Ce spun statisticile cele mai noi despre catolicii din toată lumea

Print Friendly, PDF & Email

Traducere: pr. Mihai Pătrașcu
Sursa: L'Osservatore Romano, 13 iunie 2018

Anuarul Pontifical 2018 și Annuarium Statisticum Ecclesiae 2016, a căror redactare a fost îngrijită de Oficiul Central de Statistică a Bisericii, sunt în aceste zile în distribuire în librării, cu o întârziere datorată trecerii la metode de redactare și producere mai avansate și performante ale celor două anuare. Munca de tipărire a ambelor volume a fost efectuată de Tipografia Vaticană.

Din lectura datelor prezentate în Anuarul Pontifical se pot scoate câteva noutăți referitoare la viața Bisericii în lume, începând din 2017. În timpul acestei perioade au fost înființate 6 noi sedii episcopale și 4 Eparhii; a fost ridicată la rang de sediu mitropolitan o Dieceză și au fost ridicate la rang de Dieceză 3 vicariate apostolice. Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2016, permit să se actualizeze câteva aspecte numerice fundamentale ale Bisericii catolice în contextul mondial și a evidenția tendințele cele mai marcate și de importanță mai mare.

Catolicii botezați pe planetă au trecut de la 1.285 milioane în 2015 la 1.299 milioane în 2016, cu o creștere în ansamblu de 1,1%. Această creștere este inferioară decât cea medie anuală prezentată în cursul perioadei 2010-2015 (1,5%); de asemenea această creștere este puțin inferioară celei a populației mondiale între 2015 și 2016; în așa fel încât prezența relativă a catolicilor botezați nu scade decât cu câteva miimi: se trece de la 17,73 catolici la 100 de locuitori la 17,67 în anul următor.

Distribuirea catolicilor, în acord cu greutatea demografică diferită a diferitelor continente este diversă în diferitele zone geografice. Africa adună 17,6% din catolici de pe întreaga planetă și se caracterizează printr-o răspândire a Bisericii catolice destul de dinamică: numărul catolicilor trece de la puțin peste 185 de milioane în 2010 la peste 228 milioane în 2016, cu o variație relativă de 23,2%. În continentul african, îndeosebi, Republica Democratică din Congo se confirmă pe primul loc prin număr de catolici botezați cu peste 44 de milioane, urmată de Nigeria cu 28 de milioane, dar și Uganda, Tanzania și Kenya înregistrează cifre de tot respectul. Se consolidează poziția Americii drept continent căruia îi aparține 48,6% de credincioși botezați din lume. Dintre aceștia 57,5% se află în America de Sud (27,5% numai în Brazilia care se confirmă țara cu cea mai ridicată consistență de catolici din lume), 14,1% în America de Nord și 28,4% în America Centrală. Dacă se raportează numărul catolicilor la consistența locuitorilor, Argentina, Columbia și Paraguay se evidențiază cu o incidență a catolicilor de peste 90% din populație.

Moderat crescândă apare incidența în lumea catolică a continentului asiatic care, cu un procent de peste 60% din populația planetei, se menține în jur la 11% circa pentru toată perioada. 76% dintre catolicii din sud-estul asiatic se concentrează în Filipine (cu un număr de catolici de 85 de milioane în 2016) și în India (22 de milioane). Europa, deși găzduiește aproape 22% din comunitatea catolică mondială, se confirmă zona mai puțin dinamică, având o creștere a numărului catolicilor în perioada 2010-2016 de abia 0,2%. Această variație, pe de altă parte, în fața unei stagnări a dinamicii demografice, se traduce într-o ușoară îmbunătățire a prezenței în teritoriu care ajunge în 2016 aproape la 40%. În Italia, Polonia și Spania, incidența catolicilor depășește 90% din populație. Catolicii din Oceania sunt puțin peste 10 milioane și sunt ușor în creștere față de cei din anul precedent, în timp ce diferă un pic de cei din 2010: în întreaga perioadă s-a înregistrat o variație pozitivă de 10,4%.

Dinamica diferențială a catolicilor botezați în diferitele continente a impus o adaptare a structurii teritoriale a Bisericii cu scopul de a o face să răspundă nevoilor și exigențelor unei operativități eficace a ofertei serviciilor pastorale. Îndeosebi, numărul circumscripțiilor ecleziastice, în perioada 2010-2016, a înregistrat creșterea cea mai consistentă tocmai în zonele teritoriale care au manifestat dinamicitate mai mare a cererii de serviciu pastoral. De fapt, circumscripțiile ecleziastice au crescut cu 3% în Africa și cu 1,9% în Asia, în fața unei inerții substanțiale în Europa. Cresc cu un procent moderat în jur de 1% zonele geografice care rămân. Circumscripțiile prezintă o variabilitate teritorială atât în termeni de suprafață cât și de populație catolică. Cele mai extinse sunt cele din Oceania, cu o suprafață de peste 105.000 km2; urmează Asia sud-orientală cu peste 68.000, America de Sud cu aproape 30.000 și Europa cu puțin peste 13.000 km2. Și raportul dintre numărul de catolici și numărul circumscripțiilor prezintă o variabilitate consistentă.

America se confirmă continentul cu nivelul cel mai ridicat, având 577.000 de catolici care aparțin aceleiași circumscripții ecleziastice. Urmează Africa având un prezidiu teritorial pentru 422.000 de catolici, Europa cu 376.000 de mii de catolici și Asia, unde fiecare circumscripție adună în medie peste 265.000 de catolici. Cele mai recente date referite la 2016 indică și că numărul clericilor în lume este de 466.634, cu 5.353 episcopi, 414.969 preoți și 46.312 diaconi permanenți. În cursul anilor scurși între 2010 și 2016, numărul Episcopilor a crescut cu 4,88%, trecând de la 5.104 în 2010 la 5.353 în 2016; totuși creșterile sunt diferențiate din punct de vedere teritorial. Dacă se calculează creșterea medie liniară se observă consistențele diferite ale fenomenului în diferitele părți ale globului pământesc: se merge, ordonând zonele în mod descrescător, de la o valoare maximă de 1,47% pentru America Centrală, la valoarea minimă pentru America de Nord de 0,34% (alte valori: America de Sud 1,07%, Asia 0,95%, Europa 0,82%, Africa 0,45% și Oceania 0,39%). Se observă, astfel, că America Centrală și de Sud și Asia înregistrează o creștere relativă mai consistentă față de celelalte zone geografice și, se poate afirma, ridicată față de America de Nord și de Europa.

Se poate observa și că numărul de catolici pentru fiecare Episcop, în 2016, este diferită de la continent la continent (media mondială de 243.000 cu variație de la 313.000 la 169.000, respectiv pentru Africa și pentru Europa). Deosebit de favorabilă este situația în Oceania în care fiecare Episcop este în fruntea a 79.000 de catolici, semn din acest punct de vedere al unui ușor exces de Episcopi comparativ cu alte continente. Și evaluarea numărului de preoți pentru fiecare Episcop poate să fie util, deoarece acest raport furnizează indicația celor care, cel puțin la nivel doar numeric, activitățile pastorale la care trebuie să facă față fiecare Episcop, în medie în fiecare continent. Ei bine, din datele acestui raport, referitor la perioada 2010-2016, rezultă la nivel mondial un echilibru cantitativ mai bun între preoți și Episcopi, la trecerea timpului între începutul și sfârșitul perioadei examinate: se trece de la 81 de preoți pentru un Episcop în 2010 la 78 în 2016. Diminuarea raportului se întâlnește în America (de la 64 la 61), în Europa (de la 118 la 105) și în Oceania (de la 37 la 36) în timp ce acest raport este în creștere în Africa (de la 54 la 63) și în Asia (de la 75 la 82).

În 2016, numărul preoților în lumea catolică este de 414.969, distribuiți astfel: 67,9% dintre ei sunt din clerul diecezan în timp ce 32,1% din cel călugăresc; trebuie spus că față de anul precedent această distribuire este practic aceeași, în timp ce procentul de preoți diecezani a crescut cu circa un punct față de cel din 2010. Dacă din 2010 până în 2014 s-a manifestat o creștere nu puternică dar oricum apreciabilă (media anuală a variației relative +0,22%), în cei doi ani următori consistența numerică a preoților are variații slabe: în ansamblu ea s-a diminuat cu 0,2% (+0,19% pentru Diecezani și -1,01% pentru călugări), însă scăderile se concentrează în America de Nord (-2,7%), în Europa (-2,8%) și în Orientul Mijlociu (-1,7%), în timp ce creșterile de 4-5% au loc în toate celelalte zone, cu excepția Americii Centrale și a Oceaniei, unde creșterea este de 2%. În întreaga perioadă 2010-2016 numărul de preoți în ansamblu a crescut cu 0,7%, trecând de la 412.236 la 414.969 unități. Totuși, când se analizează separat preoții diecezani și cei călugări se observă că în fața unei creșteri a celor dintâi (1,55%), aceștia au un declin numeric care nu este irelevant (diminuare relativă de 1,4%). În diferitele continente dinamicile apar contrastate.

Preoții călugări, cu câteva excepții de creștere cum ar fi Africa, zona asiatică sud-orientală și America centro-continentală, sunt în general în descreștere numerică având unele niveluri însemnate, în America de Nord și în Europa. Dimpotrivă, preoții Diecezani arată o tendință opusă: aici zonele de descreștere, limitate la America de Nord, la Europa și în măsură mult mai mică în Oceania, constituie excepția unei situații de creștere generală chiar dacă în unele cazuri este destul de slabă. Trebuie semnalat cazul Africii în care mișcarea de creștere este însemnată și continuă (+23,1%). Se poate nota și că aceste dinamici au rearanjat numărul relativ al preoților Diecezani față de cel al călugărilor, totuși o variație apreciabilă s-a prezentat numai în Africa, unde preoții călugări care la începutul perioadei erau 47,5% decât Diecezanii, în 2016 au devenit sensibil mai puțin decât Diecezanii (43,5%). Redimensionarea preoților călugări în Africa trebuie să fie datorată unei întoarceri a acestor lucrători pastorali spre locurile de origine însoțită de întărirea comunităților ecleziale locale, asigurată de creșterea numărului preoților Diecezani.

Schimbările tocmai descrise au influențat, prin urmare, numărul preoților în diferitele continente. Distribuirea, în 2016, pe zone geografice evidențiază cum în fața a 42,6% din totalul de preoți prezenți în Europa se află 29,5%, aparținând continentului american, în timp ce celelalte zone geografice urmează cu 15,9% pentru Asia, 10,9% pentru Africa și, în sfârșit, 1,1% pentru Oceania.

Se poate adăuga la analiza structurală a preoților cea a catolicilor pentru a evidenția eventuale dezechilibre între cerere și ofertă de slujire pastorală. În cazul de echilibru perfect între prezență și cerere de activitate pastorală, procentele de compoziție a preoților ar trebui să coincidă pentru fiecare zonă teritorială examinată cu acelea ale catolicilor. În realitate, din confruntarea dintre cele două procente de compoziție a preoților și a catolicilor, rezultă că în 2016 se înregistrează mari diferențe. Îndeosebi, procentele preoților depășesc pe cele ale catolicilor în America de Nord (11,2% preoți și 6,8% catolici), în Europa (42,6% preoți și 22% catolici) și în Oceania (1,1% preoți și 0,8% catolici). Cele mai evidente carențe de preoți sunt localizate în America de Sud (12,1% preoți și 27,9% catolici), în Africa (10,9% preoți și 17,6% catolici) și în America centrală continentală (5,3% preoți și 11,6% catolici). Diferența dintre distribuirile celor două serii comportă ca să subziste o variabilitate a încărcăturii pastorale, înțelese ca raport între numărul de catolici și numărul de preoți. Tendința acestui indice, la nivel mondial, nu poate decât să fie îndreptat spre creștere din cauza diferențialului de creștere demografică între diferitele zone teritoriale: se trece așadar de la 2.900 la 3.130 de catolici pentru un preot, respectiv pentru anii 2010 și 2016. Și iarăși diferențele geografice sunt de însemnătate strânsă: în 2016 se trece de la puțin peste 1.600 de catolici pentru un preot în Europa la peste 7.200 din America de Sud, la puțin peste 5.000 din Africa și la mai puțin de 2.200 pentru Asia.

Diaconii permanenți constituie grupul clericilor care crește cu vivacitate însemnată. Creșterea medie anuală în cursul perioadei 2010-2015 a rezultat la 2,88%, la nivel planetar, și a continuat și în 2016, deși în ritm mai mic (2,34%); în acest an ei sunt 46.312 față de 39.564 înregistrați în 2010. Diferențele teritoriale rămân foarte accentuate: în anii de la 2010 la 2015 ritmurile de creștere mai importante se manifestă în Asia și în America de Sud și în America centro-continentală, în timp ritmurile mai slabe se înregistrează în America de Nord, în Europa și în Africa. În perioada 2015-2016, ritmurile de creștere a prezenței diaconilor în diferitele zone teritoriale s-au menținut, cu o puternică accelerare în Africa, în America centrală și în cea de sud, și o încetinire însemnată în America de Nord, în Europa și în Asia în care se înregistrează o stagnare. Nu se semnalează variații însemnate în distribuirea planetară a diaconilor între cei doi ani 2015 și 2016: are loc numai o ușoară diminuare a numărului relativ de diaconi în Europa și o la fel de ușoară creștere a numărului din America. Posibilitatea efectivă a diaconilor permanenți de a coopera cu preoții în îndeplinirea serviciilor pastorale în teritoriu rămâne, totuși, încă limitată. De fapt, în lume, distribuirea diaconilor la fiecare o sută de preoți prezenți este abia de 11,2 în 2016 și merge de la un minim de 0,48 în Asia la un maxim de 24,8 în America. Nivelul în Europa este în jur de 8% în timp ce în Africa este de un diacon pentru 100 de preoți prezenți.

De aceea, dimensiunile fenomenului sunt încă total neadecvate pentru ca lucrarea acestei categorii de lucrători pastorali să poată avea incidență în manieră semnificativă asupra echilibrului dintre cerere și ofertă de servicii aduse credincioșilor catolici prezenți în teritoriu. Totuși în termeni evolutivi se observă că ei tind să manifeste o frecvență mai mare în teritoriu chiar acolo unde raportul catolici botezați pentru un preot este mai carent.

În 2016, grupul călugărilor cu voturi care nu sunt preoți în lume constă din 52.625 de unități și sunt prezenți 8.731 în Africa, 14.818 în America, 12.320 în Asia, 15.390 în Europa și 1.366 în Oceania. Diminuarea care a avut loc în cursul perioadei 2010-2015 a continuat și s-a accentuat în 2016: la nivel mondial, grupul diminuează cu 3% în ultimul an. Îndeosebi se observă că în timp ce în Africa se înregistrează o cvasi-staționare, în toate celelalte continente se asistă la o scădere generalizată cu niveluri însemnate în Oceania (-4,5%), în Europa (-3,8%) și în America (-3,7%). Distribuirea procentuală a călugărilor cu voturi care nu sunt preoți are în 2016 variații foarte ușoare față de 2015, dintre care cea mai semnificativă se referă la Europa care a avut o coborâre relativă de la 29,5 la 29,2%.

Călugărițele cu voturi constituie grupul cu cel mai mare nivel numeric în ansamblul diferiților lucrători pastorali (în mod specific: episcopi, preoți, diaconi permanenți, călugări cu voturi care nu sunt preoți și călugărițe). În 2010 ele erau 722.000, scad progresiv, așa încât în 2016 sunt 659.000 (cu o variație relativă în perioadă de -8,7%). Contracția înregistrată în numărul călugărițelor cu voturi în lume se poate atribui substanțial unei creșteri considerabile a numărului de decedate, rezultat dintr-o prezență ridicată de călugărițe la vârstă înaintată, în timp ce numărul de abandonuri ale vieții călugărești devine mai puțin relevantă în cursul perioadei de referință. Este important de notat diferența profundă de comportamente în diferitele continente care merge după caracteristicile deja observate pentru celelalte categorii de lucrători pastorali, unind determinările geografice. Africa, în perioada 2010-2016, înregistrează cea mai mare creștere (+9,2%), urmată de sud-estul asiatic (+4,2%). În schimb, America de Nord se laudă cu recordul negativ, cu o contracție de aproape 21%. Urmează îndeaproape Europa (cu peste -16%) și America de Sud (-11,8%), în timp ce este mai stăpânită scăderea înregistrată în America centro-continentală și în Orientul Mijlociu. În sfârșit, în mod substanțial staționară este situația din America centro-Antile, cu o reducere de circa 2%. Aceste mișcări, desigur, influențează asupra variațiilor nivelurilor continentale ale consistențelor de călugărițe. Observând în perioada 2010-2016 distribuirea pe zone continentale, se înregistrează o redimensionare a prezenței de călugărițe în Europa și în America de Nord, în avantajul Asiei și Africii. De fapt, în mod deosebit, dacă în 2010 ansamblul călugărițelor cu voturi care acționează în Europa și în America de Nord reprezenta 49,7% din totalul mondial, în 2016, ele au incidență asupra realității din cele două continente pentru 45,1%.

Variația pozitivă de însemnătate mai mare se observă în sud-estul asiatic unde incidența călugărițelor trece de la 22,2% din 2010 la 25,4% din 2016, iar în Africa în care incidența asupra totalului mondial se atestă în 2016 la 11% de la 9,2% în 2010. În 2016 mersul vocațiilor sacerdotale, în linie cu flexiunea întâlnită deja în anii precedenți, continuă faza de diminuare: se trece de la 116.843 seminariști din Seminarul mare din 2015 la 116.160 din 2016 (683 de unități mai puțin, adică 0,6%); nivelul de vocație (seminariști pentru 100.000 de catolici) scade, de la 9,09 la 8,94. La nivel teritorial America (în special cea de sud) rezultă că este continentul cu nivelul cel mai scăzut de vocație (5,13 seminariști pentru 100.000 de catolici); Europa urmează de aproape cu un nivel de 6,17.

În lume, între 2010 și 2016, se înregistrează o diminuare de 2.839 seminariști din Seminarul Mare care este rezultatul creșterii cu 1.061 seminariști din perioada 2010-2012 și a scăderii de 3.891 de unități din perioada următoare. Deci, criza vocațiilor se accentuează la nivel mondial, dar o analiză pe zone mai restrânse scoate în evidență situații teritoriale diferențiate. Mers asemănător cu cel mondial (o fază de creștere urmată de o fază de scădere) prezintă Asia, care înregistrează o întărire activă, în întreaga perioadă cu 779 de unități și cu un punct maxim în 2012. În schimb, în Europa și în continentul american se înregistrează o flexiune constantă care a dus la o diminuare în ansamblu în întreaga perioadă cu 4.082 unități pentru America și cu 2.949 pentru Europa. Africa manifestă un mers diferit atât de cel mondial cât și de celelalte zone teritoriale. De fapt, în acest continent numărul de seminariști din Seminarul Mare a crescut constant cu o creștere absolută din 2010 până în 2016 cu 3.538 unități.

O examinare teritorială și mai analitică făcută asupra țărilor în care în 2016 au fost nu mai puțin de 1.000 de seminariști din Seminarul Mare (diecezani și călugări), evidențiază că – în afară de un minim de țări, în care tendințele nu se pot observa mereu cu precizie – în marea majoritate a națiunilor luate în considerare, în perioada 2010-2016, au fost evoluții de tipul celor întâlnite anterior: creștere urmată de descreștere, creștere sau descreșteri constante. Creșterea constantă care se observă în Africa se întâlnește și în principalele sale țări. De fapt, acestea au toate o creștere procentuală în ansamblu mai mare decât aceea în sine deja foarte ridicată (+13,1%) a continentului: de fapt Uganda în care creșterea este de 22,1%, este depășită de Camerun (+31,2%), de Tanzania (+39,5%) și de Madagascar care manifestă o creștere foarte ridicată (+65,6%). Republica Democratică din Congo înregistrează o creștere până în 2013 urmată de o scădere în anii următori (cu o creștere procentuală în ansamblu în întreaga perioadă de 5,1%). În contra-tendință se prezintă Kenya care arată o scădere constantă a vocațiilor: pe toată perioada -13%.

În Americi, cea de nord manifestă grosso modo, mersul vocațiilor din lumea întreagă cu maximul în 2012 urmat de o scădere tendențială în anii următori: la sfârșitul perioadei numărul de seminariști se stabilizează la 5.000 de unități. America de Sud prezintă o continuă flexiune de vocații, între 2010 și 2016, cu o scădere absolută la 3.752 unități și procent de -17,4%. Scăderea interesează cu intensități diferite toate țările din continent cu accentuare pentru Peru, Columbia și Brazilia. În Europa, toate țările principale au un mers al vocațiilor asemănător cu cel al continentului: mereu descrescător pe toată perioada și cu o scădere negativă care a ajuns și la nivele însemnate în Polonia, Germania, Irlanda, Marea Britanie și Spania. În Asia, Filipine și Republica din Coreea înregistrează o scădere a numărului de vocații toată perioada, cu scădere negativă de 1,1% pentru primul și -30,2% pentru al doilea, în timp ce Vietnamul prezintă o creștere constantă și nivelul este de +48,3%. O ușoară creștere temporală are loc pentru Indonezia în care vocațiile au crescut cu 2%.

Confruntarea între distribuirea procentuală a seminariștilor între diferitele continente și respectiva distribuire procentuală a catolicilor evidențiază clar excedentele pozitive și negative ale vocațiilor la nivel teritorial. Europei care, în pofida scăderii numărului de vocații în perioada 2010-2016, pare să fie în măsură să poată răspunde în mod adecvat exigențelor catolicilor (15,2% de seminariști împotriva a 22% de catolici), îi corespunde deficitul de vocații în Americi (27,9% de seminariști împotriva a 49% de catolici) care este deosebit de ridicat pentru America de Sud. În schimb, în țările din Africa și din Asia, în care este scăzută cota de catolici asupra locuitorilor, procentele de seminariști sunt în mod considerabil superioare procentelor scăzute de catolici. Astfel se tinde să satisfacă în aceste continente exigența de a avea grijă, în autonomie deplină, de opera de apostolat local.

Trăgând concluziile din această analiză cantitativă a principalelor fenomene care interesează Biserica Catolică în diferitele continente și oprind atenția numai asupra aspectelor care apar să constituie tendințele mai marcate și de importanță mai mare, se poate observa, în primul rând, că în anii de la 2010 la 2016, numărul catolicilor în lume a crescut în manieră semnificativă. În acești ani se înregistrează o situație de concentrare teritorială ridicată de catolici botezați în lume. În ansamblu în 2016, în 15 țări locuiesc circa 830 de milioane, adică 64% din catolicii botezați mondiali. America și Europa (respectiv cu 49% și 22%) găzduiesc 71% din populația botezată în ansamblu. Privind la detaliul fiecărei țări, 4 din cele 15 (Republica Democratică din Congo, Nigeria, Uganda și Angola) se găsesc în Africa și reprezintă singure 47% din totalul continental. În America, peste 64% din total este atribuit la alte 4 țări (Brazilia, Mexic, Statele Unite și Columbia), 2 țări aparțin continentului asiatic (Filipine și India), care singure adună aproape 77% din totalul continental și cele 5 țări care mai rămân sunt europene (Italia, Franța, Spania, Polonia și Germania), cu o incidență asupra continentului de 74%.

Alt aspect relevant este că în arcul temporal examinat se înregistrează o atenuare a dezechilibrelor preexistente în distribuirea geografică pentru mari zone atât a circumscripțiilor ecleziastice cât și a centrelor pastorale. Și numărul episcopilor apare mai armonios răspândit și în creștere bună. Cât privește evoluția celorlalți lucrători pastorali, se observă o evidentă contracție în călugării care nu sunt preoți, în călugărițele cu voturi și în preoți. Totuși, aceștia din urmă înregistrează o flexiune numai în ultima parte a perioadei examinate. Ies în evidență pierderile suferite în întreaga perioadă de Europa și de America, în mare parte compensate de dinamica vie manifestată de Africa și de Asia pentru preoții Diecezani.

Călugărițele cu voturi, în pofida contracției observate global și la nivelul unor realități continentale, rămân o realitate care nu este neglijabilă: ansamblul de surori reprezintă 59% mai mult decât populația sacerdotală. Apoi, în pofida faptului că rolul pe care ele din punct de vedere istoric în oferirea serviciilor pastorale s-a redimensionat în ansamblu – așa cum este indicat de statisticile consistențelor de parohii conduse de călugărițe – acțiunea lor în viața comunităților religioase rămâne încă aceea de a fi alături aceea de a fi alături de acțiunea preoților, dacă nu chiar de a o înlocui.

Candidații la preoție prezintă global o tendință spre descreștere, numărul seminariștilor din Seminarul Mare fiind în scădere cu 1,8% între 2010 și 2016. Însă și în acest caz, unele motive de preocupare provin din Europa și din continentul american, unde diminuarea apare foarte evidentă. Viceversa, Africa și Asia arată o mare vitalitate.

Traducere apărută inițial pe Ercis.ro

Posted in Biserică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *