CFE: Doar iubind experimentăm prezența lui Isus

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 171
Doar iubind experimentăm prezența lui Isus
Text de bază: Mc 12,28-33

Dragi prieteni,

Suntem din nou aici pentru a asculta Cuvântul lui Isus. După ce i-am recunoscut prezența în mijlocul nostru, simțim și mai tare nevoia de a-I asculta Cuvântul. La începutul acestei întâlniri fiecare ne-am împărtășit gândurile, rugăciunile și propriul mod de a-L cunoaște pe Isus, ceea ce am făcut pentru Isus. Dar în sufletele noastre se naște spontan întrebarea: Isuse, Tu ce crezi? Ce dorești să ne spui de-a lungul acestei întâlniri? Dorești să ne iei de mână pentru a ne conduce și mai departe în experimentarea prezenței Tale? Ia-ne de mână, Doamne, dăruiește-ne Cuvântul Tău, pe care dorim să îl ascultăm din Evanghelia lui Mc 12,28-33:

„28 Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei și văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de El și l-a întrebat: ‘Care este prima dintre toate poruncile?’ 29Isus i-a răspuns: ‘Prima este: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea’. 32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învățătorule, adevărat ai spus că El este unul singur și că nu este altul în afară de El 33 și a-l iubi pe El din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele’.”

Iubirea aproapelui valorează mai mult decât toate jertfele și arderile de tot. Dacă nu sunt jertfe care să aibă o valoare mai mare decât iubirea aproapelui, acest lucru înseamnă că iubirea aproapelui trebuie să fie un lucru foarte important. Nu există acte de cult care să întreacă în valoare iubirea aproapelui. Să încercăm să ne gândim la câte gesturi liturgice facem, să ne gândim la celebrările noastre, la devoțiuni, la procesiuni, la novene, la lumânările pe care le aprindem… Nu există acte de cult care să valoreze mai mult decât iubirea aproapelui! De aceea, am putea să spunem că orice act de cult, oricare ar fi el, ori ne conduce la iubirea aproapelui sau este oferit ca jertfă în vederea iubirii aproapelui, ori riscă să nu însemne nimic, să nu aibă nicio valoare.

De ce oare Isus înalță atât de mult iubirea aproapelui? Pentru că în iubirea aproapelui eu Îl recunosc pe unicul Tată! Înțelegeți că pot să recunosc că am un Tată în cer citind o pagină din Biblie. Dar dacă recunosc că am un Tată în cer iubind un frate, o soră, un vecin, o rudenie, fapta mea nu e altceva decât un act de cult care valorează mult mai mult! A recunoaște cu mintea și cu inima că am un Tată în cer e una. Dar transformând în fapte constatarea că am doar un singur Tată în cer, prin iubirea fraților și surorilor, fac un gest mult mai valoros decât un act de cult. Gândiți-vă că în loc să aprindeți o lumânare la Maica Domnului faceți un gest de iubire în slujba aproapelui – să spunem așa – „îndepărtat”. Oare la care dintre gesturi privește mai mult Dumnezeu? La aprinderea lumânării sau privește la acea inimă care se prezintă în fața unei persoane singure sau în fața unei persoane mai puțin cunoscute? De fiecare dată când fac un gest de iubire față de aproapele, eu îl recunosc pe unicul Tată!

În cele ce urmează vom vedea un al doilea motiv pentru care Isus ne-a spus că nu există acte de cult care să întreacă în valoare iubirea aproapelui. Când eu îmi iubesc aproapele, oricine ar fi el, fac o jertfă de sine! Când sunt atent față de o persoană antipatică, de un preot care nu înțelege nimic, de un trecător, de o rudenie sau de un vecin, mă jertfesc pe mine însumi. Adică nu îmi mai pasă de mine însumi – de ceea ce gândesc eu, de ceea ce văd eu, de ceea ce am suferit – și astfel ofer un gest de iubire, o jertfă, o jertfă de sine. A te sacrifica înseamnă a-ți jertfi sinele! Înseamnă a sacrifica ceea ce gândesc, ceea ce trăiesc, înseamnă a mă jertfi pentru a face ceva pentru aproapele. Am putea să îl numim un sacrificiu „sângeros” deoarece ne costă sângele sufletului.

De aceea Isus ne spune: „Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit și Eu pe voi! Adică Eu v-am iubit până la a mă pierde total pe Mine însumi! Eu nu v-am iubit pentru că meritați! Pentru că erați buni, îmi erați simpatici, apropiați, cunoscuți sau pentru că erați frumoși și trăiați bine. Eu v-am iubit și gata! V-am iubit, mi-am dat viața pentru voi. Iubiți-vă precum v-am iubit Eu, până la a-mi da viața!” În momentul în care iubesc, devin eu însumi un sacrificiu. Desigur, e foarte important să mergi la Sfânta Liturghie! Mergând la Sfânta Liturghie eu particip la Jertfa lui Isus. Dar mă fac părtaș Jertfei lui Isus doar la Sfânta Liturghie sau și când mă sacrific pe mine însumi pentru o persoană?

E adevărat că există o legătură între Jertfa liturgică și sacrificiul de sine, pentru că în Sfânta Liturghie găsesc energia, puterea, lumina pentru a mă sacrifica pentru un altul! Altfel cum aș reuși? Doar în Euharistie învăț să mă sacrific pe mine însumi. Doar în Euharistie învăț să iubesc cum iubește Isus! Încercați ca atunci când treceți prin fața anumitor persoane pentru care nu aveți niciun sentiment, să vă gândiți cum o iubește Isus pe acea persoană sau cum s-ar comporta cu ea? Cum i-ar răspunde Isus acelei persoane? Acesta este un măreț act de cult!

Apoi, al treilea motiv pentru care Isus ne-a spus că nu există acte de cult care să întreacă în valoare iubirea aproapelui este constatarea că Dumnezeu este iubire. Cine iubește e înlăuntrul sferei divine. Încercați să vă gândiți că Euharistia, celebrarea Sfintei Liturghii, este un act integral de iubire: Isus ne vorbește și Isus ni se oferă fiecăruia dintre noi. În măsura în care eu, în afara Sfintei Liturghii, reușesc să trăiesc în iubire, nu fac altceva decât să continuu în viața mea această celebrare. Prin absurd, aș putea să particip la Sfânta Liturghie, aș putea să ascult Cuvântul și să mă împărtășesc, fără iubire. Cum aș putea astfel, să intru în legătură cu Dumnezeu, să vorbesc cu Dumnezeu, să fiu în sintonie cu Dumnezeu care e iubire? Pe de altă parte, în orice loc din lume, pe stradă, la coafor, într-un magazin, pot să mă pun în legătură cu Dumnezeu când înfăptuiesc acte de iubire. Cine iubește este în Dumnezeu. Dumnezeu este iubire.

Așa descoperim ce legătură strânsă este între faptul de a fi iubiți de Dumnezeu și iubirea aproapelui. A simți iubirea lui Dumnezeu înseamnă a simți faptul că toți avem un singur Tată! Dacă există un singur Tată, înseamnă că toți suntem frați și surori. Înțelegeți că nouă nu ni se cere amabilitatea și bunătatea față de aproapele pe care ar putea să le aibă orice persoană cu bun simț. Nouă ni se cere să îi simțim pe alții ca frați și surori pentru că avem doar un singur Tată! Dacă eu nu experimentez faptul că Dumnezeu e Tată, e dificil să experimentez faptul că ceilalți îmi sunt frați și surori. Și astfel descoperim ce semnificație are libertatea și cum trebuie să ne folosim de ea. Libertatea din noi nu are motiv să existe decât pentru a ne face capabili să răspundem iubirii lui Dumnezeu. Astfel devenim liberi să primim și să oferim iubire fraților.

De ce suntem liberi? Care este motivul ultim al libertăți noastre? Am putea să avem instinctul de supraviețuire, precum îl au toate animalele, și să nu avem nimic mai mult. De ce ne deosebim de ele prin libertate și conștiință, prin libertate și inteligență? Să rămânem la acest aspect al libertății… Pentru că doar libertatea ne permite să iubim! În virtutea faptului că sunt liber pot să îi spun „da” sau „nu” lui Dumnezeu. În acest moment sunt liber. Pot să îi răspund lui Dumnezeu cu „Te iubesc!” pot să răspund și să ascult acest Cuvânt cu iubire sau pot să ascult acest Cuvânt cu indiferență deoarece sunt liber. Doar pentru că sunt liber pot să fac o faptă de iubire pentru un frate, un vecin, o rudenie sau un coleg de muncă sau aș putea să rămân total indiferent față de aceste persoane. Libertatea este instrumentul care îmi permite, mă face capabil să răspund. Mă face capabil să-I răspund lui Dumnezeu, să primesc iubirea Sa și să răspund cu iubire, să le răspund fraților oferind iubire și primind iubire.

Aceasta este puterea noastră cea mai mare. Din mine poate să izvorască iubire infinită pentru că am o infinită capacitate de a iubi. Din mine poate să iasă doar acel mult izvorât din abandonarea comodității. Anumite persoane sunt întotdeauna ocupate, au tot timpul ceva de făcut. Dacă le ceri acestor persoane o slujire, găsesc timp să te ajute. Sunt atâtea persoane care fac puțin sau nimic, sau majoritatea timpului se odihnesc sau fac lucruri inutile; dacă le ceri acestor persoane o slujire mai mult ca sigur vor fi ocupate. Ce lucru ciudat! Cine este generos, cine are inima liberă, găsește întotdeauna timp pentru o faptă de iubire, pentru a face un lucru amabil sau pentru o slujire. Cine se gândește doar la el însuși, cu greu va găsi timp pentru alții.

Astfel, înțelegem că indiferența față de alții este prima formă de singurătate. Iadul va fi singurătatea pentru cine a pretins că poate să facă totul singur folosindu-se de alții. Pentru cei care afirmă: „Ceilalți îmi sunt folositori, dar niciodată nu mă voi deranja pentru ceilalți. Ceilalți îmi sunt folositori!” Această afirmație se identifică cu iadul! Este singurătatea celui care pretinde să facă lucrurile de capul lui și pretinde că nu are nevoie de nimeni! A face totul singur înseamnă doar să accepți să primești iubire, fără a o da vreodată!

Câte sunt persoanele care sfârșesc prin a fi doar capabile să primească! Iar dacă nu primesc se înfurie și spun: „Aici nu este iubire, nu este fraternitate, aici nu se dorește binele. Aceasta e viața de parohie? Așa se comportă Biserica?! Așa se comportă preotul? Vreau să primesc iubire și aici nimeni nu mi-o dă!” Dar tu cui dăruiești iubire? Încearcă să scrii pe o foaie de hârtie persoanele cărora le oferi iubire! Câtor persoane? Cât timp oferi din iubire? Doar iubind Îl experimentăm pe Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este iubire!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *