Trimite prin email 'Editorial: De la extremism la normalitate' unui prieten

4 Comments

1. Laudat fie Iisus si Maria!

   Imi place definitia pe care am gasit-o cuvantului „normal„: Normal este sa fim asa cum ne-a facut Dumnezeu, nu cum fac cei mai multi dintre oameni!

   Este evident ca Dumnezeu ne-a facut perfect echilibrati si in acest caz nu se poate raspunde cu extremism la nimic. Acest aspect ne poate lamuri cat suntem noi de dependenti de Dumnezeu si cat pret punem noi pe El. Doar atunci cand vrem sa ne impunem punctul nostru de vedere(si in care credem) trecem de limitele recomandate de El. El nu impune limite, doar le recomanda si nu exista limite mai bune de urmat.

   Cat despre insemnele religioase, cred ca ar fi „normal„ sa poata fi afisate acele insemne care sunt reprezentative pentru cei care folosesc acea sala, incapere, atelier s. a. m. d. , fara a se face o diferentiere, o majoritate sau vreo exceptie, doar aplicandu-se vointa fiecaruia. Daca ar fi o reala problema de multitudine, tocmai afisarea tuturor insemnelor si impacarea tuturor ar fi dupa vointa lui Dumnezeu. Ce probleme ar putea fi daca nu s-ar mai vedea peretii de insemnele care-i reprezinta pe ei? Ba, chiar ar fi o declaratie de minima credinta, nu doar declarata la recensamant, ci si afisata si chiar si aparata pentru ca s-a trecut peste „rusinea„ declararii.

   Admir la statele islamiste ca religia islamica este parte componenta „sine qua non(oare e corect? )„ a politicii de stat!

   Nici o credinta nu face in sine abstractie, nici nu discrimineaza un credincios al altei religii, doar oamenii care-si spun lor cateodata „credinciosi„ o fac.

2. De fiecare dată când privesc o icoană, îmi amintesc de o anumită pictură (nu mai reţin autorul, nici opera) era o anumită pânză ce de unii era considerată mai puţin reprezentativă. Totul până cineva a avut ideea de a recondiţiona pictura. În spatele ei ce să vezi o operă ce până atunci nu era cunoscută, de o valoare estetică mult mai mare decât pictura din faţă.
   Asta este şi cu cuiul ce se scoate cu un alt cui. Asta nu vor să înţeleagă unii. Icoana este o fereastră deschisă rugăciunii spre Cer. Nu reprezentare fotografică, nu hârtia sau pânza, (materialul pe care este fixată imaginea contează, reliefantă este puntea ce leagă omul cu divinitatea prin intermediul ei)
   Legăturile sunt, vor fi, trebuiesc doar căutate şi repuse în practică, astfel nu vom mai avea nevoie să ne punem anumite întrebării.

3. Mi-a placut foarte mult.

4. Desi nu are legatura directa cu articolul, ar trebui sa ne ferim ca si catolici de „Laudat sa fie Isus si Maria„ Doar Dumnezeu este vrednic de lauda, deci daca o includem si pe Maria sfidam flagrant Sfanta Scriptura, cuvantul lui Dumnezeu.

Comments are closed.