Acțiunea Catolică în veacul al IV-lea

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Fer. Episcop Tit Liviu Chinezu
Sursa: Cultura creștină 1936, Nr. 7-8, p. 474-476

De la sf. Pavel, care laudă și salută în epistolele sale pe cei și pe cele (femei, deci mireni) ce se osteneau cu el în vestirea evangheliei, până la actualul pontifice Pius XI, care a răscolit întreagă Biserica prin chemarea mirenilor la marea mișcare a acțiunii catolice, definită de El „colaborarea mirenilor la apostolatul ierarhic”, n-a fost vreme în care preoții conștii (conștienți) de menirea lor să nu înțeleagă, că nu se poate desfășura o influința rodnică în bine asupra celor păstoriți de ei altfel decât alegând și formând pe cei mai docili, cari la rândul lor să acționeze în jurul lor în familie, între prieteni, etc.” ostenind întru Domnul”, pentru sfințirea tuturor.

Acum, mai recent, p. S. Tromp S. I. a scris o carte cu titlul: De Corpore Christi mystico et Actione Catholica ad mentem S. Johannis Chrysostomi (Roma, Pont. Univ. Gregoriană) în care scoate în relief ideea acelui mare Dascăl al Bisericii și adânc cunoscător al Apostolului neamurilor, despre importanța covârșitoare a apostolatului mirenilor, fie ca reacțiune împotriva răului, fie ca acțiune de cucerire în lumea binelui.   Baza acestei învățături este la sf. Ioan, ca și la măiestrul său Pavel, dogma fundamentală a întregului creștinism: Biserica este trupul mistic al lui Isus Hristos, capul acestui Trup. Din acest Cap izvorăște seva de viață a iubirii dumnezeești, care ne leagă pe toți, nu ca pe un prieten de prietenul său, ci ca pe un membru viu de alt membru viu, pentru că toți suntem botezați, ca să formăm un singur trup în Hristos.

În primul plan, lucrarea dumnezeiască în biserică se desfășoară în țesătura nervoasă, care e imediat sub influxul de viață, lumină și putere a Capului Hristos, în sfânta ierarhie, care-i factorul esențial al întinderii Bisericii printre neamuri, instrumentul cel mai obișnuit de cucerire a lumii pentru Hristos, prin cele trei puteri: de-a învăța, de-a sfinți și de-a conduce.

Prin acele trei puteri biserica lui Hristos lucrează asupra marii mulțimi a sufletelor. În imediatul ajutor al acestei ierarhii trebuie să fie – nu prin sfat, ci din o necesitate care izvorăște logic din doctrina asupra Trupului mistic – apostolatul mirenilor. „Prin coheziunea mirenilor, zice sf. Ioan, se nutrește trupul bisericii. Un membru care ar ține pentru sine tot nutremântul, și nu l-ar comunica membrelor vecine, și-ar strica lui însuși, și ar corupe tot restul trupului..” De aceea… „dacă, fără invidie, vei face să treacă hrana și la alții, vei câștiga folos pentru tine și pentru ei”.

Care-i norma de acțiune a mirenilor, și care este câmpul?

Întâi, o viață exemplară: „Fiecare trebuie să ducă numele lui Hristos în fața regilor și a neamurilor”. Apoi grija mântuirii altora: „Nimic nu-i mai rece, decât un creștin care nu se îngrijește de mântuirea altora. De aci vin toate relele, că socotim lucru strein ceea ce aparține trupului nostru.” De aceea regula fundamentală a creștinismului social, este: „Caută ceea ce ajută comunității„.

Câmpul de acțiune a mireanului creștin este identic cu cel al ierarhiei bisericești, căci acțiunea mirenilor nu este decât prelungirea, întregirea și coeficientul indispensabil al acțiunii preoțești. Iată de ce normele practice sunt:

  1. In câmpul doctrinei: „Instruiește-te mai întâi pe tine însuți. Dacă vei învăța tot ce ți-a poruncit Hristos să ții, vei avea mulți imitatori. Ca o luminare care, dacă e aprinsă, poate aprinde altele nenumărate, dar dacă va fi stinsă, nici sieși nu-și poate da lumină, cu atât mai puțin va putea aprinde altele”… Apoi ceea ce știi, împrăștie în jurul tău, și mai întâi în familie: „Casa ta să devină o biserică în care să se așeze Spiritul Sfânt”… întorși de la biserică, „bărbatul să repete ceea ce a auzit: soția să învețe copiii, copiii să asculte; ba nici servitorii să nu rămână lipsiți de lecție…” Iar dacă în jurul tău, afară de familie, sunt necredincioși ori eretici, nu da înapoi! Iubește persoanele, urăște numai greșelile lor. Apropieți-i cu dragostea. Cu cei împietriți nu discuta, decât din necesitate. Celor ce doresc adevărul, spune-1 cu toată căldura, dar cu minte, pe rând, acomodându-te după starea și puterea fiecăruia. Dar mai ales dacă vrei ca învățătura ta să prindă, trăiește-o! – „N-ar mai fi nici un păgân în lume, dacă creștinii ar fi într-adevăr creștini. Paul a fost singur și ce număr imens de păgâni a tras după sine! Dacă toți creștinii ar fi ca Paul, câte lumi ar fi putut converti”.
  2. In domeniul sfințirii de sine și a deaproapelui: Mirenii au oficii și drepturi quasi preoțești prin botez, prin obligația de-a lupta împotriva răului pentru câștigarea virtuții, dar mai ales prin participarea activă la sf. liturghie și prin împărtășirea cu aceleași taine. Cât de conștiu trebuie să se hrănească din toate acestea! – Nu vor uita apoi, că rugăciunea lor pentru preoți aduce acestora daruri neprețuite, spre binele tuturor. – Alte funcțiuni minunate de preoție spirituală sunt iubirea aproapelui, căci săracii sunt altarul cel de toate zilele al credincioșilor, și grija de suflete acolo unde nu poate ajunge preotul, căci nimic nu e mai prețios ca un suflet nemuritor. A spune despre un suflet: Ce am cu el, ce-mi pasă? etc, înseamnă – după Sfântul nostru – a deveni de o cruzime diabolică, vrednică de toate pedepsele. – Mirenii, aprinși de iubirea sufletelor, sunt chemați să intre și să facă bine acolo unde preotul nu poate intra, în crâșmă, în case lumești, în casele concubinilor, etc, ca să apropie sufletele acelea nenorocite de preoți și prin ei, de Dumnezeu.
  3. In conducerea bisericii, mirenii au legătură cu conducerea ierarhică. La sfințirile de preoți li-se cere cuvântul. Mai mult, ei au dreptul și datoria de-a promova disciplina creștină peste tot, dar mai ales la funcțiunile sacre. „îngrijiți-vă de frații voștri, atrageți-i, invitați-i. Știu că ați făcut așa adesea, dar asta n-are valoare, dacă nu continuați până îi convingeți și îi atrageți…”.

Din cele schițate până aci apare cât de adâncă, clară și practică era ideea Sf. Ioan Gurădeaur despre participarea activă și conștie a mirenilor la apostolatul ierarhic. Mai apare și aceea că în Biserica lui Hristos se păstrează nu numai credința și tradițiile ei sfinte în toată puritatea, ci trăiesc în ea neîncetat și diferitele forme de activitate apostolică.

De aceea, alipindu-ne cu desăvârșită dragoste de ea să realizăm cu drag sugerările ce ni-le face prin sfânta ei ierarhie, trudindu-ne din răsputeri să formăm în jurul fiecărei biserici echipe militante de membri ai acțiunii catolice (A. G. R. U.), ca să fim în spiritul apostolic al bisericii, care vrea să imprime și vremurilor noastre ritmul adevărului veșnic.

(aranjat pentru publicare de pr. Cristian Langa, asistent spiritual AGRU Cluj)

Posted in Biserică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *