CFE: Rugămintea stăruitoare a îndrăgostitului prezent

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 167
Rugămintea stăruitoare a îndrăgostitului prezent
Text de bază: In 15,1-17

Dragi prieteni,

Să ascultăm Cuvântul lui Isus prezent în mijlocul nostru. Dacă ar fi să dau un titlu acestui fragment din Evanghelia lui In 15, 1-17, acesta ar putea să fie „Rugămintea stăruitoare a îndrăgostitului prezent„. Să-L ascultăm:

1 „Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl Meu este viticultorul. 2 Orice mlădiță care este în Mine, și nu aduce rod, El o înlătură și oricare aduce rod, o curăță ca să aducă și mai mult rod. 3 Voi sunteți deja curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rămâneți în Mine, și Eu în voi! După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viță, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. 5 Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără Mine nu puteți face nimic.6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, la fel ca mlădița, și se usucă; se adună, se aruncă în foc și arde. 7 Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, orice voiți, cereți și vi se va face! 8 În aceasta a fost glorificat Tatăl Meu, ca să aduceți rod și să fiți discipolii Mei. 9 Așa cum Tatăl m-a iubit pe Mine, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în iubirea Mea! 10 Dacă păziți poruncile Mele, rămâneți în iubirea Mea așa cum Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în iubirea Lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu! 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. 14Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am pus ca să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele Meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul!”.

Să vedem acum ce dorește Isus să ne spună prin Cuvintele Sale. E ca și cum ar începe dialogul dintre logodnic și logodnică și unul dintre ei ar spune: „Știi cum te privesc în gândul meu? Unit cu mine!” Isus face același lucru! Ne întreabă pe fiecare dintre noi: „Știi cum te privesc în gândul Meu? Unit cu Mine! Mă gândesc la tine ca la o mlădiță legată de viță. Mă gândesc la tine ca la o viață în viața Mea. Trup în Trupul Meu. Te simt unit cu Mine. Te simt ca făcând parte din Mine. Te simt extrem de legat de Mine. Tocmai prin intermediul acestor imagini aș dori să te fac să înțelegi cât de mult te simt ca făcând parte din Mine”. Aceste lucruri vi le spune Isus, chiar în acest moment, fiecăruia dintre voi.

De aici nu poate decât să derive consecința acestei legături: „Rămâneți în Mine și Eu rămân în voi. Rămâi în Mine ca Eu să rămân în tine”. Isus ne cere reciprocitate: „Rămâi în Mine, rămâi legat de Mine! Dacă faci așa, și Eu rămân legat de tine.” Astfel, Isus deschide calea acelui Cuvânt, am putea să spunem, repetat neîncetat, repetat insistent, de mai mult de zece ori de-a lungul a câteva rânduri: „rămâi, rămâi, dacă nu rămâneți, cine rămâne în Mine”.

Ce semnificație are această repetiție, care vine din inima lui Isus și iese din gura lui Isus? E ca și cum ne-ar implora: „Lasă-te iubit, lasă-te iubit! Te implor, lasă-te iubit, lasă-te primit, rămâi, acceptă-mi iubirea! Rămâi, nu te duce, acceptă-mi iubirea, stai cu Mine! Rămâi! De ce pleci? De ce te desparți de Mine? Rămâi! Nu te despărți! Nu pleca!” Acest „rămâi…” are o putere de nedescris. Să ne gândim că acela care îl spune este Isus, Isus viu, Isus înviat, este El cel care ne adresează acest cuvânt, este El cel care ne repropune acest „rămâi…”, este El cel care ne imploră: „rămâi…”

Pentru a completa această rugăminte stăruitoare ce izvorăște din iubire El ne oferă și alte semne prin intermediul cărora putem să deducem că Isus este îndrăgostit cu adevărat de fiecare dintre noi. „Dacă vei rămâne cu Mine vei aduce rod. Ai toate beneficiile. Vei fi fericit, dacă vei rămâne cu Mine vei fi fericit, vei dobândi bucuria deplină. Îți promit! Nu doar că vei rodi, ci vei rodi abundent! Ceilalți vor fi uimiți de câte roade vei aduce, dacă tu rămâi în Mine!”

Dar ne spune mai mult decât atât: „Dacă rămâi în Mine, cere-mi tot ceea ce vrei!”. Spuneți-mi cine folosește de obicei aceste cuvinte? „Dacă rămâi în Mine, cere-mi tot ceea ce vrei!” Sunt atât de pline de semnificații aceste cuvinte încât aproape că îmi este teamă să vi le explic… E foarte dificil să încerci să le traduci în cuvinte simple, explicându-le! „Dacă rămâi cu Mine, cere-mi tot ceea ce vrei! Dacă rămâi cu Mine, sunt dispus să îmi dau viața pentru tine. Nimeni nu are o iubire mai mare ca aceasta decât acela care își dă viața pentru proprii prieteni. Și Eu aceasta fac pentru tine. Sunt dispus să îmi dau viața pentru tine, dacă rămâi cu Mine”.

De multe ori, noi credem că Isus trebuie să ne înțeleagă rugăciunile: „Ce bine ar fi dacă ne-ar asculta, dacă ne-ar înțelege…” Nu pricepem că El ne dăruiește infinit mai mult decât cerem. Poate că nu știm să vedem acest lucru. Întorcându-ne la această rugăminte stăruitoare, e ca și cum Isus ne-ar spune: „Vrei să înțelegi, odată pentru totdeauna, cât de mult te iubesc? Vrei să înțelegi…? Vezi… știu că Eu am făcut primul pas pentru că nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Vezi că sunt conștient că te-am ales! Sunt conștient că te-am gândit din veșnicie! Sunt conștient că Eu te-am dorit în această lume! Eu te-am ales! Între infinite posibilități de ființare Eu ales ca tu să fii!”

„Iată de ce nu pot să te numesc slujitor! Nu te-am chemat să-mi lustruiești pantofii, sau pentru a subția [cu genunchii] pardoseala bisericii. Nu te numesc slujitor ci te numesc prieten. Te numesc iubire. Dar poate că nu conștientizezi cât de mult te iubesc! De aceea, lasă-mi inima să se deschidă pentru a-ți spune că, precum Tatăl m-a iubit pe Mine așa și Eu v-am iubit pe voi. Eu te iubesc precum Tatăl mă iubește pe Mine. Eu te iubesc precum Dumnezeu-Tatăl mă iubește pe Mine. Iată de ce te conduc la înălțimile vieții dumnezeiești, ale vieții Mele. Iată de ce te consider mlădiță din aceeași viță, trup din același trup! Eu te iubesc precum Tatăl mă iubește pe Mine. Îți împărtășesc aceeași viață pe care Tatăl mi-o dăruiește mie”.

Dacă suntem atenți la Isus, care ne privește în integritatea ființei noastre, chiar în acest moment, e logic să ne gândim: oare ce ar putea să ne spună? Dacă pentru o clipă îi dăm cuvântul lui Isus, care nu ne mai privește ca persoane individuale, ci ne privește ca un tot, ca o comunitate, ce ar putea să ne spună, ce cuvânt ar putea să ne dăruiască? Acela ar fi: „Iubiți-vă!” Deoarece aceasta este experiența noastră divină: a Tatălui și a Fiului și a Spiritului Sfânt. Aceasta este experiența trinitară. Și ce aș putea să vă urez, dacă nu o viață de dumnezeu. Și oare ce fel de viață aș putea să vă invit să aveți dacă nu una de dumnezeu. „Iubiți-vă, iubiți-vă!”

Din aceste cuvinte am putea să înțelegem pentru un moment, am putea să gustăm pentru o clipă ce înseamnă și pentru noi să fim o comunitate, aici și acum. Vedeți ce înseamnă să fim o comunitate? Înseamnă să experimentăm bucuria unei prezențe. Este bucuria de a-mi întâlni Iubitul, pentru ca împreună cu alți prieteni să pot să îl laud. Să mă joc „de-a-L recunoaște”. Lăsați-mă să folosesc acest cuvânt referindu-mă la cel de al doilea moment al CFE: „Ce a făcut Isus pentru mine?” Să mă joc „de-a-L recunoaște”. „Știi unde L-am recunoscut? Știi că L-am recunoscut la piață în acea persoană care m-a oprit și mi-a vorbit? Știi că L-am recunoscut în biserică? Da! Știi că L-am recunoscut în acea persoană care vorbea? Mi-am dat seama că dorea să îmi vorbească! Am deschis acea binecuvântată Carte… Binecuvântat să fie Dumnezeu, cel care ne-a dăruit-o! Am deschis acea carte numită Biblia și m-am pus să o citesc! Știi că L-am descoperit… știi că am descoperit că mergea la…”

Este jocul descoperirii lui Isus, jocul descoperirii prezenței lui Isus. Și apoi am avut privilegiul de a asculta însuși Cuvântul Său! Acest Cuvânt! Încercați să citiți și să recitiți aceste șaptesprezece versete. Cât de bogate sunt…! Noi am evidențiat doar anumite bogății ale acestor versete. Ar mai fi și alte aspecte. Acel Isus care încearcă să ne purifice, să ne facă frumoși. El dorește să facă o impresie bună prin intermediul nostru. Comunitatea este bucuria unei prezențe. „Ce mi-a spus Isus mie? Ce ți-a spus Isus ție?”

E o bucurie să descoperim că Isus vorbește fiecărei persoane în parte! Nu știu dacă ați observat vreodată acest lucru. Când împărtășiți cu frații ceea ce Isus v-a spus prin intermediul acestor cuvinte din Evanghelie, nu știu dacă ați sesizat că Isus are de oferit un cuvânt pentru fiecare în parte. Vorbește fiecăruia ținând cont de specificul persoanei. Vorbește, ne vorbește profund fiecăruia în parte, în diversitatea noastră. Poate, câteodată, Cuvântul său stârnește în noi sfială, fiindcă cuvintele Sale sunt atât de profunde, de intime, încât nu ne simțim în stare să vorbim despre ele în public. Câteodată s-ar putea să nu le împărtășim, să stăm în liniște: „Nu mă simt în stare să împărtășesc ceea ce Isus mi-a spus. E un lucru atât de personal, de intim încât…” În schimb, alte ori aș putea să spun: „A fost atât de frumos să îl ascult pe Isus care a spus aceste lucruri pentru mine! De aceea sunt bucuros să vi le împărtășesc.”

Apoi acea rugăminte stăruitoare, rugăciunea de mijlocire… Cât de frumos e ca, împreună cu Isus, să îi fii aproape unuia dintre frații care suferă, prin intermediul rugăciunii asupra fratelui prezent. Care este țelul acestor întâlniri în Comunitate dacă nu acela de a experimenta prezența lui Isus. Să nu uităm că nu trebuie să experimentăm frumusețea faptului de a ne simți bine împreună. E prea puțin! Nu vă mulțumiți cu atât! Dacă vă limitați la atât, să știți că experiența voastră e asemănătoare cu a celor care stau într-un bar. A experimenta ce înseamnă a sta între ei. E asemănătoare cu experiența celor care stau împreună în salonul unei case. Dacă povestesc, înseamnă că au o experiență comună. Sau cei care stau la povești pe trotuar. Povestesc, au o experiență comună.

Dar între voi nu e așa! Nu poate să fie astfel!!! Noi dorim să experimentăm prezența lui Isus, deoarece această trăire ne dă puterea să spunem: „Vino și tu să experimentezi ceva extraordinar! Este experiența întâlnirii cu Isus!” Aceasta dorim să o propunem. Înaintea farmecului cuvintelor acestui moment de întâlnire noi nu putem să alegem alte persoane pe care să le sărbătorim, alte persoane de prezența cărora să ne bucurăm sau alte persoane pe care să le ascultăm. Iată de ce Isus este în centru, iată de ce dorim ca această cerere stăruitoare a îndrăgostitului prezent să intre în inima fiecăruia dintre noi.

toată seria aici (ca fişiere Word)



Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *