pontif este om, iar „Erare humanum est„. Pur şi simplu, prin acest comentariu am vrut să spulber orice urmă de scepticism în privinţa celui chema a fi cârmaci ai Corabiei Divine. Acum îl admir şi îl consider un vrednic vicar al lui Cristos, un vrednic urmaş al Sfântului Petru. Voi ce părere aveţi? …
Un articol foarte bun si interesant. Pentru mine, actualul Papa este cea mai buna alegere si se vede ca Spiritul Sfant a „Lucrat„ in mintile cardinalilor electori.
Din articol mi se pare foarte interesant aliniatul despre islamism, este drept ca daca acestia se bucura de libertate religioasa in tarile in care s-au stabilit acelasi tratament trebuie sa-l primeasca si crestinii din tarile lor de origine. Sper ca demersurile Sfantului parinte sa dea roade in acest sens, dar poate interesele economice vor prima avand in vedere resursele petroliere ale statelor islamice.
Sper ca in cel mai scurt timp Sfantul Parinte sa abordeze si problemele bisericii catolice din Romania, in special a celei de rit bizantin.
Recunosc, la început priveam cu scepticism la pontificatul care urma după Papa Ioan Paul al II-lea. Acum ştiu şi cauza: am fost mult afectat de moartea sa, care m-a făcut să privesc mai adând opera lui, a fost o persoană care mi-a marcat în sensul direct viaţa. Acum, la un an, acest sceptisicm în privinţa Papei Benedict al XVI-lea este de domeniul amintirilor. Îmi place să-i admir zâmbetul, uneori mi se pare puţin sarcastic, dar vâd în acest sarcasm iubirea, căci iubirea este şi ea un fel de sarcasm.
Am rămas de-a dreptul stupefiat când pe un site rus am văzut critici dure la adresa Papei Benedict şi nu am întârziat (iertată să-mi fie lauda) să le dau celor ce curează site-ul un răspuns pe măsura criticilor şi rezultatul – au contenit-o. Poate şi-au dat seama că Benedict nu reprezintă ceea ce scriau ei, ci mult mai mult.
Mulţi spuneau că este un pontificat de tranziţie, că are 78 de ani şi este „pe ducă„. Atunci le aduceam exemplul Papei Ioan al XXII (1316-1334), ales şi el pontif la vârsta la 78 de ani, trăind până la 96. Spuneau că este un pontif prea doct pentru a mai fi şi păstor, dar, după pontificatul lui Ioan Paul al II-lea anume de un astfel de pontificat avem nevoie, pentru a da o formă acelei esenţe pe care a creat-o predecesorul său. A fost prea critic în anumite privinţe? Poate. Dar nu a făcut decât voia Bisericii lui Cristos pe care a fost chemat să o conducă. Se părea că este un papă prea îndepărtat de tineri, dar Köln 2005 a infirmat acest lucru. A revenit la multe din tradiţiile la care, din cauza suferinţei, Papa Ioan Paul al II-lea a fost nevoit să renunţe. Şi şirul nu se opreşte aici.
Nu am intenţia de a face un panegiric celui care îmi este şef spiritual aici pe pământ. Înainte de a fi pontif este om, iar „Erare humanum est„. Pur şi simplu, prin acest comentariu am vrut să spulber orice urmă de scepticism în privinţa celui chema a fi cârmaci ai Corabiei Divine. Acum îl admir şi îl consider un vrednic vicar al lui Cristos, un vrednic urmaş al Sfântului Petru. Voi ce părere aveţi? …
Un articol foarte bun si interesant. Pentru mine, actualul Papa este cea mai buna alegere si se vede ca Spiritul Sfant a „Lucrat„ in mintile cardinalilor electori.
Din articol mi se pare foarte interesant aliniatul despre islamism, este drept ca daca acestia se bucura de libertate religioasa in tarile in care s-au stabilit acelasi tratament trebuie sa-l primeasca si crestinii din tarile lor de origine. Sper ca demersurile Sfantului parinte sa dea roade in acest sens, dar poate interesele economice vor prima avand in vedere resursele petroliere ale statelor islamice.
Sper ca in cel mai scurt timp Sfantul Parinte sa abordeze si problemele bisericii catolice din Romania, in special a celei de rit bizantin.