Trimite prin email 'Toată lumea crede' unui prieten

4 Comments

1. Mi-a plăcut foarte mult fraza că „credinţa în catacombe a fost mai intensă decât în prioadele de libertate„. De fapt, creştinismul încă nu a ieşit din catacombe, rămânând a fi, în continuare, o religie prigonită. Chiar de la Constantin cel Mare, care, prin faptul că s-a lăsat botezat în rit arian de un episcop arian şi până la dictatorii zilelor nostre, care fac din imaginea propriei personalităţi o religie, creştinismul rămâne a fi o religie prigonită. Într-adevăr, oamenii au crezut în orice, mai puţin în Dumnezeu şi acum fac acelaşi lucru. Cred în monştri de oţel şi sticlă de 17 etaje deasupra solului, cred în evanghelii ale spânzuraţilor, în romane poliţiste cu iz anti creştin, cred în bani, horoscop, preziceri, magie, numai nu în Dumnezeu. Au rămas o mână de oameni care încă mai încearcă să reziste martiric unei lumi tot mai dedate prigoanelor. „Vă vor nimici pentru numele Meu„, ne-a spus Cristos şi, ca întotodeauna, a avut dreptate. Cei care mai încearcă să spună o vorbă în apărarea credinţei sunt huliţi, marginalizaţi, în ei se aruncă cu pietre. De ce? Pentru că Dumnezeu i-a uitat? Nici într-un caz. Pentru ca prin exemplul lor să arate lumii acesteia adevăratele valori demne de crezare: Calea, Adevărul şi Viaţa. Spuneam că timpul martirilor a trecut. Nu, timpul martirilor reînvie ca niciodată. Fie că sunt martirizaţi fizic sau spiritual, ei exclamă acelaşi lucru: „Cred în Dumnezeu, unul şi întreit„. Ei pot crede. Şi noi putem. Or, cum m-a învăţat mama mea de mic: „Nu există cuvântul nu pot, există cuvântul nu vreau„. Eu vreau să cred în Dumnezeu, eu cred în El. Să credem toţi, chiar dacă suntem persecutaţi. Prin aceasta credinţa noastră nu ne ucide, ci ne înalşă, cum făcea şi la începutul istoriei creştine.

2. Macar de am crede credintei adevarate! Sa ne ajute Bunul Dumnezeu.

3. Nu cred sa fi trait un timp mai bantuit de accentele anti-credinta ca cel curent; a le ocoli precum sectorul contaminat de aviara nu este, evident, decat politica strutului, dar, oare, chiar trebuie sa citim cu totii notoria carte pentru a o combate? Oare trebuie sa incercam fiecare, pe pielea noastra, un drog pentru a ne convinge ca nu e bun? Am banuiala ca, adesea, facem jocul cuiva cu cornite. Hai sa fim serosi!

4. Religii sunt multe de unde si credinte multe. Fara aceasta mare zapaceala romanul Codul lui Da Vinci ar fi fost un O (zero) mare. De ce? Foarte simplu.
   Cred in Dumnezeu .
   Cred in Isus, fiul Mariei. In acest Isus cred pentru ca cu siguranta este singurul Isus Cristos, Mintuitorul lumii. Nici o Sfinta Scriptura si nici o Biblie din lume nu scrie despre alt Mintuitor trimis de Tatal Ceresc pe pamint. Ma intreb de multe ori daca n-ar fi existat atitea variante de traduceri ale Bibliei, ar mai fi existat atata negura in credinta?
   Sfinta Feciara este mama Domnului Isus Cristos.
   Oricit ar incerca oamenii sa o desparta de Isus este cu neputinta. Unde este Isus este si Maria si invers.
   Prin urmare cei care vorbesc despre un Isus rupt de Sfinta Fecioara, vorbesc despre un Isus fals. Cred ca acesta este punctul de pornire al ratacirii.
   Sfinta Maica Maria sa ne poarte de grija si sa ne rugam sa-i atraga pe toti inapoi la Dumnezeu, inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor, AMIN.

Comments are closed.