Biblia ca Revelația lui Dumnezeu

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Stephen J. Binz
Traducere: Radu și Oana Capan
Sursa: Introduction to the Bible: A Catholic Guide to Studying Scripture

Cap. 1 din cartea „Introduction to the Bible” (Introducere în Biblie), semnată de Stephen J. Binz și apărută în iunie 2017 la Liturgical Press.

Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care este ascuns de noi, ascuns în eternitate și inaccesibil. Dumnezeul nostru este prezent pentru noi, viu și dinamic, comunicând cu creația și intrând într-o relație cu umanitatea. Dumnezeu ne dezvăluie prezența divină în multe feluri: prin frumusețea și minunile creației, prin bunătatea oamenilor, prin reflecție și rugăciune în tăcere, prin vocea interioară a conștiinței noastre și prin numeroasele experiențe ale vieții umane din lume.

Discernem ceva din realitatea lui Dumnezeu în fiecare dintre aceste moduri atunci când simțim un sens ultim în cadrul experiențelor noastre și percepem realitatea mai profundă din spatele evenimentelor vieții. Când natura, prietenia, iubirea, lupta, contemplația sau bucuria ne conduc să înțelegem o semnificație sau un scop dincolo de suprafața lucrurilor, experimentăm ceva din existența personală a lui Dumnezeu.

Dumnezeu și-a făcut cunoscută prezența în moduri mai specifice în istoria umană: prin eliberarea oamenilor de robie, prin adunarea lor într-o comunitate specială, călăuzindu-i să se închine și să practice dreptatea, și oferindu-le o viață cu sens și speranță. Mai presus de toate, Dumnezeu a revelat umanității prezența divină prin persoana și viața lui Isus Cristos. Și Dumnezeu continuă să se reveleze în prezența sălășluitoare a lui Isus, prin Spiritul Sfânt cel viu, în Biserică.

Această revelare de Sine a lui Dumnezeu și răspunsul oamenilor la ea de-a lungul istoriei se numește istoria mântuirii. Dumnezeu a călăuzit creația de-a lungul secolelor pentru a experimenta plinătatea vieții, și continuă să se reveleze. Fiecare facem parte din această istorie continuă a mântuirii. Dumnezeu îi cheamă continuu pe oameni la o înțelegere mai profundă și mai completă a acestei revelații divine și la un răspuns personal la aceasta.

Conciliul Vatican II, în documentul său despre Revelația divină, se exprimă astfel: „Dumnezeu cel nevăzut, în belșugul iubirii Sale, se adresează oamenilor ca unor prieteni și intră în relație cu ei pentru a-i chema și a-i primi la împărtășire cu El” (Dei Verbum 2; citat în Catehismul Bisericii Catolice nr. 142).

Biblia este o expresie de bază și privilegiată a acestei Revelații a lui Dumnezeu. Este vorba despre modul în care Dumnezeu își arată prezența divină prin cuvinte și prin fapte în istorie. Biblia ne arată că nu este atât de mult interesat să ne ofere informații despre El însuși cât dorește să ni se dezvăluie personal. Biblia fiind un mijloc de Revelare a lui Dumnezeu către noi, îl putem cunoaște mai mult pe Dumnezeu prin cuvintele Bibliei.

Dumnezeu a intrat într-un legământ continuu

Dumnezeu își dezvăluie prezența divină pentru a intra într-o relație personală cu noi. Această relație în care a intrat Dumnezeu cu noi se numește legământ. Întreaga Biblie este expresia acestui legământ, a acestei relații continue pe care Dumnezeu a început-o cu oamenii în urmă cu secole și care continuă acum în propriile noastre vieți. Această relație de tip legământ este un drum cu două sensuri: Dumnezeu se revelează, iar poporul lui Dumnezeu răspunde.

Dumnezeu a intrat în legământ cu poporul evreu și i-a revelat acestuia prezența Sa. I-a ales, printr-un act liber de iubire, să fie poporul Său, iar ei au răspuns cu credință și iubire. Prin legământ, Dumnezeu a promis multe binecuvântări poporului Său, iar ei au fost de acord cu anumite responsabilități care decurg din această relație. Dumnezeu a revelat această relație mai întâi lui Abraham, promițându-i nenumărați descendenți, o țară specială și binecuvântări abundente. Răspunsul lui Abraham i-a schimbat viața și a schimbat istoria umană. Prin Moise, Dumnezeu a făcut poporul lui Israel propriul Său popor și a dezvăluit termenii relației lor. Legământul a fost reînnoit de nenumărate ori de-a lungul istoriei prin regii și profeții lui Israel. În cele din urmă, Dumnezeu a intrat în cea mai deplină relație posibilă cu poporul Său trimițându-l pe Fiul Său. Viața, moartea și învierea lui Isus au pecetluit Noul Legământ, relația completă și deplină dintre Dumnezeu și umanitate.

Întrucât nu putem vorbi despre Dumnezeu decât în cuvinte omenești, folosind imagini și simboluri înrădăcinate în propria noastră experiență, Biblia folosește o varietate de analogii pentru a exprima această relație unică. Dumnezeu este Tată și noi suntem copiii Lui; Dumnezeu este Mirele, iar noi suntem Mireasa Lui; Dumnezeu este Păstorul și noi suntem turma; Dumnezeu este acvila-mamă care are grijă de puii ei și îi învață să zboare. Veți găsi în cărțile Bibliei mult mai multe imagini despre Dumnezeu și relația Lui cu noi.

Dumnezeu și-a legat mai întâi inima de poporul lui Israel și l-a ales să fie al Lui doar datorită iubirii (Deuteronom 7,6-8). Nu erau nici puternici, nici numeroși și nici virtuoși ca popor; nu dețineau calități particulare care să îi facă atrăgători pentru Dumnezeu. Alegerea Lui a fost pur și simplu un dar. Astăzi, dorința de mântuire a lui Dumnezeu se extinde asupra tuturor oamenilor de pe pământ, dar El actualizează această misiune divină de mântuire cu fiecare persoană individual. Ca oameni botezați în Biserica lui Cristos și chemați să studieze Sfânta Scriptură, ni s-a dat liber harul participării la viața lui Dumnezeu.

Biblia este o carte despre legământ și ne invită și pe noi înșine să intrăm în legământ. Prin Biblie, nu numai că învățăm despre relația lui Dumnezeu cu oamenii din timpuri străvechi, ci devenim o parte a acestui legământ. Intrând în relație cu Dumnezeu, devenim parte a acestei istorii continue a mântuirii, care dă sens, scop și speranță vieții noastre.

Vechiul Testament

Biblia exprimă dorința lui Dumnezeu de a aduce mântuirea întregii lumi. Pentru a pregăti aceasta, El a ales să se reveleze unui anumit popor ca Dumnezeul cel unic, adevărat și viu. Prin legământ, Dumnezeu și-a dezvăluit treptat promisiunea de a răscumpăra și sfinți întreaga umanitate. Israelul a aflat voința lui Dumnezeu pentru creație prin istoria sa, ca popor ales de Dumnezeu. Prin profeții, regii și preoții lui Israel, Dumnezeu și-a dezvăluit voința mântuitoare și iubirea Sa milostivă.

Scriitorii inspirați ai Vechiului Testament au relatat și au explicat planul de mântuire al lui Dumnezeu pe măsură ce acesta s-a desfășurat treptat. Scrierile lor apar drept cuvânt viu al lui Dumnezeu în cărțile Vechiului Testament. Cuvântul „vechi” este un termen de onoare și de respect pentru aceste Scripturi străvechi. Nu înseamnă deloc că aceste cărți sunt învechite sau depășite. De fapt, legământul făcut de Dumnezeu cu Israel nu a fost și nu poate fi anulat. Așa cum a scris Pavel despre alegerea de către Dumnezeu a poporului evreu, „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Romani 11,29). Scrierile Vechiului Testament păstrează o valoare perenă și sunt importante pentru înțelegerea lucrării lui Dumnezeu de mântuire. După cum continuă Pavel: „tot ce a fost scris de mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin statornicia și mângâierea Scripturilor, să avem speranță ” (Romani 15,4).

Uneori, creștinii care încep să studieze Biblia acordă o valoare mai mică Vechiului Testament, deoarece consideră că aceste cărți sunt mai puțin semnificative decât cărțile Noului Testament. Dar pentru creștini, atât Vechiul Testament cât și Noul Testament exprimă împreună cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Cărțile Vechiului Testament sunt esențiale pentru înțelegerea istoriei mântuirii și nu putem înțelege corect Noul Testament fără a-l înțelege pe cel Vechi. Doar în lumina Vechiului Testament poate creștinul înțelege semnificația vieții, morții și glorificării lui Isus.

Noul Testament

Prin nenumărate citate și referințe, scriitorii Noului Testament aduc Vechiul Testament în Scripturile lor. În mod clar, acești scriitori prețuiesc Vechiul Testament ca fiind cuvântul inspirat al lui Dumnezeu și demonstrează că acele texte antice ating și își arată sensul complet în Noul Testament. Planul lui Dumnezeu de mântuire, manifestat în Vechiul Testament, ajunge la împlinire în cel Nou. În acest fel, întreaga Biblie arată voința deplină de mântuire a lui Dumnezeu pentru lume, ajunsă la plinirea ei în Isus Cristos.

În secolul al V-lea, Sfântul Augustin a exprimat credința Bisericii în unitatea întregii Biblii: „Noul Testament este ascuns în cel Vechi, iar cel Vechi se dezvăluie în cel Nou”. Deoarece Dumnezeu este inspiratorul și autorul principal al ambelor Testamente, ele se potrivesc într-o minunată unitate de promisiuni și împlinire. Căutând să apreciem valoarea fiecărei părți a cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, putem crește în înțelegerea planului general al lui Dumnezeu, așa cum a fost el dezvăluit, treptat, prin istoria Israelului și a Bisericii lui Cristos. De la Geneză la Apocalipsă, cărțile biblice dezvăluie planul general și unic al lui Dumnezeu de a împărtăși viața Sa cu lumea.

„Când a venit împlinirea timpului” (Galateni 4,4), Dumnezeu și-a trimis Fiul printre noi ca apogeul voinței Sale mântuitoare. Evanghelia lui Ioan a exprimat acest moment culminant din istoria mântuirii prin acest verset magnific:

„Și Cuvântul s-a făcut trup
și a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria Lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har și de adevăr.” (Ioan 1,14)

Isus a instituit Împărăția lui Dumnezeu în lume, a dezvăluit iubirea de nepătruns a lui Dumnezeu prin moartea și învierea Sa și a promis Spiritului Său pentru fondarea Bisericii Sale pentru a continua lucrarea Sa mântuitoare. Scrierile Noului Testament oferă mărturia inspirată de Dumnezeu despre aceste realități uimitoare.

Piedici în calea citirii Bibliei

Cum aș putea vreodată să sper să citesc o carte atât de mare? Cum pot înțelege eu Biblia când nici măcar specialiștii nu o pot înțelege? Cum pot interpreta eu Biblia când este cauza atâtor controverse și diviziuni? Cum pot înțelege eu Biblia, scrisă într-o limbă atât de veche, despre evenimente petrecute cu atât de mult timp urmă? De ce să citesc Biblia, când pare că îmi merge bine și fără ea? Acestea sunt genul de întrebări cu care se confruntă oamenii atunci când iau în considerare ideea de a studia Biblia. Aceste tipuri de incertitudini îi împiedică uneori să înceapă cu adevărat să citească Biblia în serios. Să încercăm să răspundem la aceste obstacole majore pentru a înțelege mai bine Biblia.

  1. Biblia nu este doar o carte, copleșitor de mare. Este o mică bibliotecă de cărți. Fiecare carte din Biblie este diferită și unică. Nu este necesar să citiți această bibliotecă de la început până la sfârșit. Selectând dintre multele cărți ale Bibliei și începând să citiți doar una dintre ele, sarcina devine mai puțin copleșitoare și chiar plăcută.
  2. Biblia nu a fost niciodată gândită să fie dificilă. A fost scrisă mai ales de oameni simpli, cum ar fi pescari, făcători de corturi și păstori. În cărțile biblice s-a scris despre experiențe umane, pentru a arăta prezența și îndrumarea lui Dumnezeu, și nu au fost destinate niciodată să conțină vreun limbaj misterios. Biblia exprimă credința unor oameni imperfecți, ca noi înșine – oameni care cred că lui Dumnezeu îi pasă de ei și că El acționează în viețile lor.
  3. Biblia nu a fost niciodată gândită să provoace confuzie și conflict între oameni. Folosirea Bibliei pentru a câștiga în dezbateri, pentru a ne dovedi ideile și pentru a arăta că ceilalți greșesc este un abuz grav asupra Bibliei. Apropiați-vă de aceste cărți cu smerenie și mirare; ele sunt literatura sacră a poporului lui Dumnezeu.
  4. Biblia a fost scrisă cu mult timp în urmă, dar aceasta nu înseamnă că nu putem să intrăm în acea lume veche și să devenim parte a ei. Există numeroase modalități de a depăși decalajul dintre lumea antică și cea modernă. Avem traduceri scrise într-o limbă actuală. Avem la dispoziție o mulțime de instrumente, cum ar fi hărți, dicționare biblice și comentarii, pe care le putem folosi pentru a înțelege mai bine lumea veche, mulțumită specialiștilor moderni.
  5. Biblia nu este doar o carte veche; este și o carte contemporană. Nevoile și experiențele de bază ale ființelor umane care se luptă și ajung la Dumnezeu sunt aceleași pentru toți oamenii, din orice timp și din orice loc. Întrebările și încercările din viețile noastre sunt aceleași cu cele ale oamenilor din Biblie, astfel încât Biblia răspunde situațiilor specifice existenței umane moderne.
  6. Biblia este locul privilegiat în care experimentăm comunicarea lui Dumnezeu către noi. Dacă ni se pare că ne descurcăm bine și fără să citim Biblia, să ne dăm totuși seama că Scripturile ne pot oferi atât de multe lucruri. Deși Dumnezeu comunică cu noi și în alte moduri, în Biblie putem fi siguri că experimentăm prezența și adevărul lui Dumnezeu chemându-ne la o întâlnire și o înțelegere mai profundă. Sfântul Ieronim spunea: „Ignorarea Scripturilor este ignorarea lui Cristos”. Conciliul Vatican II se adresa Bisericii din zilele noastre când proclama:

„Întreaga propovăduire a Bisericii, ca și religia creștină însăși, trebuie să fie, așadar, hrănită și călăuzită de Sfânta Scriptură. Căci în Cărțile sfinte, Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi și vorbește cu ei; în cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere și tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin și forță iar pentru fiii Bisericii tăria credinței, hrană a sufletului, izvor curat și nesecat al vieții spirituale.” (Dei Verbum 21, citat parțial în CBC 104)

Posted in Cateheză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *