Sfinţii patroni ai Bătrânului Continent

Teme: Artă, Personalităţi.
.
Publicat la 24 octombrie 2009.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Sandro Magister
Traducere: Radu Capan
Sursa: www.chiesa

Sf. Ludovic, Regele Frantei, si un paj

Sf. Ludovic, Regele Franţei,
şi un paj

O expoziţie extraordinară a fost deschisă în Roma cu sfinţii patroni ai Bătrânului Continent. Martiri şi confesori, călugări şi fecioare, îngeri şi regi, pictaţi de mari artişti. Alături de lucrări semnate de nume precum Van Eyck, Memling, Mantegna, Caravaggio, Tiziano, Veronese, Van Dyck, Murillo sau Tiepolo se află şi tabloul „Sf. Ludovic, Regele Franţei, şi un paj”, pictat de El Greco în 1585, şi păstrat la Muzeul Louvre din Paris. Rege şi creştin exemplar, Ludovicul lui El Greco prezintă întâlnirea – uneori fericită, alteori problematică – dintre „civitas” şi „ecclesia”, dintre putere şi har.

Tocmai acesta este titlul expoziţiei inaugurate la 7 octombrie 2009 în Palazzo Venezia de către preşedintele Italiei şi secretarul de stat al Vaticanului: „Putere şi har. Sfinţii patroni ai Europei”. Premierul Silvio Berlusconi a lansat ideea unei astfel de expoziţii în timpul audienţei avute la Papa Benedict al XVI-lea în iunie 2008. Sfântului Părinte i-a plăcut ideea, astfel că iniţiativa s-a întors la autorul ei, iar acum este realitate. Iniţiatorul expoziţiei este un tânăr preot dintr-un mic sat de trei sute de suflete din Illegio, Carnia. Numele lui este Alessio Geretti. Expoziţia despre sfinţii patroni ai Europei este cea mai recentă „creaţie” a sa, după expoziţii similare pe teme precum Revelaţia, Geneza, Apocrifele, expoziţii ce au adus în atenţia publicului opere de artă valoroase inclusiv prin mesajul bogat pe care îl transmit.

În acest caz, apelul la sfinţii patroni ai naţiunilor Europei în viziunea unor mari artişti nu se reduce la oferirea unei viziuni despre istoria bimilenară a acestui continent, istorie marcată în mod profund de credinţa creştină. Mai mult decât să vorbească despre trecut, expoziţia este un strigăt către Europa contemporană care pare a-şi fi uitat rădăcinile şi afişează o atitudine de indiferenţă faţă de religie. Pr. Alessio Geretti spune în catalogul expoziţiei: „În Europa pluralismului şi democraţiei, sfinţenia este cea mai convingătoare formă pe care o poate lua religia. Vieţile sfinţilor conving fără să constrângă. Cred cu tărie că în aceste vremuri – care, după cum afirma Papa Paul al VI-lea, nu au nevoie atât de mare de învăţători cât de mărturisitori – sfinţii sunt cei care au capacitatea de a vorbi inimilor oamenilor şi de a submina cultura dominantă, demascându-i lipsa de umanitate.” În fine, expoziţia se adresează şi Bisericii, subliniază acelaşi pr. Geretti, unei Biserici „a cărei înnoire post-conciliară a fost caracterizată de un curent nefericit de iconoclasm, care a golit bisericile, catehezele, predicarea, dar şi unele date din calendar de referinţele la sfinţi care timp de secole au hrănit viaţa de credinţă a creştinilor”.

Cu pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, această tendinţă de „purificare” a catolicismului de devoţiunile faţă de sfinţi a cunoscut o răsturnare radicală. Defunctul Pontif a ridicat mai mulţi sfinţi şi fericiţi la cinstea altarelor decât toţi predecesorii săi de la Conciliul din Trento încoace puşi la un loc. Şi ce sfinţi! Două nume ies în mod special în evidenţă: Padre Pio de Pietrelcina şi Maica Tereza de Calcutta. Cu venirea Papei Benedict al XVI-lea, sublinierea acordată sfinţilor nu s-a diminuat. Congregaţia vaticană responsabilă de această problemă are pe rol peste 2.000 de cauze de beatificare şi de canonizare. Ultima călătorie a Papei în afara Italiei a avut punctul culminant în celebrarea din 28 septembrie de la Stara Boleslav, în ziua şi pe locul martiriului Sfântului Venceslau, sfântul patron al Cehiei. O naţiune în care decreştinarea Europei este în cel mai avansat stadiu, două treimi din populaţie declarându-se ca fiind fără vreo afiliere religioasă. Mărturie despre valoarea sfinţilor pentru creştinii de astăzi stă şi opţiunea Papei Benedict al XVI-lea pentru catehezele tradiţionale de miercuri: el explică mulţimilor „cine” este Biserica prin prezentarea vieţilor şi învăţăturilor sfinţilor ei. A început cu Apostolii. A continuat cu Părinţii Răsăritului şi Apusului. Iar acum se opreşte asupra marilor învăţaţi ai teologiei medievale.

Mai jos aveţi lista completă a sfinţilor patroni ai Europei: mai întâi cei numiţi pentru întregul continent, de Papa Paul al VI-lea şi Papa Ioan Paul al II-lea, iar apoi patronii pentru fiecare ţară în parte.

*
*     *

Afisul expozitiei

Afişul expoziţiei

Sfinţii patroni ai Bătrânului Continent,
conform Bisericii Catolice

  • Europa: Sf. Benedict de Norcia; Ss. Ciril şi Metodiu; Sf. Brigita a Suediei; Sf. Ecaterina de Siena; Sf. Tereza Benedicta a Crucii
  • Albania: Preasfânta Fecioară Maria, Maica Bunului Sfat
  • Andorra: Sf. Macarie; Preasfânta Fecioară Maria de Meritxell
  • Armenia: Sf. Apostol Bartolomeu; Sf. Grigore Iluminătorul
  • Austria: Sf. Leopold; Sf. Koloman; Sf. Florian; Sf. Severin, abate
  • Bielorusia: Sf. Arhanghel Mihail
  • Belgia: Sf. Willibrord; Sf. Lutgardis
  • Bosnia Herţegovina: Sf. Ilie
  • Bulgaria: Ss. Ciril şi Metodiu; Sf. Ivan de Rila
  • Cehia: Sf. Adalbert; Sf. Venceslau; Ss. Ciril şi Metodiu; Sf. Procopie; Sf. Vitus; Sf. Ioan Nepomuk; Sf. Ludmila
  • Cipru: Sf. Apostol Barnaba
  • Croaţia: Sf. Iosif
  • Danemarca: Sf. Ansgar; Sf. rege Canute al IV-lea
  • Elveţia: Sf. Nicolae de Flue
  • Estonia: Sf. Meinhard
  • Finlanda: Sf. Henric de Uppsala
  • Franţa: Preasfânta Fecioară Maria a Înălţării; Sf. Martin de Tours; Sf. Ioana d’Arc; Sf. Tereza de Lisieux
  • Georgia: Sf. Nino; Sf. Gheorghe
  • Germania: Sf. Ansgar; Sf. Bonifaciu; Sf. Arhanghel Mihail
  • Grecia: Sf. Apostol Paul; Sf. Andrei; Sf. Nicolae de Mira Liciei
  • Irlanda: Sf. Patrick; Sf. Bridget de Kildare; Sf. Columba de Therryglass
  • Islanda: Sf. Ansgar; Sf. Thorlak
  • Italia: Sf. Francis de Assisi; Sf. Ecaterina de Siena
  • Letonia: Sf. Meinhard
  • Liechtenstein: Sf. Lucius de Chur
  • Lituania: Sf. Cazimir; Sf. Gheorghe; Sf. Hyacinth; Sf. Stanislaus Kostka; Sf. Adalbert; Sf. Bruno de Koln; Fer. Kinga
  • Luxemburg: Preasfânta Fecioară Maria, Mângâietoarea îndureraţilor; Sf. Willibrord; Sf. împărăteasă Cunegunda
  • Macedonia: Ss. Ciril şi Metodiu; Sf. Clement de Ohrid
  • Malta: Sf. Apostol Paul
  • Marea Britanie: Sf. Gheorghe; Sf. Andrei
  • Moldova: Preasfânta Fecioară Maria, Maica Bunului Sfat
  • Monaco: Sf. Devota
  • Muntenegru: Ss. Ciril şi Metodiu
  • Norvegia: Sf. Olaf; Sf. Magnus de Orknei
  • Olanda: Sf. Willibrord
  • Polonia: Preasfânta Fecioară Maria, Regina Poloniei; Sf. Adalbert; Sf. Episcop Stanislaus; Sf. Stanislaus Kostka; Sf. Andrei Bobola; Fer. Kinga
  • Portugalia: Neprihănita Zămislire; Sf. Anton de Lisabona; Sf. Francisc Borgia; Sf. Arhanghel Gabriel
  • România: Sf. Apostol Andrei
  • Rusia: Sf. Apostol Andrei; Sf. Vasile cel Mare; Sf. Nicolae de Mira Liciei; Sf. Ioan Gură de Aur; Sf. Vladimir; Ss. Ciril şi Metodiu; Sf. Cazimir; Sfinţi Îngeri Păzitori; Sf. Tereza de Lisieux
  • San Marino: Sf. diacon Marin; Sf. Agatha
  • Serbia: Sf. Ştefan; Sf. Sabbas
  • Slovacia: Preasfânta Fecioară Maria, Maica Durerilor; Sf. Ioan Nepomuk
  • Slovenia: Preasfânta Fecioară Maria, Ajutorul Creştinilor
  • Spania: Neprihănita Zămislire; Sf. Iacob
  • Suedia: Sf. Brigita a Suediei; Sf. rege Eric
  • Turcia: Sf. Apostol Ioan; Sf. Ioan Gură de Aur; Sf. Gheorghe; Sf. Roch
  • Ucraina: Sf. Vladimir; Sf. Iosafat
  • Ungaria: Preasfânta Fecioară Maria, Magna Domina; Sf. Ştefan, rege
  • Vatican: Sf. Apostol Petru

*
*     *

Lectură suplimentară după un material Radio Vatican

Sfinţii Patroni ai Europei sunt şase.
Cine sunt şi de ce era nevoie de atât de mulţi?

Papii Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au proclamat 6 sfinţi Patroni ai Europei, trei sfinţi şi trei sfinte, dorind să sublinieze rolul creştinismului în construirea Europei şi, mai mult, să arate că dacă Bătrânul Continent are un suflet, atunci acesta este reprezentat de creştinism, în care un loc de primă importanţă îl ocupă sfinţenia.

Până în 1964, Europa nu avea patroni cereşti. În acel an, la 24 octombrie, Papa Paul al VI-lea îi desemna primul: Sfântul Benedict din Norcia. El a trebuit să vegheze singur asupra Continentului până în 1980, când Papa Ioan Paul al II-lea i-a pus alături fraţii Ciril şi Metodiu, apostoli ai slavilor. Şi întrucât Casa-Europa nu putea fi reprezentată doar de bărbaţi, Papa însuşi în 1999 a desemnat alături de cei trei sfinţi tot atâtea sfinte: Brigita Suediei, Ecaterina din Siena şi Edith Stein – călugăriţa carmelitană Tereza Benedicta a Crucii. În felul acesta, Patronii au devenit şase. Dacă numărul lor este atât de mare, este de presupus că Europa noastră a ajuns într-o stare critică, şi are absolută nevoie de protectori… Dar adevărul e mai puţin banal. Papii, în proclamarea atâtor Patroni pentru ocrotirea unui Continent bătrân şi dezorientat, îşi propuneau cel puţin două obiective: să atragă atenţia creştinilor europeni asupra unor figuri valide şi diversificate nu doar de „făuritori” ai Europei de ieri, ci şi „modele” pentru europenii de astăzi. Studiind aceste figuri, creştinii sunt invitaţi să redescopere cum aceşti sfinţi au edificat Europa în timpurile lor şi să îi imite în timpurile noi.

Prezentăm pe scurt profilul celor şase Sfinţi Patroni ai Europei.

  • Benedict din Norcia (480-547) este părintele monahismului în Occident. Renumită este Regula sa cu insistenţa asupra echităţii-aequitas şi discreţiei-discretio, concentrate apoi de tradiţia benedictină în motoul „Ora et labora – Roagă-te şi munceşte”. Trei sunt instrumentele, potrivit Papei Paul al VI-lea, folosite de Benedict şi călugării săi pentru evanghelizare: Crucea – legea lui Cristos, cartea – cultura şi plugul – munca manuală. Aceasta rămâne moştenirea benedictină pentru continentul european: cultura, agricultura, finanţele, bunele maniere, toţi egali şi fraţi.
  • Ciril (827-869) şi Metodiu (825-885), fraţi din Salonic, traduc Biblia în limba paleoslavă şi în această limbă celebrează Liturghia. Trei sunt meritele acestor precursori ai ecumenismului: aportul la cultura lumii slave, angajarea pentru unitatea Bisericii, contribuţia la naşterea Europei.
  • Brigita Suediei (1303-1373), din familie aristocratică, tânără soţie şi mamă a opt copii, întemeiază la Roma Ordinul Preasfântului Mântuitor. Este copatroană a Europei – potrivit Papei Ioan Paul al II-lea – datorită mai multor raţiuni: a fost model în viaţa laică, expertă a realităţii creştine europene, înzestrată cu forţă profetică.
  • Ecaterina din Siena (1347-1380), la vârsta de 16 ani, intră în al Treilea Ordin al Sfântului Dominic şi începe să ducă în casa ei o viaţă austeră. Mica ei chilie devine cenaclu de artişti, intelectuali, călugări şi ea, deşi analfabetă, devine îndrumătorul lor spiritual. Se luptă pentru pace, pentru întoarcerea Papei la Roma de la Avignon, pentru reforma Bisericii. Învăţătura ei se concentrează în jurul a trei aspecte: drumul spiritual exemplar, angajarea pentru reforma moravurilor, intervenţia pe lângă cei puternici ai pământului pentru o societate inspirată din valorile creştine.
  • Tereza Benedicta a Crucii (1891-1942), Edith Stein în starea civilă, evreică şi atee la vârsta de 15 ani, studiază filozofia cu Edmund Husserl, se converteşte la catolicism, în 1933 intră în Carmelul din Koln, Germania, şi moare în camerele de gazare din lagărul de exterminare de la Auschwitz. Personalitatea ei sintetizează drama europeană a secolului XX: prin viaţa sa de gânditoare, mistică şi martiră a stabilit o punte între rădăcinile ebraice şi adeziunea la Cristos, a susţinut dialogul cu gândirea filozofică contemporană, a înălţat stindardul respectului – al toleranţei – al primirii între oameni pentru o societate mai fraternă.

Aşadar, şase Patroni declaraţi astfel pentru că au contribuit la a construi Europa. Dar în ce sens pot fi imitaţi? În legătură cu ce ar putea face fiecare dintre noi pentru Europa, nu există sfaturi. Fiecare învaţă de la cei şase observându-i din punctul său de vedere, personal şi irepetabil. Eventual, toţi putem împărtăşi sugestia pe care Ecaterina din Siena o dădea ucenicilor ei spirituali, şi anume curajul aspiraţiilor şi proiectelor: „Să nu ne mulţumim cu ceea ce e mic, deoarece Dumnezeu aşteaptă lucruri mari”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *