Vremea dialogului

Credeti ca e vremea dialogului? Suntem in era comunicarii… si suntem din ce in ce mai singuri chiar daca in fata calculatorului pare ca esti in relatie cu toata lumea. Eu cred ca e cazul sa ne uitam fiecare in noi insine, daca suntem crestini sa ne respectam legea si sa incercam sa o aplicam. Sa nu uitam nici o clipa ca Iisus Hristos a suferit, a fos umilit, scuipat si batjocorit, a fost rastignit fara sa aiba vreo vina. El n-a facut nimic, oameni buni. S-a jertfit pentru toti oamenii de la Adam si pana la ultimul om care va aparea pana la Judecata de Apoi. Pana la dialog Domnul Iisus ne-a invatat sa fim buni, toleranti, sa-l iubim pe aproapele nostru si atunci inseamna ca il iubim pe Dumnezeu. Si de aici iata si dialogul, adica… comunicarea. Bineinteles ca se poate filosofa, comenta la nesfarsit pe marginea articolului dar adevarurile sunt simple si cred ca acolo trebuie sa ajungem. Eu sunt ortodoxa dar Dumnezeu mi-a dat o mama catolica, o crestina adevarata. Am reusit in ultima perioada sa invat Rozariul Sfintei Fecioare Maria si il spun in gand cand pot, mai ales in drum spre servici (am si timp: cum se circula acum… sa te tot rogi). Si parca prin minune devin mai blanda, mai toleranta, mai atenta cu cei din jur. Sau spun tot timpul (aproape) Imparatre ceresc, Tatal nostru, Psalmul 50 si Psalmul 142. Eu trebuie sa muncesc mult cu mine insami pentru ca am fost toata viata aspra cu mine si cu altii si am gresit de multe ori, nepermis. Si nu mai am timp mult sa recuperez. Ne cunoastem foarte putin noi intre noi, crestinii, si atunci cum sa-i cunoastem pe musulmani, sau pe budisti sau… Am cunoscut multi arabi. Sunt oameni iubitori, cu respect fata de Dumnezeu. Nici un Dumnezeu nu te poate invata sa ucizi, sa batjocoresti, sa incalci teritoriul altora… Si totusi… cate nu s-au in timplat de-alungul timpului chia si in numele Dumnezeului nostru? Ati uitat de arderile pe rug, ati uitat de inchizitie, ati uitat cumplitele razboaie la care s-a plecat sub semnul crucii… Stiu ca pare aiurea, dar daca oamenii ar putea sa gandeasca ca Iisus Hristos, pamantul ar fi o gradina, nu o bomba gata sa explodeze. Trebuie sa ne iubim. Nu teoretic, chiar de-adevarat. Credeti ca daca tarile arabe n-ar avea petrol ar fi cineva interesat ca Saddam omora irakieni, ca in Iran nu se respecta drepturile omului sau ca nu stiu unde un kamikaze a omorat nu stiu cati oameni nevinovati? Poate ar fi mai bine sa ne facem curat in noi insine, in tara noastra, in religia noastra si daca ne mai ramane ceva timp sa ne uitam si la altii si Dialogul sa existe dar nu in ideea de a impune o democratie sau o civilizatie din afara… Am auzit comentarii de genul: la arabi femeia nu este respectata pentru ca n-are dreptul sa… . n-are dreptul sa… Dar la noi este respectata femeia? L-am iubit pe Sf. Parinte Papa Ioan Paul al II-lea pentru ca a fost un om intelept, un om de cultura, cu larga deschidere, cu adanca cunoastere a sufletului omenesc. Pentru ca a recunoscut gresilele inaintasilor sai (de fapt … ai nostri) si si-a cerut iertare pentru ele. Pentru ca a militat – intre altele – pentru unirea credintei. Pentru ca i-a iubit pe tineri si pe sarmani. Pentru ca a venit in tara noastra si am avut sansa sa fim binecuvantati de Sfintia Sa. Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-l aseze in randul sfintilor. Daca citim cartile Sf. Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, vom avea ce invata. Sa luam exemplul Maicii Tereza care si-a dedicat viata aproapelui. N-o sa ne dam noi apartamentul, sau masina, sau viata tihnita, dar macar sa ne straduim sa-i intelegem pe aceia cu care suntem in dialog la un moment dat. . Sa ne gandim la Sf. Rita sau la Sf. Francisc sau la Sf. PAdre Pio. La Sf. Antonie cel Mare sau Sf. Nectarie. Dumnezeu nu ne mai cere astazi jertfa, cum s-a intimplat cu Sf, . Petru si Pavel, Sf. Ioan Botezatorul… ne cere sa fim milostivi, buni, iertatori. Daca toti am incerca sa fim asa n-am mai avea de ce sau cu cine sa ne certam… De ce sa facem scenarii si ne apuce spaima de ce se va intampla DACA… cand ar fi mult mai usor sa ne rugam lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor sfintilor sa ne ajute sa alegem calea cea buna, sa ne fereasca de pacate, sa ne straduim sa nu mai repetam pacatele o data marturisite… si veti vedea ca am facut un pas. . si pe urma altul… si tot asa… Sa stiti ca nu sar virtutile din mine ca iepurii din tufisuri dar am avut sansa in timpul din urma sa merg mai tot timpul la Sf. Liturghie, sa ascult si sa particip la desfasurarea ei, sa citesc si sa ma straduiesc sa respect Poruncile. E adevarat ca la varsta mea cu multe porunci e mai simplu – mai toti batranii sunt virtuosi, prin legea firi – si oricum, nu sunt in masura sa dau lectii, dar din ce mi se intampla mie va martusrisesc si dumneavaoastra. Nu cred ca Europa si Islamismul se vor distruge reciproc si nici ca India sau China vor deveni superputerile lumii. Pana atunci, daca nu vom incerca sa ne schimbam modul de viata, daca nu ne vom lupta – nu prin vorbe, prin fapte – sa reducem poluarea, sa nu mai intervenim sau sa dirijam lumea biologica, sa nu ne mai transformam in dumnezei care practica clonarea, inseminarile artificiale, embrioni de laborator, legume si fructe modificate genetic, alimente cu aroma de… aroma de… si medicamente care mai de care mai invazive si distrugatoare, vom disparea rapid. Dumnezeu ne-a dat un Pamant frumos iar acum ne omoram cu propriile noastre maini in numele stiintei sau progresului. Nu cred ca e cazul sa ne speriem. Trebuie sa ne rugam si sa incercam, daca se mai poate, sa fim in armonie cu noi insine si cu natura. Dar daca vreti un motiv de spaima nu trebuie sa uitam toate bolile care au aparut datorita omului si modului sau de viata (cancer, SIDA, gripa aviara, diabetul, obezitatea… ). Va doresc sanatate, credinta in Dumnezeu, dragoste pentru Dumnezeu si aproapele nostru.

5 Comments

Olimpiu (Alba Iulia)

25 iunie 2006 at 4:00

Pentru aceasta tema islam – occident recomand cartea lui Traian Ungureanu – Razboiul timpurilor. Declin occidental si asediu islamic, aparuta recent la editura Humanitas.
Editorul revistei are dreptate: ACUM este vremea dialogului!
Nelu C. (Timisoara)

25 iunie 2006 at 4:00

Mi se pare un punct de vedere echilibrat si plin de dragoste crestina. Mi-a placut. Felicitari Radu Capan.
Maria Elena (Bucuresti)

4 iulie 2006 at 4:00

Credeti ca e vremea dialogului? Suntem in era comunicarii… si suntem din ce in ce mai singuri chiar daca in fata calculatorului pare ca esti in relatie cu toata lumea. Eu cred ca e cazul sa ne uitam fiecare in noi insine, daca suntem crestini sa ne respectam legea si sa incercam sa o aplicam. Sa nu uitam nici o clipa ca Iisus Hristos a suferit, a fos umilit, scuipat si batjocorit, a fost rastignit fara sa aiba vreo vina. El n-a facut nimic, oameni buni. S-a jertfit pentru toti oamenii de la Adam si pana la ultimul om care va aparea pana la Judecata de Apoi. Pana la dialog Domnul Iisus ne-a invatat sa fim buni, toleranti, sa-l iubim pe aproapele nostru si atunci inseamna ca il iubim pe Dumnezeu. Si de aici iata si dialogul, adica… comunicarea. Bineinteles ca se poate filosofa, comenta la nesfarsit pe marginea articolului dar adevarurile sunt simple si cred ca acolo trebuie sa ajungem. Eu sunt ortodoxa dar Dumnezeu mi-a dat o mama catolica, o crestina adevarata. Am reusit in ultima perioada sa invat Rozariul Sfintei Fecioare Maria si il spun in gand cand pot, mai ales in drum spre servici (am si timp: cum se circula acum… sa te tot rogi). Si parca prin minune devin mai blanda, mai toleranta, mai atenta cu cei din jur. Sau spun tot timpul (aproape) Imparatre ceresc, Tatal nostru, Psalmul 50 si Psalmul 142. Eu trebuie sa muncesc mult cu mine insami pentru ca am fost toata viata aspra cu mine si cu altii si am gresit de multe ori, nepermis. Si nu mai am timp mult sa recuperez. Ne cunoastem foarte putin noi intre noi, crestinii, si atunci cum sa-i cunoastem pe musulmani, sau pe budisti sau… Am cunoscut multi arabi. Sunt oameni iubitori, cu respect fata de Dumnezeu. Nici un Dumnezeu nu te poate invata sa ucizi, sa batjocoresti, sa incalci teritoriul altora… Si totusi… cate nu s-au in timplat de-alungul timpului chia si in numele Dumnezeului nostru? Ati uitat de arderile pe rug, ati uitat de inchizitie, ati uitat cumplitele razboaie la care s-a plecat sub semnul crucii… Stiu ca pare aiurea, dar daca oamenii ar putea sa gandeasca ca Iisus Hristos, pamantul ar fi o gradina, nu o bomba gata sa explodeze. Trebuie sa ne iubim. Nu teoretic, chiar de-adevarat. Credeti ca daca tarile arabe n-ar avea petrol ar fi cineva interesat ca Saddam omora irakieni, ca in Iran nu se respecta drepturile omului sau ca nu stiu unde un kamikaze a omorat nu stiu cati oameni nevinovati? Poate ar fi mai bine sa ne facem curat in noi insine, in tara noastra, in religia noastra si daca ne mai ramane ceva timp sa ne uitam si la altii si Dialogul sa existe dar nu in ideea de a impune o democratie sau o civilizatie din afara… Am auzit comentarii de genul: la arabi femeia nu este respectata pentru ca n-are dreptul sa… . n-are dreptul sa… Dar la noi este respectata femeia? L-am iubit pe Sf. Parinte Papa Ioan Paul al II-lea pentru ca a fost un om intelept, un om de cultura, cu larga deschidere, cu adanca cunoastere a sufletului omenesc. Pentru ca a recunoscut gresilele inaintasilor sai (de fapt … ai nostri) si si-a cerut iertare pentru ele. Pentru ca a militat – intre altele – pentru unirea credintei. Pentru ca i-a iubit pe tineri si pe sarmani. Pentru ca a venit in tara noastra si am avut sansa sa fim binecuvantati de Sfintia Sa. Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-l aseze in randul sfintilor. Daca citim cartile Sf. Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, vom avea ce invata. Sa luam exemplul Maicii Tereza care si-a dedicat viata aproapelui. N-o sa ne dam noi apartamentul, sau masina, sau viata tihnita, dar macar sa ne straduim sa-i intelegem pe aceia cu care suntem in dialog la un moment dat. . Sa ne gandim la Sf. Rita sau la Sf. Francisc sau la Sf. PAdre Pio. La Sf. Antonie cel Mare sau Sf. Nectarie. Dumnezeu nu ne mai cere astazi jertfa, cum s-a intimplat cu Sf, . Petru si Pavel, Sf. Ioan Botezatorul… ne cere sa fim milostivi, buni, iertatori. Daca toti am incerca sa fim asa n-am mai avea de ce sau cu cine sa ne certam… De ce sa facem scenarii si ne apuce spaima de ce se va intampla DACA… cand ar fi mult mai usor sa ne rugam lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor sfintilor sa ne ajute sa alegem calea cea buna, sa ne fereasca de pacate, sa ne straduim sa nu mai repetam pacatele o data marturisite… si veti vedea ca am facut un pas. . si pe urma altul… si tot asa… Sa stiti ca nu sar virtutile din mine ca iepurii din tufisuri dar am avut sansa in timpul din urma sa merg mai tot timpul la Sf. Liturghie, sa ascult si sa particip la desfasurarea ei, sa citesc si sa ma straduiesc sa respect Poruncile. E adevarat ca la varsta mea cu multe porunci e mai simplu – mai toti batranii sunt virtuosi, prin legea firi – si oricum, nu sunt in masura sa dau lectii, dar din ce mi se intampla mie va martusrisesc si dumneavaoastra. Nu cred ca Europa si Islamismul se vor distruge reciproc si nici ca India sau China vor deveni superputerile lumii. Pana atunci, daca nu vom incerca sa ne schimbam modul de viata, daca nu ne vom lupta – nu prin vorbe, prin fapte – sa reducem poluarea, sa nu mai intervenim sau sa dirijam lumea biologica, sa nu ne mai transformam in dumnezei care practica clonarea, inseminarile artificiale, embrioni de laborator, legume si fructe modificate genetic, alimente cu aroma de… aroma de… si medicamente care mai de care mai invazive si distrugatoare, vom disparea rapid. Dumnezeu ne-a dat un Pamant frumos iar acum ne omoram cu propriile noastre maini in numele stiintei sau progresului. Nu cred ca e cazul sa ne speriem. Trebuie sa ne rugam si sa incercam, daca se mai poate, sa fim in armonie cu noi insine si cu natura. Dar daca vreti un motiv de spaima nu trebuie sa uitam toate bolile care au aparut datorita omului si modului sau de viata (cancer, SIDA, gripa aviara, diabetul, obezitatea… ). Va doresc sanatate, credinta in Dumnezeu, dragoste pentru Dumnezeu si aproapele nostru.
Cornelia (Cluj)

10 iulie 2006 at 4:00

Dialogul in sine este o cale, o modalitate de ajungere la celalalt, a carui motivatie si finalitate este, cel mai ades, iubirea. Cel care refuza sau mimeaza cu ipocrizie dialogul ii refuza , in fapt, celuilalt iubirea. Lipsirea de iubire, retragerea iubirii pe care, ca om , o datorezi celuilalt este cel mai greu pacat cu care se incarca oamenii. El este cu mult mai mare ataunci cand , comitandu-l, angajezi in fapta ta o comunitate. Lucrul acesta chiar se intampla la noi, la Cluj.
Elena (Sibiu)

11 iulie 2006 at 4:00

Desigur globalizarea inseamna sa aflam o multime de lucruri despre alti oameni , alte tari. etc. Dar ce aflam la stiri? Exceptiile si nu obisnuintele lucruri iesite din comun care poate sunt bune ca subiecte de telenovele nu ca opinii despre oameni si popoare. Si atunci ne miram ca nu ne intelegem; dar cum sa te intelegi cu un neamt sa zicem. care stie ca romanul fura cand trebuie sa doarma in avion langa tine cu bijuteriile la vedere?

Comments are closed.