Profeţiile despre Papi ale Sf. Malachia

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Matthew Bunson
Traducere: Renata Oana
Sursa: Our Sunday Visitor

Sf. Malachia

Sf. Malachia

Decizia Papei Benedict al XVI-lea de a se renunţa la papalitate a stârnit un nou val de interes puternic pentru o profeţie veche de secole, care se spune că ar fi fost făcută de un sfânt irlandez, din secolul al XII-lea. Potrivit profeţiei, va mai veni doar un singur Papă, după Papa Benedict al XVI-lea. Mai mult, în timpul cât va conduce el Biserica, va veni sfârşitul lumii. Această profeţie a fost discutată pe larg şi luată în serios şi în timpul Conclavului din anul 2005, în care a fost ales succesorul Papei Ioan Paul al II-lea.

Se spune că sursa profeţiei este nimeni altul decât un mare sfânt irlandez, Malachia O’Morgair, Arhiepiscop de Armagh, Irlanda, care a murit în anul 1148. „Profeţiile lui Malachia” sunt cunoscute ca istorisind viziunile sfântului irlandez despre fiecare viitor Papă, de la Papa Celestin al II-lea (care a condus Biserica în perioada 1143-1144), până la ultimul Papă, Petru al II-lea. Se presupune că aceste viziuni au avut loc în timp ce sfântul Episcop era la Roma, în anul 1139, pentru a se consulta cu Papa Inocenţiu al II-lea.

Textul îi descrie pe fiecare dintre cei 111 sau 112 Papi succesivi, cu motouri mistice care ne oferă un indiciu cu privire la caracterul sau la epoca lor, până la sfârşitul lumii, în timpul domniei lui Petrus Romanus, Petru Romanul. După cum se presupune, Sf. Malachia i-a dat manuscrisul său Papei Inocenţiu al II-lea, pentru a-l asigura că linia Pontifilor va continua neîntrerupt până la sfârşit, deoarece Sfântul Scaun se confrunta la acel moment cu multe crize temporale şi spirituale. Paginile profetice au fost apoi duse în arhivele romane, unde au fost uitate timp de 400 de ani.

Sunt profeţiile autentice?

Aproape toţi cercetătorii istorici de renume consideră că „Profeţiile lui Malachia”, deşi par a suscita un oarecare interes din punct de vedere istoric, ele nu sunt, de fapt, nici o lucrare legitimă a Sf. Malachia, şi nici nu sunt datate corect în timpul acestuia, secolul al XII-lea. Potrivit respectatului savant şi istoric iezuit Claude François-Menestrier, din secolul al XVII-lea, profeţiile au fost fabricate în jurul anului 1590, în zilele dinaintea Conclavului pentru alegerea unui succesor al Papei Urban al VII-lea.

Falsificatorul a fost probabil un membru din anturajul Cardinalului Girolamo Simoncelli, Episcop de Orvieto, care a dorit să sporească şansele Cardinalului de a fi ales Pontif. Motoul conferit aparent de Malachia pentru următorul Papă după Papa Urban al VII-lea a fost „Ex Antiquitate Urbis” („din oraşul antichităţii”), o aluzie la Orvieto (sau Urbs Vetus, „oraşul vechi”, care a fost, de asemenea, locul de naştere al Cardinalului Simoncelli). În realitate, „descoperirea” motourilor nu a garantat alegerea Cardinalului, şi a fost ales Cardinalul Niccolo Sfondrati, originar din Cremona, care şi-a luat numele de Grigore al XIV-lea. Lista cu motourile papale a fost apoi publicată pentru prima dată de către un călugăr benedictin, Arnold de Wyon, în cartea sa Lignum Vitae, în anul 1595. A urmat o dezbatere aprinsă despre autenticitatea acestor motouri, precum şi o fascinaţie faţă de ele, care durează până în prezent.

Toate eforturile făcute de către cercetători pentru a localiza manuscrisul original au eşuat. În plus, există o inexplicabilă pauză de 400 de ani între momentul în care Malachia şi-ar fi prezentat profeţiile în faţa Papei Inocenţiu al II-lea şi găsirea lor chiar la timp pentru a influenţa Conclavul din anul 1590. Viaţa lui Malachia este foarte bine documentată, mai ales datorită eforturilor prietenului său drag, Sf. Bernard de Clairvaux, în braţele căruia a murit. Sf. Bernard a scris o biografie a sfântului irlandez şi nu a făcut absolut nicio referire la nici un fel de viziuni papale, în ciuda altor afirmaţii potrivit cărora Malachia ar fi manifestat, uneori, un dar profetic. Se spune că sfântul irlandez ar fi prezis, de exemplu, ziua şi ora propriei sale morţi.

Uneori la ţintă

Ce este atunci cu aceste „profeţii” care continuă să atragă imaginaţia populară? La urma urmei, viziunea constă pur şi simplu într-o listă plictisitoare cu 111 sau 112 fraze sau motouri în limba latină, despre care se presupune că fac referire la Papii care l-au succedat pe Papa Celestin al II-lea. Cheia pentru interesul în creştere este faptul că, în ciuda scepticismului cercetătorilor, unele dintre motourile despre Papi corespund Pontifilor respectivi cu o precizie remarcabilă.

Nu este surprinzător faptul că frazele de la Papa Celestin al II-lea până la Papii chiar de dinaintea Papei Grigore al XIV-lea sunt mult mai precise decât următoarele. Dar unele dintre motourile pentru Papii de mai târziu au mers în mod surprinzător la ţintă. De exemplu, expresia latină pentru Papa Pius al VII-lea a fost Aquila Rapax („vultur rapace”). Aceasta pare a fi o trimitere la Napoleon Bonaparte, împăratul francez nemilos al cărui simbol era vulturul şi a cărui relaţie de adversitate cu Biserica a dominat pontificatul acestui Papă.

Multe dintre primele motouri de pe lista menţionată au făcut referire, în mod evident, la stema Papei. În timpurile moderne, se pare că s-a întâmplat la fel în cazul Papei Leon al XIII-lea (1878-1903), a cărui stemă include o stea strălucitoare. Motoul pentru el era Lumen in Coelo („lumină în cer”). Papa Benedict al XV-lea (1914-1922) a fost Pontif în timpul devastărilor oribile din primul război mondial. De asemenea, în timpul pontificatului său a avut loc revoluţia rusă, începând cu ea marele atac asupra credinţei creştine al comuniştilor din această ţară şi din alte părţi. Motoul pentru Papa Benedict al XV-lea a fost Religio Depopulata, „religie pustiită”. De asemenea, a fost destul de precis motoul pentru Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea: Pastor et Nauta („păstor şi marinar”). El a fost o figură cu adevărat pastorală şi Patriarh al marelui oraş maritim Veneţia.

Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, motourile pentru Papii care au fost începând din 1590 par să se încadreze în una dintre următoarele două categorii: fie sunt suficient de generale pentru a putea fi aplicate mai multor Pontifi, fie au nevoie de explicaţii chinuite pentru a se potrivi persoanelor corespunzătoare. Câteva exemple din primul tip de motouri sunt cele care corespund Papilor Pius al VIII-lea (1829-1830) – Vir religiosus, „bărbat religios” – şi Inocenţiu al XIII-lea (1721-1724), De Bona Religione, „dintr-un mediu religios bun (sau dintr-o familie religioasă bună)”. Iată şi exemple de motouri care nu sunt uşor de aplicat: Canis et Coluber („câine şi şarpe”) şi Rastrum in Porta („o greblă la uşă”).

Ultimii Papi

Ce se poate spune despre motourile atribuite ultimilor trei Papi dinainte de venirea Papei Petru al II-lea, care ar corespunde celor care au ocupat scaunul Sf. Petru în zilele noastre? Li se atribuie motourile De Medietate Lunae („din semilună”), De Labore Solis („soarele în chinuri” sau „soarele eclipsat”) şi Gloria Olivae („gloria măslinului”). Ordinea acceptată a listei înseamnă că Papii în cauză sunt Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Este inutil să spunem că susţinătorii au depus multe eforturi ca să explice legăturile dintre motouri şi cei mai recenţi Papi. Câteva dintre motourile anterioare par a fi legate fie de momentul în care s-a născut un Papă, fie de ziua în care a preluat slujirea. Aşadar, unii au susţinut că aceste motouri se aplică şi pentru Papa Ioan Paul I, care a devenit Papă într-o zi cu luna în pătrar, şi Papa Ioan Paul al II-lea, care s-a născut în timpul unei eclipse solare.

Cardinalul Joseph Ratzinger, afirmă ei, a luat numele de Benedict al XVI-lea pentru că a dorit să meargă pe urmele Pontifului pacifist Benedict al XV-lea, să aducă lumii o ramură de măslin, vechiul semn al păcii. Măslinul este, de asemenea, un simbol al unei ramuri a Ordinului Sf. Benedict (uneori cunoscută sub numele de olivetani), astfel încât acest moto are şi din acest punct de vedere legătură cu Papa. Există apoi cea mai faimoasă predicţie dintre toate: ultimul Papă, „Petru Romanul” (Petrus Romanus), „îşi va paşte turma printre multe necazuri, după care cetatea celor şapte coline va fi distrusă, şi temutul Judecător îi va judeca pe oameni”.

Oricât de provocatoare pot părea ultimele cuvinte, ele nu au fost de fapt incluse în lista publicată iniţial de Arnold de Wyon. Ele apar pentru prima dată doar în ediţia din anul 1820 a Lignum Vitae. Înainte de această ediţie, au existat doar 111 motouri. Se pare aşadar că a 112-a frază a fost adăugată de editori, care erau benedictini olivetani şi care au dorit să includă afirmaţia tradiţională a Ordinului Sf. Benedict că înainte de sfârşitul lumii, va veni un Papă din rândul benedictinilor şi va conduce Biserica în lupta ei împotriva răului. Astfel, cea mai spectaculoasă afirmaţie din profeţii nici măcar nu a făcut parte din versiunea originală.

Indiferent dacă credem sau nu profeţiile lui Malachia, un lucru este cert: Vom afla destul de curând dacă Papa Benedict al XVI-lea va fi într-adevăr urmat de „Petru al II-lea”, ca ultimul Pontif, înainte de ziua judecăţii. Desigur, chiar dacă evenimentele vor dovedi contrariul, un nou set de profeţii ar putea fi găsit până atunci, şi ar putea exista suficiente motouri noi pentru viitorii Papi, care să dureze încă 500 de ani.

Posted in Personalităţi.

2 Comments

  1. Cu siguranta ca exista profetii in adevaratul inteles al cuvantului, Dumnezeu a vorbit lumii prin Profeti, deci de ce sa nu credem ca ar putea avea un sambure de adevar multe profetii… Nimic nu este intamplator in lume… sa nu uitam acest adevar… Dumnezeu este de necuprins cu minte omeneasca… Cine stie cate ne scapa?! Sigur este faptul ca Lui Dumnezeu nu-i place felul in care traiesc copiii Sai astazi si noi trebuie sa intelegem multele Sale avertismente… spre binele nostru, al tuturor… Cu totii ar trebui sa ne transforman in Apostoli, sa schimbam aceasta lume pacatoasa si s-o insanatosim ca sa facem voia Creatorului… Atunci cu siguranta ca vom scapa si de cosmarul pedepsei finale cumplite care se tot prevesteste…

    E v v i v a …!

  2. „Dumnezeu este de necuprins cu minte omeneasca…”. Este in noi. Drumul spre cunoasterea Lui este interior.

    „Cu totii ar trebui sa ne transforman in Apostoli, sa schimbam aceasta lume pacatoasa si s-o insanatosim ca sa facem voia Creatorului… ” Efortul este strict particular.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *