CFE: Cum aș putea să știu dacă sunt un discipol sănătos sau bolnav

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 160
Cum aș putea să știu dacă sunt un discipol sănătos sau bolnav
Text de bază: Mc 1, 29-39

Dragi prieteni,

Avem din nou bucuria de a asculta un Cuvânt diferit de unul obișnuit. Dar ascultarea Acestuia presupune o adeziune totală și implică întreagă noastră credință. Trebuie să trecem dincolo de vocea pe care o ascultăm, de cuvintele pe care le ascultăm, pentru a-L întrezări pe Isus care dorește să ne vorbească. Temelia predicării Sale o găsim în Evanghelia pe care o luăm de la Mc 1,29-39:

29 Apoi, ieșind din sinagogă, a intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacob și Ioan. 30 Soacra lui Simon zăcea [la pat], având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. 31 El s-a apropiat și a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească. 32 Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la El pe toți bolnavii și posedații de diavol 33 și toată cetatea era adunată la ușă. 34 El i-a vindecat pe mulți care aveau rău de diferite boli și a scos mulți diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoșteau.35 Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc retras și se ruga. 36 Simon și cei care erau cu el l-au căutat 37 și, găsindu-l, i-au spus: „Toți te caută”. 38 El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am venit!” 39 Și a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând diavoli.

Dacă ar trebui să dau un titlu acestui fragment din Evanghelie, un titlu care să exprime unele dintre conceptele pe care Isus ni le oferă prin intermediul acestor cuvinte, l-aș intitula: „Cum aș putea să știu dacă sunt un discipol sănătos sau bolnav”. Cum aș putea să știu, în acest moment, dacă inima mea de discipol este sănătoasă sau bolnavă. Noi știm, din viață obișnuită, că sunt anumite simptome care indică boala, febra: lipsa de voie bună, durerile osoase și temperatura care crește. Acestea sunt semnele bolii, ale indispoziției. Dar există și semne ale faptului că suntem bine, care arată că suntem sănătoși.

În cele ce urmează vom vedea care sunt semnele, simptomele unui discipol sănătos. Să fim atenți la prima parte a acestui fragment pe care tocmai l-am ascultat: „Vindecarea soacrei lui Petru”. Am putea să spunem că, prin intermediul acestui episod evanghelic foarte simplu, Isus, care își cheamă discipolii la misiune, le oferă deja un prim exemplu despre cum trebuie să fie discipolul. Observați un alt aspect; Isus vindecă de febră. Pare să fie o vindecare simbolică pentru că, înțelegeți, nu este o boală gravă, soacra lui Petru nu este infirmă. Este unicul caz prezentat în Biblie în care observăm că Isus se apleacă pentru a vindeca o simplă indispoziție, puțină febră.

Această simplă vindecare are însemnătate, deoarece se poate presupune că, datorită acestei stări de indispoziție create de febră, soacra lui Petru nu putea să ofere puțină ospitalitate. Dar acest miracol are o semnificație pentru discipolii care îi urmăresc desfășurarea. Evanghelistul Marcu evidențiază că acțiunea se desfășoară în casa lui Petru și a lui Andrei, însoțiți de Iacob și de Ioan. Care este învățătura ce ne este oferită? Observați că „Isus a ridicat-o”. Înainte de toate, merită spus că verbul folosit pentru a spune că „Isus a ridicat-o”, pentru a spune că s-a vindecat, este același verb care indică, în rădăcina din limba greacă, faptul că a înviat-o. Indică faptul că soacra lui Pentru s-a născut la o viață nouă, indică faptul că și-a schimbat viața.

Astfel, înțelegeți că este o vindecare nu doar de febră ci indică o vindecare mult mai profundă, mai intensă. Nu este o simplă vindecare a unei stări de indispoziție ci este o vindecare de o stare de rău interior, de o stare de închidere interioară. A ridicat-o, a înviat-o, începe o viață nouă. Care este semnul acestei vieți noi? Care este semnul faptului că ea a fost vindecată? Ea „a început să-i slujească„. Eu sunt discipol, sunt vindecat, sunt sănătos, când încep să slujesc. Caritatea și slujirea sunt semnele sănătății discipolului.

Pe de altă parte avem criterii care ne constrâng să interpretăm acest fragment în acest mod. Gândiți-vă că Isus spune despre El însuși în Mt 20, 28: „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească”. Apoi de câte ori se vorbește în Evanghelie despre slujire! Să ne gândim la Isus care spală picioarele discipolilor. Să ne gândim la expresia pe care o folosește Ioan într-una dintre scrisorile sale: „Cine nu iubește este în moarte”. De aceea, fără a mai lungi discursul, am putea să ne întrebăm: Cum aș putea să știu eu, în acest moment, dacă sunt un discipol sănătos sau bolnav? Sunt sănătos dacă trăiesc în iubire. Sunt sănătos dacă sunt disponibil să slujesc.

Noi am spune astăzi că cineva este sănătos, este bine, dacă respiră, dacă nu simte dureri specifice. Dar în acest moment sunt un discipol sănătos dacă viața mea este animată de iubire. Dacă viața mea este animată de judecăți, de faptul de a-i condamna pe frați, dacă sunt închis în mine însumi, înseamnă că sunt bolnav, înseamnă că am nevoie de vindecare. Iar celălalt aspect este slujirea. A iubi și a sluji sunt realități existențiale care merg mână în mână. Dacă viața mea este animată de o atitudine de slujire, înseamnă că sunt sănătos. Sunt un discipol sănătos; cine nu slujește este un discipol bolnav.

Observați că a sluji nu înseamnă doar a pune mâna: o slujire este și rugăciunea, faptul că îmi pasă de celălalt, sunt atent cu celălalt, sunt disponibil și generos. Câteodată noi găsim disponibilitate și generozitate – adică persoane mai aproape de Isus – în cei care nu cred și nu în cei care cred în Isus. Concluzionând această idee, am putea să spunem că primul element prin care înțeleg că sunt un discipol sănătos sau bolnav e disponibilitatea mea față de a sluji și a iubi în acest moment.

Cel de al doilea element îl găsim, privind în continuare la Isus, în fragmentul succesiv: „Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc retras și se ruga”. Cel de al doilea element pentru a ști dacă sunt viu e dacă vorbesc, dacă vorbesc cu Dumnezeu, dacă mă rog. Dragi prieteni, când cineva nu mai vorbește, cel mai puțin am putea să spunem că e bolnav: ori e bolnav psihic, ori e bolnav fizic. Când cineva este mut, nu mai vorbește, sau câteodată bolborosește câte ceva, dacă cineva ar spune o frază pe zi, înțelegeți că ar putea să trezească suspiciunea că e bolnav.

Așa e și în cazul discipolului: când nu mai vorbește, când nu mai vorbește cu Domnul! Sau când vorbește atât de puțin încât se vede că limba cu care ar putea să i se adreseze Domnului îi este puțin încleștată, când nu se mai roagă, când nu mai stă cu Domnul, când nu mai conversează… A se ruga, a conversa cu Domnul nu înseamnă doar să ceri. Înseamnă să Îl lauzi, să Îi recunoști prezența să îi mulțumești pentru prezența Sa, să-L lauzi pentru lucrurile pe care le-a făcut în viața ta, pe care încă le face; să îl lauzi pentru ceea ce face în alții, să îl lauzi pentru Cuvântul Său. Când eu vorbesc cu Dumnezeu înseamnă că sunt un creștin sănătos. Dacă nu vorbesc cu Domnul înseamnă că sunt bolnav.

Al treilea criteriu al sănătății discipolului creștin îl găsim în pasajul succesiv, acolo unde Petru și cei care erau cu el merg pe urmele Lui, și găsindu-l îi spun: „Toți te caută”. El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic și acolo”. Cred că ați sesizat contradicția! „Isuse toți te caută, ai devenit persoana cea mai căutată! Ne e bine alături de tine! Lumea dorește să stea alături de tine, să te asculte!” Dar Isus le spune: „Să mergem în altă parte, deoarece și acolo trebuie să vestesc Evanghelia!”

Să aplicăm aceste idei vieții noastre! De câte ori, în trăirea noastră creștină, se infiltrează ideea de „a sta bine”. „Toți te caută”, aici sunt iubit, aici mă simt bine, cu voi sunt bine, în acest grup mă simt bine. Când mă duc la biserică stau singur, să nu mă deranjeze nimeni! Îmi place să merg acolo unde mă regăsesc sau acolo unde sunt stimat, iubit, căutat: atunci când mă întâlnesc cu voi mă simt bine! Dar când sunt la locul de muncă nu mă simt tare bine. Și astfel încerc să stau doar cu acele persoane cu care mă simt bine! În schimb Isus ne spune să mergem în altă parte, deoarece trebuie să le anunțe și altora Vestea cea bună!

Observ că îmi este mult mai ușor să fac o predică într-un grup foarte simplu, sau în parohia Bovolone. Cât de greu ajunge să îmi fie când trebuie să cutreier Italia, pentru a face un nou discurs în fața unor persoane noi pe care nu le cunosc. Nu știu cum ascultă, nu știu ce fel de persoane sunt. Una este să predici acolo unde ești sigur că ești ascultat, alta e să predici acolo unde nu te cunosc. Această realitate pe care o trăiesc eu în ce se traduce în viața voastră? Înseamnă să nu vă opriți unde vă simțiți bine, unde se simte bucuria de a sta aproape de Isus!

Desigur, este un lucru frumos să stai alături de Isus și nu disprețuim faptul de a sta alături de Isus și a ne simți bine! Trebuie să profităm de faptul de a sta alături de Isus, să profităm de faptul că facem parte din CFE, dintr-un grup, sau să profităm de faptul că avem prieteni cu care împărtășim credința. Dar acest lucru să nu ne facă să ne oprim! Să mergem și în altă parte, conștientizând necesitatea și urgența de a evangheliza, de a ne mișca! Acesta este criteriul care îl definește pe creștin, pe discipol! Să presupunem că în acest moment mă simt bine într-o CFE. E frumos, mă simt bine în acel grup. Îmi ajunge acest lucru? Sau Isus îmi spune ca, prin puterea a ceea ce trăiesc acolo, să merg să predic, să dau mărturie?

Iată ce înseamnă Tatăl nostru pe care îl recităm la sfârșitul fiecărei întâlniri a CFE întorși către lume. Prin acest lucru vrem să îi transmitem Domnului că am câștigat mult din întâlnirea cu El și cu frații. Vrem să Îi spunem că prin aceste brațe întinse către lume exprimăm faptul că am ascultat Cuvântul lui Isus care ne îndeamnă să mergem mai departe, să mergem și în altă parte. Mă întorc și vă repet că acest lucru nu înseamnă să disprețuim acest foarte frumos moment al întâlnirilor noastre! Nu înseamnă să disprețuim prieteniile bucuroase ale persoanelor cu care împărtășim credința. Dar nu trebuie să ne oprim aici; să nu ne limităm doar la acelea, să mergem mai departe! Mergeți și vestiți tuturor popoarelor Evanghelia! Mergeți și spuneți tuturor!

Vă mai aduceți aminte acele cuvinte ale lui Isus pe care le spunem de fiecare dată când celebrăm Euharistia: „Luați și mâncați toți… Beți dintru acesta toți…” Acel „toți” cum răsună în inimile noastre, de fiecare dată când mergem la Sfânta Liturghie? „Pentru voi și pentru mulți…” Doamne, unde sunt toți? Eu sunt unealta, persoana, prin intermediul căreia Isus dorește să ajungă la toți! De aceea să-i mulțumim Domnului că și în acest moment ne dăruiește bucuria de a ne face să fim sănătoși! Ne dă reperele, ne dă tratamentul, pentru a fi sănătoși!

Aceasta constă în faptul de a ști că primul pas pentru a fi sănătoși este acela al carității și al slujirii. A fi capabili să ne proiectăm viața către lume. Al doilea constă în a fi în relație cu Isus, în a vorbi cu El: a vorbi, a ne deschide inima către conversația cu El. Iar al treilea constă în iubirea fraților, mai ales iubirea acelora pe care nu îi cunosc! Să nu ne oprim acolo unde ne simțim bine ci să mergem mai departe în alte locuri, în alte orașe și sate. Domnul este în mijlocul nostru, ne scrutează inimile, pentru a vedea dacă dorim să discutăm cu El, să ne contrazicem cu El, sau dacă dorim să îl ascultăm până la capăt! Fie ca Spiritul Sfânt să fie cel care să ne lumineze inimile!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *