De la ceață la viziune. Cum gândește o Biserică în mișcare

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Joe Paprocki
Traducere: Radu Capan
Sursa: (fragment din cartea) O Biserică în mișcare

„Văd Biserica fiind asemenea unui spital de campanie după luptă.”
(Papa Francisc, interviu pentru revista „America”, 19 septembrie 2013)

Înainte de inventarea GPS-ului, a oferi indicații era o formă de artă; era nevoie ca persoana care dădea indicații să facă vizual drumul pentru persoana aflată în călătorie. În loc să spună pur și simplu: „Conduceți patru kilometri și apoi virați la stânga pe autostrada 83”, oamenii dădeau instrucțiuni într-o manieră mai umană: „După ce treceți de magazinul acela cu un hot dog uriaș pe acoperiș, fiți atenți să vedeți pe dreapta o casă mare și galbenă, cu obloane albastre; faceți stânga acolo și apoi mergeți până vedeți turnul de apă…” Sigur, era mai puțin științific, dar mult mai vizual!

Cei mai eficienți lideri știu cum să explice vizual, cum să articuleze o viziune asupra viitorului: o realitate sperată. Cu o imaginație divină, Isus a prezentat o viziune suficient de ambițioasă și de înaltă încât să inspire discipoli de peste două mii de ani încoace, care se lasă conduși de indicațiile Sale. A fi o Biserică în mișcare înseamnă a fi o Biserică ce se mișcă după viziunea lui Isus Cristos. Din păcate, ca Biserică ne găsim prea des navigând prin ceața propriilor agende și ideologii, incapabili să vedem clar viziunea pe care Isus ne-a expus-o. Parohiile noastre merg prea des făcând ceea ce facem de atâția ani, pentru că pur și simplu asta facem noi, în timp ce oamenii se întreabă ce anume facem. Pentru început, trebuie să recuperăm „comunicabilitatea” viziunii lui Isus.

Papa Francisc s-a dovedit a fi un maestru în acest sens. Într-un interviu acordat pentru revista „America” (19 septembrie 2013), Papa Francisc și-a exprimat viziunea pentru Biserică – a pictat-o ca pe o imagine – în mai puțin de o sută de cuvinte: „De ce are Biserica mai multă nevoie astăzi este abilitatea de a vindeca rănile și de a încălzi inimile credincioșilor; are nevoie de apropiere, de proximitate. Văd Biserica ca fiind asemenea unui spital de campanie după luptă. Este inutil să întrebi o persoană grav rănită dacă are colesterol ridicat sau despre nivelul zahărului din sânge lui! Trebuie să îi vindeci rănile. Apoi putem vorbi despre orice altceva. Vindecați rănile, vindecați rănile. […] Și trebuie să începi de jos.”

Responsabilitatea pentru proclamarea acestei viziuni la nivelul parohiei revine în primul rând păstorului ei. Un aspect interesant și trist în același timp e că păstorii tind să articuleze o viziune în primul rând atunci când sunt implicate finanțele. Rezultatul acestui lucru pentru credinciosul mediu este că răspunsul – modul în care îmbrățișăm și participăm la această viziune – este prin donarea de bani. De fapt, multe astfel de campanii de capital, despre care păstorul vorbește la toate Liturghiile, culminează cu înmânarea către credincioși a unor formulare de angajament financiar, pe care trebuie să le completeze și să le returneze ca mod de a-și arăta participarea la misiunea parohiei. Aceste formulare includ adesea texte ce reflectă viziunea parohiei și a Bisericii în ansamblu, dar concluzia rămâne că pentru credincios răspunsul este în primul rând financiar. Când vine vorba de o viziune pentru Biserică, și mai ales pentru parohie, rareori le cerem membrilor practicanți să îmbrățișeze cu adevărat această viziune și să o încorporeze în viețile lor.

O Biserică în mișcare trebuie să aibă credincioși care sunt angrenați la modul serios. Pentru a realiza acest lucru, aș dori să propun un alt tip de formular de angajament: unul pentru a fi discipol. Într-o anumită perioadă a anului (oricând ar fi cel mai productiv pentru o anumită parohie), păstorul sau o persoană desemnată ar trebui să vorbească la toate Liturghiile despre ceea ce înseamnă a fi discipol al lui Cristos, articulând viziunea pentru parohie și Biserică. Credincioșilor li se poate da apoi un formular de angajament, invitându-i să reflecteze și apoi să spună cum intenționează să facă următoarele:

  • aprofundarea relației lor cu Cristos (rugăciune)
  • aprofundarea cunoașterii lui Cristos (studiu)
  • împărtășirea talanților cu alții (generozitate/implicare)
  • ieșirea înspre ceilalți (evanghelizarea)

Așa cum oferim adesea diferite moduri în care se pot face donații atunci când vine vorba de formularele de angajament financiar, formularele de angajament pentru a fi discipol (și intervențiile de informare făcute la Liturghie) ar trebui să ofere oamenilor opțiuni concrete pentru a-și consolida viața de rugăciune, de studiu, de dăruire și de evanghelizare (cu accent pe oportunități acasă și la locul de muncă). Iată câteva exemple.

Rugăciunea (mă angajez…)

  • să folosesc reviste precum „De la răsărit la Apus”, site-uri și aplicații de mobil pentru rugăciunea zilnică
  • să petrec 30 de minute în fiecare săptămână în Adorație
  • să mă rog zilnic Rozariul și/sau să mă rog cu familia
  • să îmi fac zilnic examinarea conștiinței seara

Studiul (mă angajez…)

  • să folosesc resursele recomandate de parohie pentru a înțelege contextul lecturilor de la Liturghia de duminică
  • să particip într-un club de lectură parohial sau să citesc literatură catolică
  • să particip la studii biblice sau la alte inițiative de formare pentru adulți
  • să parcurg Compendiul Catehismului sau alte cărți generice despre credința mea

Generozitatea (mă angajez…)

  • să petrec mai mult timp ajutându-mi copiii la teme
  • să fac voluntariat și/sau să donez pentru săraci o dată pe lună
  • să mă implic în cateheză, chiar și doar ca asistent
  • să mă implic în proiectele pastorale pentru bolnavi și săraci ale parohiei

Evanghelizarea (mă angajez)

  • să le vorbesc copiilor mei, familiei mele despre credință
  • să dau și altora din cărțile, DVD-urile sau CD-urile citite/văzute/ascultate
  • să mă folosesc de rețelele sociale pentru a vorbi despre credința mea catolică
  • să îmi invit prieteni la evenimente din parohie, în special la Liturghie, la momente de rugăciune sau de învățare

O Biserică în mișcare trebuie să ofere oamenilor moduri concrete de a îmbrățișa viziunea lui Cristos și de a participa activ la misiunea Sa. Este ușor să contribui financiar și să lași lucratul altora, dar comunitatea de credincioși prosperă și crește atunci când toți participă, când toți se implică.

 

„Dacă vrei să construiești o corabie, nu striga la oameni să strânge lemne și nu le da sarcini,
ci mai degrabă învață-i să tânjească după imensitatea fără de sfârșit a mării.”
(Antoine de Saint-Exupéry)

Întrebări pentru reflecție și discuție:

  • Care ar fi un lider pe care îl respect, care vorbește plastic astfel încât alții să îl urmeze?
  • Dacă ar fi să îi explic cuiva viziunea mea pentru viața de credință și discipolat, ce i-aș spune?
  • Ce fac actualmente ca să îmi aprofundez relația cu Isus? Ce anume fac privitor la rugăciune, studiu, generozitate și evanghelizare?
  • Ce alte sugestii aș dori să adaug la lista de mai sus pentru a da oamenilor exemple concrete legat de cum să își pună în practică angajamentul?
Posted in Biserică, Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *